4,047 matches
-
mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te faci dacă e deja mort de-a binelea? Fiecare om cu idealul lui, e singurul lucru pe care nu i-l poți fura, cu toții îl ducem cu noi în mormînt atunci cînd nu mai sînt șanse de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și ia haina din cuier. — Vii sau nu? îl întrebă Bulgarul ridicîndu-se de pe scaunul său, făcînd cîțiva pași spre una din ferestre. — Numai dacă-mi jurați amîndoi că nu mai aveți nici o legătură cu Regizorașul și Petrică, zise Tîrnăcop cu neîncredere. — în viața mea n-am mai văzut pe cineva mai încăpățînat, spuse Croitorașul. Ia zi, chiar crezi că, odată ce ai intrat în joc, poți să lași totul baltă după cum te taie capul? — Mi-ar fi plăcut și mie să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de vacă a fost și ea elaborată în China și adusă în Europa de misionari. Având în vedere acest trecut bogat în împrumuturi, este, într-adevăr, surprinzător pentru medicii orientali din ziua de azi să vadă cu câtă aroganță și neîncredere întâmpină acum majoritatea medicilor occidentali sugestiile medicinei tradiționale chineze. Această atitudine este oarecum similară cu resentimentele pe care adolescenții imaturi le au față de înțelepciunea părinților lor. În întregul Orient și în anumite părți ale lumii occidentale din ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
injuste care, la rândul lor, erau prea apropiate de natură. Iar pentru natură tata nu numai că nu arăta nici un fel de interes, ci manifesta chiar o ostilitate fățișă (care, În fața propriei mele pasiuni, era de obicei redusă la o neîncredere plină de scepticism). Obișnuia să susțină că În cei trei ani În Flandra văzuse destule câmpuri și respirase Îndeajuns aer curat cât să-i ajungă o viață Întreagă, iar plimbările cele mai scurte sau picnicurile cele mai simple, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a fi compus și aranjat conform noțiunii lor de pitoresc - mult mai puține peisaje cu copaci, la un pictor cum este Hobbema, decât peisaje urbane cu arbori În loc de case. La vremea respectivă, natura era mai degrabă desconsiderată și privită cu neîncredere decât temută și anatemizată: trebuia Îmbunătățită, făcută să placă. În multe privințe, pictorii n-au Început să vadă natura ca un tot unitar până În momentul În care aparatul de fotografiat a surprins-o pentru ei; și deja, În acest context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
N-am omorât-o eu pe Liz. Nu știu de ce fac lucruri din astea și îmi cer scuze. Te rog, nu-l lăsa pe omul ăla să-mi facă rău! Exprimarea lui părea sinceră, dar avea ceva care-mi trezea neîncrederea. — Convinge-mă, i-am cerut. — Eu... nu pot. Pur și simplu n-am omorât-o eu. Mi-a trecut prin minte că Issler e pește, iar Betty Short era un fel de prostituată liber profesionistă și m-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ierburi. Apoi a venit un negustor care voia noroc pentru caravana lui. - A fost un sezon foarte prost pentru mine, a început el. Aproape am pierdut tot, dar am auzit de puterile tale, a mai spus, cu un soi de neîncredere umilă în glas. Am venit să văd cu ochii mei. Bunica s-a apropiat de el și s-a uitat drept în ochii lui până când el a trebuit să-și întoarcă privirea. - Trebuie să dai înapoi ce-ai luat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de plăcere. Stăpânul meu m-a trimis să-i aduc cea mai bună moașă din Egipt ca s-o ajute la naștere pe soția lui. Nu, nu, ăsta e adevărul, a zis el înspre mine, care dădusem din umeri cu neîncredere. Nu spune nimic din modestie, pentru că nici o altă moașă n-a reușit să-ți ia locul la Teba. Doamna stăpânului meu a pierdut sarcina de două ori și a fost pe moarte din cauza unui copil născut mort. Medicii și vracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se vor supăra că abuzasem de încrederea lor. Mă prostisem, da, ăsta era cuvântul, ca să mai treacă timpul. Domnul Andrei își încrețise pielea de șopârlă a obrazului într-o grimasă pe care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de apă numai ca să-i lase soldatului nedeprins cu setea, cât mai ales datorită înțelepciunii și liniștii acestui sclav neasemănător cu nimeni. Din neîncredere și teamă, în sufletul soldatului se deosebi cu vremea o undă de prietenie pentru tovarășul de drum, iar mai târziu Iahuben începu să și-l simtă fără voie frate. De aici, după încercările drumului, nu i-a mai fost greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apa era bună. Iahuben văzu după ochii sclavului că nici el nu bănuise izvorul. Asta nu-i plăcu. Va să zică mai erau lucruri neștiute chiar și de Auta în aceste ținuturi blestemate! Își întinseră cortul și se culcară. Din nou umbra neîncrederii îl acoperi. Știa că merg spre răsărit, dar dacă abătîndu-se din drumul drept mergeau tot spre răsărit, însă către vreo altă țară? Cine putea ști! Până să adoarmă, Iahuben se gândi la oazele despre care-i tot vorbise sclavul pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mintea lui nu găsea nici o minciună potrivită. Zise într-o doară: - Astea sunt podoabele lor, nu sunt capete. Cum își pun unii pene în păr, aceștia își împodobesc capetele cu astfel de ulcioare de sticlă viorie... Mai-Baka îl privi cu neîncredere. Zise: - Atunci trebuie să fie zei! Auta își mușcă buza: - Unde ai mai auzit să se plimbe zeii cu un rob negru ca mine! - Tu ești robul lor? întrebă Mai-Baka. - Nu, arcașule, tot al Marelui Preot. El m-a trimis
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Încercările elaborate de a se păcăli reciproc. Pe scurt, scena băuturii era complet redundantă. Din nefericire pentru George Alexander, constata această fisură a textului abia În clipa În care era prezentată prima oară pe scenă, simțind valul de nedumerire și neîncredere ridicându-se dinspre public, trecând peste reflectoare și curpinzându-i picioarele. Ieși din scenă (pentru a-i Îngădui lui George Round să Încerce să o convingă pe Mary să fugă cu el) și o găsi pe dna Saker reprimându-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
călduțe de toamnă, urletele micilor vânzători de ziare răzbăteau până la ei. Ăia își răcneau de atâtea ori titlurile, că, până la urmă, celor doi din arestul infect aerisit al Prefecturii li se năzărea că ascultă radioul. Bătrânul asculta cu o mare neîncredere tot ceea ce se scria și se scanda cântat despre Ulpiu, fiindcă el, în viața lui exemplară, mai ascultase, vînturîndu-se în sus și în jos pe bulevarde, minciuni. Cu vremea, se convinsese că ceva-ceva era adevărat în 188 DANIEL BĂNULESCU Va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
argint, ar fi tușit. Era absolut improbabil. N-ar fi tușit. Pe la ora 14,20-14,25 de minute, din acea iscusit camuflată după-amiază de duminică, 24 aprilie 1988, cu mintea clinchetindu- i încă de sunetul cupelor de argint, precum și de neîncrederea că pustioacelor alea de împărați li s-ar fi împrăștiat fierea dacă ar fi sorbit cumva vin roșu și din cutii ruginite de conserve ori din 387 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI L-A ARUNCAT ÎN ADÎNC, L-A
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
relația ei cu David era destul de solidă pentru ca ea, spre deosebire de Julia, să nu simtă nevoia să alerge acasă și să se aranjeze înainte ca soțul să dea cu ochii de ea. Julia susținuse întotdeauna că ăsta nu era semnul unei neîncrederi în sine, ci o formă de respect personal, că era ceva ce ea făcea ca să se simtă bine cu ea însăși. Dar Fiona nu era sigură că ăsta era adevărul. Intrând în parcare, a început să tremure puțin și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fără ca echipa de intervenție să mă mai verifice din cinci în cinci minute. Și cam când o să se-ntâmple asta? Alison a aruncat o privire la piciorul bandajat al lui Susan. Expresia de pe chipul ei părea a fi una de neîncredere. —Nu peste mult timp. De gips o să scap săptămâna viitoare, după care n-o să mai trebuiască să port decât o șosetă din aia elastică pentru susținerea gleznei... —Sexy! a întrerupt-o Julia. —...dup-aceea o să-ncep să mă sprijin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
c-o să se întâmple în cazul meu. —Și care e, mai exact, decizia asta? Julia părea nedumerită. —S-a terminat. I-am spus-o aseară. Câteva secunde, celelalte trei prietene s-au holbat la ea. Pe fețe li se citea neîncrederea. Apoi, Fiona a luat cuvântul. —Deci, stai puțin! Cât am stai noi aici... cât eu am bătut câmpii despre Jake, iar Susan ne-a povestit despre părinții lui Caitlin... în tot timpul ăsta tu ai tăcut chitic și nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și Vultur-în-Zbor și înspre imensul animal prietenos, care sărea în jurul lor, în timp ce ei stăteau înțepeniți cam pe la mijlocul barului, lângă Peckenpaw și Puștiul De-Două-Ori. Vultur-în-Zbor urmări acele priviri și le văzu trecând rapid printr-o serie întreagă de expresii. La început neîncredere, ca la O’Toole, apoi uimire și, într-un sfârșit, ușurare. — Măi să fie, spuse Peckenpaw. Jones și un necunoscut. Apăsă zdravăn pe ultimul cuvânt. — Măi să fie, măi să fie! zise de două ori, De-Două-Ori. Jones și un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
supraviețuiești. Un Gribb oarecare n-avea cum să schimbe lucrurile. Privirea lui plictisită s-a transformat în panică atunci când Puștiul De-Două-Ori și-a cuprins brusc capul în mâini și s-a prăbușit peste bar. Expresia lui era una de totală neîncredere. Amăgirea de sine operează la nivele diferite, iar Vânătorul nu era în mod cert, conștient de gradul în care ajunsese să depindă de statutul lui. Se sincronizase cu Puștiul De-Două-Ori și adoptase o anumită atitudine de detașare elegantă, cinică față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă Trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]