3,927 matches
-
surpări politice, criza fizică, a ruinelor industriei haotice ceaușiste, dar și cea mentală; centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în statul care ne-a mințit și spoliat atât de des și barbar în ultima jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
avea nevoie de „noi tovarăși de drum”. Și, acum, după mai bine de trei decenii, pot s-o afirm cu claritate, „complicitatea” lui Stancu a fost cea „perfectă”, și nu a mea, în sensul că ea conținea acea doză de „neîncredere”, de cinism, de cât e nevoie într-un asemenea „contract” la un asemenea nivel. Eu am făcut enorma greșeală politică de „a crede” în liderul politic, investindu-l nu cu prea multe calități, dar neluând în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
relații diplomatice cu acest stat, el a lăsat pe seama unei viitoare comisii mixte sarcina de a tranșa chestiunile juridice pendinte (între care drepturile și privilegiile comunităților religioase) altfel spus, fixând calendele grecești ca termen de rezolvare a lor. Rezultatul: în fața neîncrederii evreiești, o neîncredere "în oglindă", uneori depresivă, din partea creștinilor autohtoni prinși între două focuri. Numitul Paul-Emile Botta este cel mai reputat dintre consulii generali care au susținut eforturile fraților și surorilor neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acest stat, el a lăsat pe seama unei viitoare comisii mixte sarcina de a tranșa chestiunile juridice pendinte (între care drepturile și privilegiile comunităților religioase) altfel spus, fixând calendele grecești ca termen de rezolvare a lor. Rezultatul: în fața neîncrederii evreiești, o neîncredere "în oglindă", uneori depresivă, din partea creștinilor autohtoni prinși între două focuri. Numitul Paul-Emile Botta este cel mai reputat dintre consulii generali care au susținut eforturile fraților și surorilor neobosiți, atât pe tărâm spiritual, cât și pe cel practic. Numit la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
contrazice identitatea din naștere. Dar întotdeauna va reclama o alta în schimb, ceea ce Atatürk înțelesese foarte bine: un patriotism cvasi-religios, singurul capabil să facă dintr-o națiune altceva și mai mult decât o adunătură de minorități care se privesc cu neîncredere. Ce înseamnă astăzi să fii sirian? Pe ce comunitate de sentimente te sprijini? Chestiune spinoasă. În vechiul cartier creștin, minaretele cresc la fel ca ciupercile, pe lângă clopotnițe, fără moscheea corespunzătoare. Măcar așa, în ciudă. Casa lui Anania este singurul loc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un aerodrom adevărat. Alți vizitatori englezi și americani păreau uimiți că se pot trimite de la Kiev și Moscova scrisori și telegrame și că mai ales se poate comunica telefonic cu orașele de unde plecaseră. Izolarea aceasta față de realizările sovietice, ignoranța lor, neîncrederea lor, arată că propaganda nazistă își găsește continuare după atâția ani în lumea burgheză apuseană, propagandă care-i face pe oameni stupizi. Notă: Să se adune la București, toate articolele și conferințile pe care le-am scris și le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noastră e perfect necunoscută, nu numai de cătră cetățenii obișnuiți ai republicilor federale, ci și de intelectualii și scriitorii iugoslavi. Aceiași necunoaștere ale literaturii și artei țării învecinate e și la noi. Maistrul Gogu Georgescu, primit la început cu oarecare neîncredere și răceală, a avut un mare succes. Deasemenea Zinaida Pali. Iugoslavii cu care am vorbit despre acești artiști ai noștri erau entuziasmați. La o recepție în Dubrovnic, dată de camaradul Ciolacovici, vicepreședinte al consiliului de miniștri, am vorbit cu acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule, pământul nu-l poate pierde. Dacă moare bătrânul vânzarea se poate strica. Hei, domnule, zice moșneagul dând din cap cu neîncredere, eu știu ce-a mai fi? A muri moșneagul când a da Dumnezeu, da' pân-atunci?... Și pe urmă?... Eu știu? La noi se cheamă că dacă a apucat a mânca lupul oaia, gata, îi bună mâncată... Da' a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aflat și noi că dacă ne-nvoim, rămâne drumul arat, pentru că cu asta arătăm adică și noi, că el e stăpân. Și noi avem drumul de la Domnii cei vechi. Trebue să așteptați să faceți iar cerere. Deodată mă privi cu neîncredere și vorbitorul cel dintăiu. Apoi am așteptat noi cu lunile, domnule ispector, mult om mai aștepta, și la urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așteptat noi cu lunile, domnule ispector, mult om mai aștepta, și la urmă cum a rămânea? Oare nu tot cel sărman a rămânea și cu bătaie și cu pedeapsă?... Hm! Îndată ce oratorul își dădu astfel părerea, mai multe glasuri de neîncredere și nemulțămire își făcură loc. Căutau să se amestece slujbașii satului, zădarnic. Preotul se apropiase de mine și-mi lămurea dreptatea oamenilor. Apoi gospodarii își strânseră cojoacele la piept și-și mângâiară pletele. Într-o mișcare domoală se întoarseră spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prioritate au avut interesele sale imediate sau de perspectivă. Am încercat să arăt asemenea situații în cele mai sus scrise. În luarea deciziei de expediere în Rusia a Tezaurului țării în acele vremuri tulburi, au fost exprimate îndoieli, rezerve, temeri, neîncredere de multe personalități ale lumii politice și bancare românești. N-au fost luate în seamă. Regina Maria a încredințat rușilor toate bijuteriile sale ! Biserica - tot ce aveau mai de preț mănăstirile și bisericile din Oltenia, Muntenia și Moldova ! Academia Română, Arhivele
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și asigurarea ar costa prea multe parale, dar că, în definitiv, ar putea trece peste asta, dacă o considerație de ordin moral n-ar face propunerea imposibilă: ce ar zice Rusia ? Ar avea dreptul să fie jignită, căci am dovedi neîncrederea noastră. Și, pentru ca să nu jignească Rusia, dl. Brătianu a dat pe gura lupului tot ce era bogăție în țară. Ce păcat că n-a fost prim-ministru dl. Blank !” * „/.../ Cunoscutul scriitor, dl. D. D. Pătrășcanu, fost deputat, care a studiat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu simți și te apuci să scrii poezie, este o mare nerușinare să faci ceea ce nu trebuie să faci și faci. De ce te-ai apucat să scrii proză? Ce resort intim împinge un poet să se apuce de scris proză? Neîncrederea în propria poezie? Neîncrederea în forța poeziei? Scriu proză de pe vremea când am început să scriu poezie. Am mers cu poezia și proza laolaltă, fără a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apuci să scrii poezie, este o mare nerușinare să faci ceea ce nu trebuie să faci și faci. De ce te-ai apucat să scrii proză? Ce resort intim împinge un poet să se apuce de scris proză? Neîncrederea în propria poezie? Neîncrederea în forța poeziei? Scriu proză de pe vremea când am început să scriu poezie. Am mers cu poezia și proza laolaltă, fără a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-am jucat în același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a face o discriminare pe care cei mai mulți o fac între aceste două genuri. Ba m-am jucat în același timp și cu teatrul, în care am căutat de la început să imprim caractere unor cuvinte care creau personaje. N-a fost neîncredere în poezia proprie, pentru că pe acele vremuri de început nu mă gândeam la mine ca la un poet, sau ca prozator nu mă gândeam la mine ca la un prozator. Erau exerciții de învățare. Și așa au mers și până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copiii învață franțuzește. „Dar când se întâmplă contrariul?“ „Mai rar, fu răspunsul, dar tot femeia învață franțuzește.“ „De ce?“ „Weil es nobler ist französisch zu sprechen!“( Fiindcă este mai elegant să vorbești franțuzește! (germ.). ) Aceste semne vădite de oboseală morală și neîncredere în victorie ne bucurau mai mult decât buletinele militare, deși mi-era milă de ei individual. pinkow. împărțirea premiilor În fine, într-o dimineață, Landowski ne prevesti că a sosit un ofițer din poliția secretă, Pinkow. Numaidecât, de frica unei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după moarte, eroul (sau victima?) unei abundente publicistici hagiografice, adevărată industrie. Numeroșii idolatri nichitieni au compus febril vrafuri de „mărturii“ închinate zeului lor, sumedenie de amintiri și portrete marcate mai toate de accente emoționale și cultice. Destulă lume privește cu neîncredere producția de această factură, considerând-o lipsită de relevanță pentru că nu are spirit critic, cum și este prea adesea, cu toate că din molozul sentimental au putut fi degajate, câteodată, și aspecte interesante, mai ales prin aportul, fie și mini mal, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
anii luminĂ ai lui CeauȘescu. Durerea și rușinea celei care trebuia să fie mireasă, devenită oaie neagră a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toți cei din jur, la care s-a adăugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea și probabil neîncrederea periculoasă a Securității. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apărute. După un timp, Dana Maria Nastase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe brațe, ca să se oprească în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și cronologie. Afirmația că lumea este eternă a fost, de obicei, legată de Aristotel și școala peripatetica (Sorabji, 1983, pp. 193-318 ). Daniel Graham (Aristotel, 1999, 166) în comentariul său la Cartea 8 a Physics Book VIII, concluzionează: "Aristotel are o neîncredere profundă în infinit. El va permite unei linii să fie potențial divizibila ad infinitum, dar nu să fie chiar astfel divizată. El respinge un univers extins la infinit, un corp infinit de mare și un spațiu infinit. El pare să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
creează un fel de "mistică a eroticii", Toma Nour fiind "un personaj autentic interiorizat, care a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Îmi ziceam că poate publicul, supremul judecător, este îndreptățit să mă primească cu răceală, căci de ce adecă m-aș crede eu mai presus de ceata acelor scriitori ale căror cărți se vând cu kilogramul. Și atunci un fel îndoială, de neîncredere în mine mă cuprindea, îmi cădeau brațele de-a lungul trupului și mă hotăram să nu-mi mai pierd vremea scriind. Dar iarăși altă dată un lucru de nimic, un te miri ce, un colț de cer albastru, o rază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Chiar această precizare ne arată că cercetările efectuate de mulți dintre entuziaștii reprezentanți ai "pedagogiei experimentale" aveau mai mult un caracter de psihologie pedagogică decît de pedagogie. Nu de puține ori, această limitare la cercetările psihologice era o consecință a neîncrederii pe care pedologia o manifesta față de puterea educației. Lacunele "noii pedagogii" au devenit evidente la puțin timp după apariția sa pe scena istoriei. Rezultatele cercetărilor de pedagogie experimentală erau fragmentare, eclectice; le lipsea mai ales o concepție filosofică în stare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la obiectivele educative (uzină, muzeu, bibliotecă etc.); dreptul fiecăruia de a preda; toți cei care vor să ofere altora ceea ce ei știu, să-i poată întîlni pe cei ce vor să învețe de la ei (în repetate rînduri Illich își exprimă neîncrederea în educatorii profesioniști; după opinia sa, orice tînăr, sumar instruit, poate fi un foarte bun profesor!); dreptul de întrunire, care presupune libertatea de a participa sau nu la "întrunirile" de la școală. (Acesta este, de altfel, elementul principal al "deșcolarizării"); dreptul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mediu îl constituie relațiile dintre oameni, iar aceste relații se caracterizează prin nondirectivitate prin renunțarea de către educator, de bună voie, la orice normă, directivă și putere, el devenind unul din membrii grupului. Întîlnim la reprezentanții acestei orientări pedagogice o totală neîncredere în contribuția școlii "directive" la dezvoltarea personalității umane, înverșunarea cu care M. Lobrot scrie despre neputința școlii de a cultiva aspirațiile culturale ne amintește de verbul incisiv al lui Ivan Illich. Marile personalități, ca Rousseau, Balzac apreciază el datorează capacitatea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]