3,535 matches
-
asta este o altă poveste. Marți 12 august 1997 - Sant Antoni de Vilamajor Au trecut aproape două săptămâni de când am fost ultima oară la Barcelona și mă simt presată de impresiile care, nefiind notate ar putea să se piardă în neant ca norii care se destramă după o furtună. Dar totul poate fi scuzat, cu atât mai mult cu cât, între timp, am fost la Vie, și trei zile la rând la Arenis del Mar, unde am făcut plajă. Prioritatea o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Par În același timp mari și mici“. În fața mea se ridica un colos impozant, dar care În același timp Îmi părea invizibil. Nu avea nimic anecdotic În expresie, era și nu era: deși prezent, cioplit În piatră, se pierdea În neant. Am meditat din nou la diferența față de cultura noastră de azi, marcată de goana după reputație și expresie personală. La vechii egipteni a vrea să te faci „cunoscut“ ca artist, a-ți afișa numele, erau lucruri considerate dăunătoare propriei dezvoltări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pășit de curând În viață. Sau, altfel spus, primele și ultimele trăiri tind să aibă o notă adolescentină - cu excepția cazurilor, posibile, când ele sunt Îndrumate de vreo religie venerabilă și rigidă. Natura se așteaptă ca adultul să accepte cele două neanturi, dinainte și de după, cu aceeași indiferență cu care acceptă extraordinarele viziuni dintre ele. Imaginația, suprema bucurie a nemuritorilor și a nematurilor, ar trebui limitată. Ca să ne bucurăm de viață, nu trebuie să ne bucurăm prea mult de ea. Eu mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putând fi la rândul ei considerată ca un părinte al impetrantului. Dar toate acestea sunt, vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre moarte și carnaval, recte moarte și comedie. Sau neant și comedie. Comedia pură, veritabilă, are ca fundal neantul. De aceea marele comic e abisal. În articolul său atât de sever, Șerban Cioculescu are o previziune formidabilă, un diagnostic într-adevăr de mare critic, independent de inadeziunea sa globală : „...dacă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al impetrantului. Dar toate acestea sunt, vorba aceea, „numai simbol”. Să trecem la realități, la realitățile legate de tema morții, reținând relația dintre moarte și carnaval, recte moarte și comedie. Sau neant și comedie. Comedia pură, veritabilă, are ca fundal neantul. De aceea marele comic e abisal. În articolul său atât de sever, Șerban Cioculescu are o previziune formidabilă, un diagnostic într-adevăr de mare critic, independent de inadeziunea sa globală : „...dacă se decide să atace comedia, la rampă, viitorul îi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea, singura realitate care neagă neantul. Soții Smith, soții Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar, ceva ciudat, niște coincidențe. Cum spune Marin Preda în fraza finală a ultimului său roman, „dacă dragoste nu e, nimic nu e !”. În Regele moare, dragostea e imperfectă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
omului cât și, ceea ce importă în primul rând, a lirismului său. Fără îndoială, e adevărat ; accentul viguros, ferm, energia vitală sunt incontestabile în patosul liric eminescian, principiul viril e prezent și operant, dar tocmai din cauza asta îi sunt imanente intuiția neantului și obsesiile funerare. Melancolia, aprehensiune și contemplare lucidă a morții, e un sentiment eminamente viril, propriu maturității superioare, cum îl vedem la Dürer, la Shakespeare, la Cervantes, la Baudelaire, la Eminescu. Concepția romantică despre iubire, de la trubaduri și Minnesängeri până la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pare interesant de făcut comparație pentru că - mă refer la cartea, extraordinară după mine, a lui Lucian Raicu, după mine mai bună decât a lui Merejkovski - este implicat acolo ceva, în acel vacuum, în acel vid, în acea teribilă prăpastie a neantului pe care o relevă lumea aceasta din Revizorul sau din Suflete moarte, care este consistentă numai prin viteza cu care se desfășoară : adică viteza aceea echivalentă cu netimpul. Este o viteză care produce nedurata. Dar este în comicul gogolian un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
frumoasă : „Și dacă privești foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei fecunde aduse
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
foarte, foarte adânc și foarte pătrunzător într-un abis, dacă te uiți și te uiți bine, te uiți mult într un abis, se uită și abisul la tine”. Adică se produce o personificare, o prozopopee a neantului. Ei, bine, prozopopeea neantului este formula care definește arta și creația lui Caragiale, nu numai a lui, firește. Există în aparițiile extraordinare ale lui Caragiale acest element, pe care l-au semnalat acuma exegeții mai recenți (în urma modei fecunde aduse de teatrul absurd, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu e suficient. Atât doar : nu e suficient ! Există în Caragiale o perspectivă a nimicului. De altfel, și replica din Conu’ Leonida... : „Și nimica mișcă” este foarte, foarte revelantă. Dar nu e decât o perspectivă, o iluzie optică. E un neant precosmogonic, haosul din care se naște o a doua realitate, de o intensitate fantastică. În proporție cu abisul. E acel abis care, la rândul lui, ne contemplă. Dar de unde vine această abisalitate ? Mai întâi o să fac niște considerații care pot
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară este corelată cu pregătirea surprizei. Apariția lui Cațavencu este apariția măștii în spatele căreia nu este nimic - este neantul, este zero, este nimicul. Și acest nimic, dacă nu ar fi atât de irezistibil comic, ar fi irezistibil de înspăimântător, de unheimlich. Și cred că există o corelație între acest unheimlich și comicul în sine. Și acest lucru îl spun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cordialități și al unei complicități : „Da, dom’le, e-adevărat, suntem împreună, suntem foarte amici, putem bea o bere împreună”. Or, aicea este marea taină sau marea probă : să producem un circuit întreg, constând din divulgarea acestei vacuități, a acestui neant uman și apoi ratificarea lui, totuși, în ordine umană. „Da, ăștia suntem și vă iubim așa cum sunteți : nimicuri agitate, nimicuri mișcătoare”. Or, lucrul ăsta nu mi se pare că este, cum să spun, o capitulare, o acomodare, un fel de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scapi de lume, să te odihnești. Și atunci vine ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum Totul. 9 februarie Eclipsă de lună, un fel de teroare de umbra de pe lună, venind din poveștile copilăriei, când fratele și sora, Luna și Soarele, s-au întâlnit din nou și sunt pe punctul de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Druso (cu iarbă bogată ca un păr prerafaelit), Arco di Costantino și Arco di Traiano, în care se povestea în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
biblic. Traducând foarte mult, am neglijat lucrul la cărțile mele. Activitatea de a traduce mă predispune la lene: am deja un text în fața ochilor. Lucrul cel mai greu pentru un creator e să facă să apară sub ochii lui, din neant (și nu dintr-un lucru existent), ceva nou, care-i aparține numai lui. În plus, traducerile îmbătrânesc, pe când textele personale au șansa unei longevități și chiar a unei metamorfoze ciudate: în rău sau în bine! Ziua în care am avut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot procesul a fost o succesiune de mișcări care au dus, după alegeri nenumărate, la forma actuală care reprezintă ceva nou, necunoscut chiar pentru mine care m-am lăsat „ghidată” de forța creației, de dorința de a fi undeva în neantul din concret. Asta se poate numi „magie”, a face să apară din Neant - Ceva, punând semne de egalitate între ele, pentru că ele pot fi reversibile, fuzionând și hrănindu-se reciproc din impulsul existând în simțurile și mentalul meu în mișcare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nenumărate, la forma actuală care reprezintă ceva nou, necunoscut chiar pentru mine care m-am lăsat „ghidată” de forța creației, de dorința de a fi undeva în neantul din concret. Asta se poate numi „magie”, a face să apară din Neant - Ceva, punând semne de egalitate între ele, pentru că ele pot fi reversibile, fuzionând și hrănindu-se reciproc din impulsul existând în simțurile și mentalul meu în mișcare. Noiembrie Această lună îmi amintește mereu de tatăl meu. Totul în jurul meu parcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
legătură”, nu aceea a căsătoriei, ci a logodnei care leagă altfel de tot ce e determinat de creatorul nostru. Rămâne mereu de văzut dacă această „logodnă”, presimțire a unei iubiri posibile, va avea loc sau nu. A mă lega de neant ar însemna o totală consolare pentru toate legăturile imperfecte făcute aici, în timpul vieții mele. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îmi dau seama de fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în timpul vieții mele. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îmi dau seama de fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a mă deturna de stabilitatea unei solide „legături” cu tot ce e neant. Plinătatea acestei stări pe care o numesc poate impropriu „neant” - ceva care ar transcende gânduri, sentimente, viață și chiar moarte - e prezentă fără să fie vreodată nici „ceva”, și nici „nimic”. Am visat că eram într-o rachetă, împreună cu René
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îmi dau seama de fragilitatea tuturor sentimentelor, gândurilor, stărilor de care m-am angajat cu inconștiență, numai pentru a mă deturna de stabilitatea unei solide „legături” cu tot ce e neant. Plinătatea acestei stări pe care o numesc poate impropriu „neant” - ceva care ar transcende gânduri, sentimente, viață și chiar moarte - e prezentă fără să fie vreodată nici „ceva”, și nici „nimic”. Am visat că eram într-o rachetă, împreună cu René, cu o viteză amețitoare parcă vedeam din alt spațiu peisajele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ținut mereu între noi, aruncându-ne de la distanță, unii pe alții, ca într-un joc brutal, ca pe niște planete independente erotic, dar dependente de ceva inefabil, de nedefinit, ceva semănând cu nimic. Nimicul din care apare chiar viața. Acel neant din care e compusă chiar greutatea vieții. Iubirea mi-a apărut uneori ca un flagel mortal, făcând ravagii în numele unui plan cosmic de neînțeles pentru noi, muritorii. Iubirea prin care se întreține viața pe pământ poartă în ea durerea, posibilitatea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Învățământ, arhitectul Sotiri Bleța a fost eliberat. Informația a fost dată publicității de jurnalista Filimona Caramiciu. 12.II. Laura Vega președinte „Ginta Latină”, filiala Rm. Vâlcea aduce un omagiu veteranilor de răzoi din care reproducem: Ne mor veteranii dispar În neant. Moartea nu alege de-am fost generali sau simpli soldați Ei au purtat un crez: să-și apere Țara, Onoarea și Gloria neamului românesc. 25.II. Dr. P. E. Rațiu Roma. Am primit volumul „Dincolo de neguri e patria mea”. Este
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]