4,685 matches
-
nu mă pot împiedica să-i spun oricărui tânăr vorba nu știu cărui latin: Vita sine cultura, quasi imago mortis est. Marți, 20 ianuarie 1981 Ora de plimbare matinală. "Le spuneam data trecută, dragă Sorel, lui Andrei și lui Gabi, că de nemurire au nevoie oamenii care nu au nimic de făcut. Aceștia merită să trăiască pe câte o pajiște a "tinereții fără bătrînețe" și să vâneze iepuri, ca acolo, în basm. În schimb, cine are ceva de făcut și a apucat să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Iar ea se realizează în două trepte; prima: care este accesul la spirit? (problema paideică), răspunsul fiind: prin "moartea" în viață, ca autoritate a sufletului asupra trupului etc.; a doua: ce e spiritul în el însuși? - răspunsul fiind: Ideile înseși. Nemurirea este deci trecerea spiritului individual în Spirit. Rămâne însă o a treia problemă, pe care Platon o pune, dar la care nu poate răspunde direct, drept care va trece totul în mit: în Spirit, mai e vorba de tine ca individ
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
simplă pe care o cunosc toate mamele și bunicile de pe lume atunci când își răsfață copiii și nepoții pregătindu-le "lucruri bune". Toate, în felul acesta, își construiesc în mod inconștient, în jurul unei budinci sau al unei plăcinte, capitalul lor de nemurire, pentru că toate rămân în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă, care este mâncarea. Bănuiesc că, la rândul meu, mi-am interiorizat în primă instanță o strategie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e drept, simt urcând în mine ― adus de vântul subtil care se pornește uneori să bată în existența noastră ― mirosul tinereții mele nerușinate. Îmi place atunci să mă simt crud, puternic, egoist și să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele. sâmbătă, 22 septembrie Felul în care se desfășoară zilele noastre este straniu și greu de descris. La suprafață totul pare să fie o banală muncă intelectuală: revizuirea unei traduceri. În fond, însă, este vorba de o experiență singulară pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere la aer și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putere, fața, în schimb, ne-o alterăm singuri, prin valurile de grimase negative la care o supunem zilnic. Nu poți vorbi de rău și nici ironiza rămânând nepedepsit. Iar melancolia, pentru că este un atentat la adresa eternității vieții, fiind sceptică în fața nemuririi, este păcatul suprem. Așadar, pentru că transformase buna dispoziție în conduită și pentru că încremenise în grimasa bunătății, chipul lui Bibi Cajal rămăsese tânăr. Aș adăuga că buna dispoziție era suprema ei politețe și, pentru cei foarte apropiați, un fel comunicativ de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urcă de la condiționat, prin suma condițiilor, la necondiționatul absolut și descoperă astfel conflictul rațiunii cu sine însăși sub forma celor patru antinomii. Simplu formulată, problema arată așa: ce face rațiunea pură când ajunge la judecăți care poartă asupra infinitului, a nemuririi și a lui Dumnezeu? Ei bine, în această situație ea secretă, prin chiar obiectul discuției, o "arenă dialectică" în care evoluează două echipe de cavaleri ce vor fi obligate, la capătul luptei, să sesizeze "zădărnicia certei lor". De ce? Pentru că atunci când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Platon nu au făcut conexiunea. Dacă moartea este despărțirea sufletului de trup și ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea Ideilor și să acceadă la cunoașterea absolută, atunci filozoful, ca un impacient de nemurire ce e, începe exercițiile de desprindere deja din timpul vieții. El învață să moară în chip precoce și se antrenează cum poate mai bine, în viață fiind, pentru desprinderea sufletului de trup. Ei bine, din acest antrenament face parte exercițiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de trup. Ei bine, din acest antrenament face parte exercițiul pe care Socrate îl propune celorlalți: să-i dezbrace sufletul lui Charmides. Dezgolirea sufletului este o inițiere în moarte, iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire. Charmides acceptă provocarea. El începe să se dezbrace răspunzând, mai precis intrând în jocul de întrebări și răspunsuri al lui Socrate. Cu fiecare întrebare și cu fiecare răspuns o porțiune infinitezimală a sufletului lui Charmides se dezgolește și pe măsură ce dialogul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteodată omul cult. În zadar am căuta în lume poporul care să trăiască numai pentru câștig material ca atare, la toate vom găsi că acest câștig este numai mijloc, niciodată scop; chiar la rasa evreiască, a cărei lege nu admite nemurirea sufletului și este deci inferioară celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei zic, unde se pare că ochii sunt ațintiți la câștig material, vedem răsărind o idee mai înaltă. Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tocmai pentru că în sat a sălășluit esența existenței și devenirii noastre ca popor și stat. Țăranul român a rămas și este „argumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei” românești, lui închinându-i Liviu Rebreanu imnul său de laudă întru nemurirea neamului, imn care s-a vrut și se vrea un îndemn la o neobosită și neîncetată muncă pentru realizarea istoriei adevărate și autentice a satului românesc, nescrisă încă cum trebuie. 2. Suprafața satelor umbrăreștene în lumina documentelor Mărimea suprafețelor stăpânite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi știm că-n van nimic nu zidești./ Dar, Doamne, stâncile-astea diavolești/ Ce negre, hâde, prada și-o așteaptă/ Nu par a fi lucrarea înțeleaptă/ A unui Dumnezeu desăvârșit./ De ce, fără de rost, le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
opera lor științifică, tehnică, politică sau culturală. Nu totdeauna, firește. Nu poți să ceri unor Țugurlan sau Bozoncea să creeze o operă în sensul strict, dar și ei ca și alții lasă moștenire anumite valori. Un caz de încredere în nemurirea operei proprii este George Demetru Ladima, de la care rămân însă poeme mediocre și articole de ziar pe teme diverse, mai interesante decât poeziile. Camil Petrescu are delicatețea de a ne da câteva mostre concludente. Prin lectura unor articole despre caracterul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Cum ni s‐ a răpit Basarabia” de C. C. Stamboliu, profesor , dar și îndemnul „Sus Inimile” de G. Alecsandrescu, profesor. Numărul următor, pe iulie - decembrie (3‐ 4) este destinat amintirii lui Stroe Beloescu, ucis la 21 octombrie 1912. Citim articolele: „Spre nemurire” de G.L. Râmniceanu; „Cuvântarea ținută la comemorarea lui Stroe Beloescu” de I.I. Răianu; D. Mironescu scrie la pagina 8: „În dragostea sa d e țărani, iubea și onora pe toți binefăcătorii lor” Același periodic relata: „Între școală și biserică - cele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
suflet editat de „Viața medicală românească”, aducând astfel, cititorilor, bucuria cunoașteri i unui nume nou - M. Mucenic Dumitru, care, spune recenzenta, înc earcă prin vers și aforism „o șansă de a‐ și redobândi ceva din Timpul trăit, un pic de nemurire!” - ceea ce am dori fiecare... Preotul militar Petru Pop din Baia Mare semneaz ă versuri proprii „Ruga nopții de spital”, Nicu Botezatu prezintă „Medalia 150 de ani ‐ Maternitatea Cuza Vodă Iași”, iar dr, Felix Marian - Baia Mare, face recenzia la „Revista română de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de difuzare, inovația (imitația). Primordial este factorul novator, personal. El reprezintă oarecum cauza fundamentală În desfășurarea procesului social spre progres. Forțele inventive se nasc totdeauna Într-un om, dintr un focar. Un om pasionat, ros de dorința de cucerire, de nemurire, de regenerare umană Întâlnește o idee, carei deschide aspirațiilor sale o izbândă nebănuită. Factorul novator reprezintă oarecum propagarea În Înălțime a vieții sociale. Factorul social prin excelență este Însă imitația (inovația) căci o invenție nu are nici o valoare din punct
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
În prezent nimeni nu mai neagă că economia proceselor biologice este guvernată de Legea Entropiei, nu de legile mecanicii”. Iată de ce visul alchimiștilor chinezi nu era să se realizeze transmutarea metalelor În aur, ci să acționeze asupra timpului, să atingă nemurirea printr-o Încetinire radicală a proceselor de descompunere naturală, de creștere a entropiei sistemelor biotice sau abiotice. Dar de ce la aprecierea termodinamică a biosistemelor se folosește funcția entropie și nu altă funcție termodinamică ? Iată ce scrie Erwin Scrödinger: “Considerațiile mele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care nu putea fi comparat cu Byron ce nu avea "nici seriozitatea lui Lucrețiu și nici sinceritatea tristeții lui". "Melancolia anticilor", continuă Flaubert, "îmi pare mai profundă decât cea a modernilor, care toți mai mult sau mai puțin insinuează că nemurirea așteaptă dincolo de vidul negru". Pentru antici totuși, acest vid negru era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei, iar Hristos
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se hotărăște să îndure cea mai dureroasă moarte, decât să încerce să fugă din nou. Capitularea sa finală trebuie văzută mai curând ca o evoluție personală decât ca o abandare a adevărului. Murind de mâna lui i s-a interzis nemurirea pentru faptul că săvârșise păcatul sinuciderii -, totuși atinsese perfecțiunea liberului arbitru. Există multe paralele între Piatra filozofală și Memoriile lui Hadrian, dar diferența principală constă în locul pe care dragostea și dorința îl ocupă în cele două cărți. Hadrian a înfăptuit
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
martiriului. Aici, autorul accentuează depășirea proverbului păgân (A jurat limba, dar n-a jurat mintea) care implica folosirea restricției mintale. Creștinul nu se limitează numai să nu facă război dușmanilor, ba chiar trebuie să-și ofere propriile suferințe pentru dobândirea nemuririi. În Cum Tryphone Judueo Dialogus, revenind la profeția lui Isaia, filozoful Iustin clarifică concepția implicării individuale evidențiată de acest termen, până la sublinierea și implicarea personală pentru realizarea păcii sociale: Și noi toți cei care eram însetați de război, de măcelăriri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
parcelă mi e rușine să fiu. Iubesc poporul române sc fără a iubi pe semidocți și superficialitățile lor”; „Ceea ce se simte și se respectă adânc, se pronunță arareori”, eseu g ându rile și spusele marelui poet, care nu visase la nemurire. Dar ne a lăsat-o, prin el!... În speranța că românii nu-și vor abandona adulații, mă întorc la Salonul de carte 2008, Iași, pe car e l am văzut o reușită a cărții românești și a autorilor. În condițiile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]