7,995 matches
-
pe atât de misterios. De asemenea, adoram să privesc cu luare aminte, coroanele pomilor în orice anotimp, a căror frumusețe firească, provenită dintr-un amestec magic și subtil se regăsea în forme, dimensiuni și culori, aflate parcă în opoziție, cu neputința umană, purtându-mă cu gândul la alcătuirea secretă a Universului. Începând din primăvară și până toamna târziu, preferam, pe lângă promenada în livadă, să merg în grădină, unde mă lăsam sedusă de diversitatea florilor splendide și înmiresmate, care o împodobeau, fiind
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
în categoria restrânsă a înțelepților, care se află printre noi doar pentru a ne asigura că viața merită trăită, e drept, cu ceva dibăcie și o oarecare detașare, așa încât fascinația și misterul său, să se împletească armonios cu vremelnicia și neputința umană. Îmi imaginam că analizându-l dintr-o galaxie vecină sau pur și simplu din vârful nucului de la poartă, ai fi zis că nu-i lipsește nimic: nici afecțiunea fiicei noastre, care-și petrecea vacanța în sudul Spaniei împreună cu Vlad
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Dar noaptea fără ține, are umbrele grele. Blestem amar de soarta, inima de jivina Ți-a răsturnat în drum căruță cu minute Iar muntele-i prea sus bobitul de lumină De-a rostogolul fuge și zilele-s pierdute. Lovește-o neputința gonindu-ți dimineață Și noaptea te cuprinde, te-absoarbe al ei tumult, De s-ar putea voința-mi e să-mpărțim viața Să te mai am un timp chiar dacă nu prea mult. Dar cum să lupt cu demoni ce se
NEGURI DE POVESTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371836_a_373165]
-
iubire, de adorație. Speră ca el să revină și își exprimă dorința nemărturisită de a-și fi alături unul altuia, într-un timp infinit. În însăși ființa poetei, iubitul este omniprezent, pentru că, fără existența lui, nicio împlinire nu este posibilă. ”Neputințele” sunt topite în regăsiri permanente, până la alegerea vieții, ca o speranță nesfârșită. Poeta pătrunde în esența călătoriei prin viață, într-un stil original, inconfundabil, în care cu toții ne regăsim: tot ce contează, în final, este înțelegerea vieții, dar și a
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui, neîncrezători că ar putea fi aici. Curioasă parcă, luna năvălise prin fereastră, argintând patul. Se uimiră zărind pe albul perinii un ghemotoc
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
locul ei și îi auzeam bătăile ei ritmate... Privesc, prin fereastră, la dansul frunzelor galbene care dansează, prin aer, ultimul lor vals, înainte de a-și găsi odihna de veci și... plâng. Sunt lacrimi grele de dezamăgire, de durere și de neputință... în fața tragediei. O tînără, care astăzi ar fi împlinit 23 de ani, a murit, pentru că... a vrut să ajute. copyright by D. Theiss Referință Bibliografică: Pentru că... a vrut să ajute / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1429, Anul
PENTRU CĂ... A VRUT SĂ AJUTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371987_a_373316]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GOLGOTĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Golgotă aspră mă aruncă-n vale, Cerșindu-mi neputința ca pe-un ban. La fel cum buruienile prăvale, Din roadele crescute într-un lan. Mă-nalț din nou și iar pornesc pe cale, Cu spor de grijă, drumul să îl țin. Dar ca prin farmec, piedici infernale, Mă trag în
GOLGOTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372050_a_373379]
-
într-un lan. Mă-nalț din nou și iar pornesc pe cale, Cu spor de grijă, drumul să îl țin. Dar ca prin farmec, piedici infernale, Mă trag în jos, spre cel mai aspru chin. Mă-ntreb de ce ? E doar o neputință ? Sau drumul ce-am ales nu-i potrivit ? Înalț spre Domnul rugă și dorință, Pornind înspre Golgotă întărit. doar negru ... zbuciumul meu se schimbă-n cerneluri pe care le picur constant sub formă de gânduri în turme de slove pe
GOLGOTĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372050_a_373379]
-
-n lumea verde Lăsându-mă cu palme goale, Prin crestele de munți se pierde Când eu mă-ncurc numai la poale. Pe șevaletul de chindie Ascunde zborul și-avântarea Și-n muzica portocalie Îndeplinește toată zarea. Îmi plâng spre noapte neputința Cu obosiri și bezne grele Doar cu nădejdea sa credința Privește întristată-n stele. De-mi spune:„Mâine! Precis - mâine! Vei prinde pasărea dorită...” Iar eu privesc în Lună câine Cu vise-n ceruri risipite. Gătindu-mă iarăși de goană
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
numit corelarea organelor. Și aici, se reconfigurează în această carte un tip de om frumos și bun, într-o societate aflată în disoluție și dezmembrare a micilor comunități, o societate în care instituțiile nu funcționează și unde presa clamează autismul, neputința și imoralitatea conducătorilor... O problemă reală a culturii noastre actuale, care răzbate în textele lui Dan Puric, este aceea privitoare la atitudinea noastră față de trecut, care există sculptat și brodat în acțiuni, fapte și obiecte simbolice. În ceasul acesta al
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte. Bătrâneții îi lipsește măreția tragediei, chiar dacă, furat de valul zicerii înalte, expresive, poetul clamează tragedia neputinței. Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și gușe/,mă izbește-n pârâul de pe centura nopții/. Îmi șlefuiește piatra de uitare-a vânturilor,/în cartierul ... rezidențial, este furtuna morții( Adolescența
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
desăvârșește prin relație cu lumea, pe care o învestește cu sens, cu propriile valori: „Veacuri de-a rândul filosofii au sperat că vor putea odată să pătrundă secretele lumii. Astăzi, filosofii n-o mai cred și ei se plâng de neputința lor. Eu însă mă bucur că nu știu și nu pot să știu ce sunt eu și lucrurile din jurul meu, căci numai așa pot să proiectez în misterul lumii un înțeles, un rost și valori care izvorăsc din cele mai
ŞTEFAN POPA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372359_a_373688]
-
proprii Ei, fără să poată lepăda ființa creată. Relația este posibilă numai dacă persoanele au o întâlnire a lor în ceva propriu fiecăreia, în caracteristică sau ideal. Aspirația sufletului omenesc după lumină, cunoaștere, transcendent, dovedește dorirea spre cele spirituale și neputința subjugării totale de către materialitatea creației. Această aspirație, însă, ajunge să fie împlinită prin intrarea în comuniune cu Dumnezeu, numai întrucât Dumnezeu-personal se deschide spre om, în revelație, de unde omul ajunge să-l cunoască. Deschiderii umane, generata de iubire și jertfă
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
Mare, Nil Ascetul, etc. Chiar de la Sfântul Maxim este împrumutată < > 8. Dintru început se arată ca singure forțele umane sunt insuficiente pentru a iniția lupta de purificare , subliniindu-se rolul harului pe care-l primește omul în Taina Botezului și neputința celui care nu se împărtășește din această primă Taină de a progresa până la lucrarea nepăcătoasă a virtuților. Prin mijlocirea limbajului antinomic, suntem însă obligați să afirmăm că harul nu este totul, că singur nu poate realiza nimic, mai mult - că
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
denotă caracteristica ontologică a raportului și obiectivitatea lui. Dumnezeu este descoperit pentru că există acolo! Contemplația naturală, afirmare a prezenței divine în tot ceea ce ne înconjoară, face trecerea la negare. Sesizând inconsistența de sine și în sine a naturii creată și neputința ei de a-și fi suficientă ori de a mulțumi pe om în căutarea supranaturalului, realizând așadar imperfecțiunile făpturii, afirmăm suprarealitatea lui Dumnezeu prin respingerea tuturor definițiilor înguste și neîncăpătoare în care avem impresia că L-am putea constrânge să
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
rațiunii umane în sine, act prin care omul se recunoaște simplă creatură și simte izvorul harului, prin care cunoaște pârga bucuriei spirituale de care poate beneficia. Acesta este rostul smereniei, iar punctul culminant al rugăciunii îl determină să intuiască, dincolo de neputința sa, puterea lui Dumnezeu de a-l face nemuritor: < > 14. Vederea luminii dumnezeiești nu o pot însă oferi doar rugăciunea curată și smerenia. Ele trebuie să fie înregistrate de iubire, singura care face posibilă unirea în cel mai mare grad
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
important este că în creația lui Dorcescu sunt puse unele din cheile cele mai adânci ale modernității poetice....” (Ibidem). (N.n., N.O.). (3) Am găsit-o și o reproducem mai jos (N.n., N.O.): În tăcere N-a fost cu neputință. N-a fost greu./ Aseară am vorbit cu Dumnezeu./ La fel de clar, de simplu, de senin,/ Cum ai tăifăsui cu un vecin.../ E drept că El tăcea. Sau, mai curând,/ Iradia în fiecare gând,/ În fiecare șoaptă și impuls,/ În fiecare
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
prezintă personal, și nu în altă parte. Pentru aceea ne aflăm acolo, ca jertfind împreună cu Iisus Hristos și persoana noastră, să intrăm la Tatăl. Iar la Dumnezeu suntem asigurați că intrăm prin Cuminecarea Sfântă. Taina adunării noastre în Iisus Hristos. „Neputința unei separări complete între Euharistia ca Jertfă și ca sacrament de care se împărtășesc credincioșii, are în Ortodoxie ca efect și faptul că credincioșii trăiesc jertfirea sau predarea lor cu Iisus Hristos lui Dumnezeu, nu atât ca act purtător de
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s la noi, nu găsim portița, Peste sentimente și iubiri blazate Se depun troiene de banalitate. Ninge și-n altarul sufletului meu, Rănile sunt
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
le simt viața mai mult culoarea lor îmbătrânirea o viață de om îmbătrânim albim viață de frunză îmbatrenește în culori de vis la răscruce de sentimente în graba plecării uităm natura o urmă de dojană în ochii celui nedefinit poate neputință poate o târzie căință a unei lumi interioare pline de petice petice nu frunze ploi ce biciuiesc altare alunecăm pe toboganul toamnelor urmele lăsate fără stăpân praf împăcarea cu tine pioasă mirare așază un gând în pragul tăcerii strângere de
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
mărturisit păcatul, ar fi fost salvat. Astfel s-a osândit pe sine însuși pentru păcatul nemărturisit. De Sfânta Împărtășanie trebuie să ne apropiem cu pace în suflet și cu conștiința nevredniciei. Numai atunci ea va lucra la tămăduirea firii de neputințele noastre sufletești și trupești, pe măsura credinței și efortului propriu pentru despătimire și sfințire a vieții. Sfânta Împărtășanie nu ne transformă decât în măsura angajării noastre prin asceză la despătimirea și sfințirea personală. Putem să ne împărtășim în fiecare zi
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
afirmăm acest lucru, ci doar ca modești observatori, că la Mihai Eminescu, basmul popular a fost o pasiune exprimativă a libertății interpretărilor, a jocului luminii în întunericul teluric, a prezentării altfel a eului din fiindul interiorizat, a creării putinței din neputință. Pe scurt, basmul a fost pentru poet creația literară specifică motivării sensului ipostazelor, o formă de prezentare a lucrurilor într-un adevăr al imaginarului imaginat. Din prea mult respect pentru trecutul poporului, din care părinții și strămoșii lui se trăgeau
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
lume care va urma să îl deposedeze de o avuție dăruită de divinitate (”femeia omului vicleană”), îl va duce, până la urmă, să rezolve această problemă. Ca un dat al unei experiențe neplăcute, din cauza naivității acelui ”om sărac-sărac”, ca fapt al neputinței maturizării de până atunci, el va parcurge câteva trepte spre chibzuință. În încheierea basmului omul va învinge, iar culegătorul acestei povestiri populare ne va spune: S-o dus împăratul, ș-o rămas în pace ș-o trăit bine.” Am dori
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
cinste mai mare decât Nașterea cu trup a Fiului lui Dumnezeu, și care S-a sălășluit printre noi oamenii. Biserică însuflețită născută de Ana cea bătrînă și stearpă, la rugăciunile ei și ale soțului ei Ioachim. Pentru că ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Maica noastră a tuturor credincioșilor din lume. Aceea care a unit nașterea cu fecioria, singura Fecioară din întreaga istorie universală a lumii, hrănitoare de prunc! Și nu de prunc oarecare ci de Dumnezeu
NAŞTEREA MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372889_a_374218]
-
sunt. Vino,mi-ai spus, arătându-mi oceanul meu, plin cu iluzii, aruncă-te în el, debarasat de hainele trecutului, în tunelul timpului de azi și lasă-te purtat de mine, iubindu-mă, cum nimeni n-a știut. E-o neputința, în a nu ști ce vreau, chiar dacă uneori, știu cum să ajung acolo. Vino, mi-ai spus, arătându-mi orizontul vieții, străbate drumul, până la apus, cu mine și ai să fi fericit. Iluzii, dorințe, trecut, tunel și vise, săruturi cu
TE ROG AȘTEAPTĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372918_a_374247]