3,942 matches
-
al țărilor neutre sunt cuprinse în A Doua Convenție de la Haga. O țară care își rezervă dreptul de a deveni beligerantă în cazul în care este atacată de una dintre părțile combatante ale razboiului se găsește într-o stare de "neutralitate armată". Iată câteva țări neutre: Alte țări pot să fie mai active pe plan internațional, subliniindu-și intenția de a rămâne neutre în cazul unui război aproape de granițele țării. Prin aceste declarații de intenție, țările speră ca beligerenții să poată
Stat neutru () [Corola-website/Science/299378_a_300707]
-
pe pedioada celui de-al doilea război mondial. Multe au fost totuși ocupate, iar în final doar Irlanda, San Marino, Suedia și Elveția (cu Liechtenstein) au rămas neutre dintre țările europene cele mai apropiate de război. Îndeplinirea scrisorii cu legile neutralității a fost pusă la îndoială: Irlanda a furnizat informații secrete Aliaților; spre exemplu, data atacului final s-a bazat pe informațiile despre vreme din Atlantic, oferite în secret de către Irlanda, dar ascunse Germaniei. Suedia și Elveția, vârâte în politica Germaniei
Stat neutru () [Corola-website/Science/299378_a_300707]
-
și o clauză secretă care permitea mișcările libere ale forțelor sovietice pe teritoriul lituanian în timpul unui eventual război ruso-polonez. Lituanieinii s-au angajat de asemenea să asigure sprijin logistic sovieticilor. Această clauză avea să intre în coflict cu statutul de neutralitate proclamat de lituanieni în cazul războiului polono-sovietic. În ciuda sprijinului lituanian, sovieticii nu au trecut Vilniusul sub control lituanian până în august, când polonezii erau gata să recucerească orașul. Până în august, sovieticii au sprijinit în schimb un guvern pro-comunist lituanian ( Litbel) și
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
condiția ca domnul Vladislav al II-lea să plătească regulat haraciul catre Poartă și să-și indeplinească, în același timp, și obligațiile de vasalitate față de coroana Ungariei. Astfel dintr-o înfrângere care putea aduce anihilarea regatului maghiar se obține o neutralitate, creându-se un "status-quo" între cele două puteri, necesar lui Iancu de Hunedoara mai ales că presiunile interne deveniseră cel puțin la fel de periculoase ca cele externe. În aceste condiții politica externă dusă de Vladislav al II-lea tinde a menține
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
din infrastructura postbelică. Totodată, Mongolia și-a sporit participările la conferințele finanțate de mișcările comuniste și în organizațiile internaționale. Mongolia a devenit membru al ONU în 1961. La începutul anilor 1960, Mongolia s-a străduit să mențină o poziție de neutralitate în din ce în ce mai violenta ruptură sino-sovietică; orientarea s-a schimbat la mijlocul aceluiași deceniu. Mongolia și Uniunea Sovietică au semnat, în 1966, un acord ce introducea o desfășurare largă de forțe terestre sovietice, ca parte din mobilizarea generală de la frontiera sino-sovietică. Relațiile
Republica Populară Mongolă () [Corola-website/Science/298941_a_300270]
-
Danemarcei să se ocupe de politica externă a Islandei. Ambasadele daneze din toată lumea au început să arboreze două steme și două drapele: ale Regatului Danemarcei și ale Regatului Islandei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Islanda și-a declarat neutralitatea, alături de Danemarca. După ce la 9 aprilie 1940, Althingul a înlocuit regele cu un regent și a declarat că guvernul islandez trebuie să preia controlul asupra afacerilor sale externe și asupra altor probleme de care până atunci se ocupa Danemarca. O
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Althingul a înlocuit regele cu un regent și a declarat că guvernul islandez trebuie să preia controlul asupra afacerilor sale externe și asupra altor probleme de care până atunci se ocupa Danemarca. O lună mai târziu, forțele armate britanice , încălcând neutralitatea islandeză. În 1941, ocupația a fost preluată de Statele Unite, pentru ca Regatul Unit să-și utilizeze trupele în altă parte, aranjament pe care în cele din urmă l-au acceptat și autoritățile islandeze. La 31 decembrie 1943, a expirat după 25
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
nicio formă de rezistență și șoferii de autovehicule au ajutat forțele de ocupație care inițial nu avea autovehicule motorizate. Guvernul islandez primise numeroase cereri din partea celui britanic pentru a accepta ocupația, dar acestea au fost respinse pe baza politicii de neutralitate. În anii războiului, armata britanică, și apoi și cea americană, au construit baze în Reykjavík; numărul soldaților străini din Reykjavík a ajuns să fie la fel de mare ca populația locală. Efectele economice ale ocupației au fost pozitive pentru Reykjavík: șomajul din
Reykjavík () [Corola-website/Science/297771_a_299100]
-
în care domnea casa de Holstein-Gottorp în 1721 și, respectiv, în 1773. În Războaiele Napoleoniene, Danemarca a încercat la început să rămână neutră și să facă comerț atât cu Franța cât și cu Regatul Unit și a aderat la Liga Neutralității Armate împreună cu Rusia, Suedia și Prusia. Britanicii au considerat aceasta un act de ostilitate și au atacat Copenhaga în 1801 și 1807, într-unul din cazuri distrugând flota daneză, iar în celălalt incendiind părți din capitala Danemarcei. Aceasta a dus
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
1849. După al Doilea Război al Schleswigului în 1864, Danemarca a fost obligată să cedeze Schleswig și Holstein Prusiei, într-o înfrângere care a lăsat urme adânci asupra mândriei naționale daneze. După aceste evenimente, Danemarca a urmat o politică de neutralitate în Europa. După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, puterile de la Versailles au oferit Danemarcei retrocedarea regiunii Schleswig-Holstein. De teama iredentismului german, Danemarca a refuzat preluarea regiunii fără plebiscit, acesta fiind organizat în cele două provincii la 10 februarie și
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
judecătorii se ghidează doar după lege, incluzând aici textele legilor, statutele și jurisprudența. Danemarca s-a implicat în coordonarea asistenței occidentale către statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania). După al Doilea Război Mondial, Danemarca a pus capăt politicii sale de neutralitate veche de două sute de ani. Danemarca a devenit membru fondator al NATO în 1949, iar apartenența la NATO rămâne deosebit de populară. Au existat mai multe confruntări între SUA și Danemarca pe marginea politicii de securitate în anii 1982-1988, când o
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
conflictelor, și de construcția nuanțată a personajelor. De fapt modul în care sunt construite majoritatea personajelor (obiectele privirii), și în special reacțiile personajului central (subiectul privirii), joacă un rol de direcționare puternic, chiar dacă elementele enumerate mai sus, prin impresia de neutralitate și realism pe care o dau, camuflează de multe ori această direcționare. Felul în care este construită discuția din bucătărie despre comunism, departe de a fi unul neutru, legitimează în final o anumită poziționare față de această temă. Doamna Evelina îi
Subiectivitate și obiectificare în Sieranevada () [Corola-website/Science/296149_a_297478]
-
comun și ea-însăș acceptată printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri de lupte politice, câteodată violente. Lupta politică împotriva conservatorilor, a fost lungă și durează încă, pentru a ajunge la neutralitatea statului față de religii ("laicitatea", necesară libertății de conștiință pentru orice credincios sau necredincios, indiferent de convingerile sale), la egalitatea de drepturi între bărbați și femei, între oamenii sănătoși și cei handicapați, între heterosexuali și homosexuali, între albi, negri și orice
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
pod rutier peste valea râului , ce leagă și principala fortificație de pe Bock cu , și ea deschisă în anul 1859, pe platoul Bourbon, pe atunci fortificat. După ce din 1866 aproape a dus la un război între Prusia și Franța, independența și neutralitatea Marelui Ducat au fost reafirmate prin din 1867; trupele prusace au fost retrase din Cetatea Luxemburg și fortificațiile de la Bock și din jur au fost demontate. a rămas ca , menținând între cele două țări până în 1890. La moartea lui , tronul
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
la moștenitori de sex masculin prin ) a trecut la . În timpul din 1870, în ciuda acuzațiilor la adresa francezilor de utilizare a căii ferate luxemburgheze pentru transportul prin Ducat al soldaților de la (pe atunci în Franța) și pentru transportul de provizii către Thionville, neutralitatea Luxemburgului a fost respectată de către , și nici Franța, nici Germania nu au invadat țara. Cu toate acestea, în 1871, în urma victoriei Germaniei asupra Franței, frontiera Luxemburgului cu , unde se aflau și orașele Metz și Thionville, a devenit din frontieră cu
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
și orașele Metz și Thionville, a devenit din frontieră cu o parte a Franței frontieră cu teritoriul anexat la sub numele de în temeiul . Aceasta a conferit Germaniei avantajul militar de a controla și extinde . În august 1914, a încălcat neutralitatea Luxemburgului, invadându-l în drum spre Franța. Acest lucru a permis Germaniei să utilizeze liniile de cale ferată, împiedicând Franța să facă același lucru. Cu toate acestea, în ciuda , Luxemburgului i s-a permis să-și mențină în mare parte independența
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
a permis Germaniei să utilizeze liniile de cale ferată, împiedicând Franța să facă același lucru. Cu toate acestea, în ciuda , Luxemburgului i s-a permis să-și mențină în mare parte independența și mecanismele politice. În 1940, după izbucnirea celui de, neutralitatea Luxemburgului a fost din nou încălcată atunci când a pătruns în țară „cu totul fără justificare”. Spre deosebire de Primul Război Mondial, sub , țara a fost tratată ca teritoriu german și anexată neoficial provinciei vecine a celui de. Un cu sediul la și
Luxemburg () [Corola-website/Science/298529_a_299858]
-
relațiile de familie pentru a proteja tânărul regat al Belgiei în fața ambițiilor nutrite de Prusia și Franța, în special amenințării reprezentate de domnia lui Napoleon al III-lea al Franței. Ajută la menținerea păcii în Europa, în special prin păstrarea neutralității în timpul evenimentelor revoluționare din Franța, în februarie 1848. În 1840 a aranjat căsătoria nepoatei sale, regina Victoria a Regatului Unit (fiica surorii sale Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld), cu nepotul său, prințul Albert de Saxa-Cobourg (fiul fratelui său Ernest I, Duce
Leopold I al Belgiei () [Corola-website/Science/307051_a_308380]
-
Galiția și în sfârșit de guvernatorii veritabili ai Ducatului Bucovina (1861-1918). Aceste persoane au avut numai funcții administrative, de deciziile politice au fost responsabili membrii dietei în frunte cu mareșalul (căpitanul) ducatului. În ianuarie 1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic a primit partea de nord din teritoriul Moldovei (confirmat în tratatul de pace de la tratatul de la Kuciuk-Kainargi pe 21 iulie 1774). Astfel, Țara de
Listă de guvernatori ai Bucovinei () [Corola-website/Science/307225_a_308554]
-
victorioasă rusă împotriva lui răsculaților lui Kościuszko. Ecaterina cea Mare a murit în 1796, urmându-i pe tron (1796-1801) fiul ei Paul. Politica sa externă a împins Rusia într-o coaliție împotriva Franței în 1798, iar mai apoi într-o neutralitate armată împotriva Regatului Unit în 1801. Modelarea de către noul împărat a armatei ruse după modelul prusac l-a adus pe Paul în conflict cu Suvorov, acesta autoexilându-se după ce a căzut în disgrație. Suvorov a fost rechemat la conducerea armatelor ruse
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
realizat de generalul Spleny în 1776, pe teritoriul anexat atunci la Austria, s-a consemnat că Schitul Vijnița deținea o falcă și jumătate de teren . La acea dată, viețuiau acolo 7 maici. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
în mod special Statele Unite, care era în momentul izbucnirii războiului era cel mai mare exportator de oțel în Japonia. Președintele Roosevelt ar fi fost nevoit să impună un embargou livrărilor de oțel (și nu numai) către Japonia, în conformitate cu prevederile Legilor neutralității (Neutrality Acts), dacă conflictul ar fi fost catalogat "război". În Imperiul Japonez, propaganda oficială a numit invadarea Chinei "război sfânt" ("seisen"), prima treaptă a "Hakko ichiu" (opt colțuri ale lumii sub un acoperiș). Când ambele țări și-au declarat război
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
înainte de intrarea în război a Aliaților occidentali, Uniunea Sovietică a asigurat cel mai important ajutor militar străin pentru China, adică aproximativ 250 de milioane de dolari. În 1941, ajutorul militar sovietic a fost întrerupt ca urmare a semnarea pactului de neutralitate sovieto-japonez, semnat după declanșarea Operațiunii Barbarossa. Acest pact a asigurat spatele Uniunii Sovietice, care nu mai era nevoită să facă față amenințării unui război pe două fronturi. Dintre Aliați, Statele Unite ale Americii, Franța și Regatul Unit nu au asigurat ajutoare
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
sub comanda canadiană însoțeau convoaiele din porturile din Newfoundland până în punctele de în punctele de întâlnire din Islanda, unde escorta era preluată de Marina Regală Britanică. Până în 1941, SUA au luat parte din ce în ce mai mult la război, în ciuda stării sale de neutralitate. În aprilie 1941, președintele Roosevelt a extins „Zona Panamericană de Securitate” spre est, până aproape de Islanda. Forțele britanice au ocupat Islanda după ce Danemarca a fost ocupată de Germania Nazistă în 1940, iar americanii au fost convinși să ajute la escortarea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a fost fondată în secolul al XV-lea, perioada când făcea parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După opinia unor istorici, denumirea localității vine de la cuvântul german "Berg" (de munte). În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care l-a avut în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]