4,446 matches
-
la Lirey, Franța, în grija episcopului Amedeo de Besançon, care îl depune la Biserică Sfanțul Ștefan. În 1349, un fanatic aprinde focul lângă incinta și un incendiu mistuie biserică; că prin minune, giulgiul este salvat fără a suferi vreo dăuna. Nobilul Geoffrey de Charny plătește sume mari de bani și ridică relicva de la Lirey, ducând-o la Trieste. După puțină vreme, pânză este depusă în biserică Sf. Hipolit, transportată cu mare cinste la Chymy (Belgia). În 1353, de Charny este însărcinat
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
vorba de propriile interese. Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenția ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili mandchurieni și ale eunucilor. Fără aceste calități cu siguranță nu ar fi reușit să ajungă și să se mențină la putere. Pe de altă parte, multe dintre hotărârile ei trebuie privite din perspectiva luptei pentru putere a prinților mandchurieni din spatele
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
regal ("fundus regius"). În acest fel ia ființă Universitatea Săsească ("Universitas Saxorum") în anul 1487 prin întrunirea reprezentanților celor Șapte Scaune, ai celor Două Scaune și ai districtelor Bistrița și Brașov. Dacă puterea administrativă aparținea în primele secole ulterioare colonizării nobililor și greavilor, după secolul al XIV-lea conducerea a revenit patriciatului săsesc. Astfel, patriciatul și-a aservit numeroase sate din afara teritoriilor administrate inițial și și-au creat domenii proprii, similare orașelor din nordul Italiei. În acest mod au apărut scaunele
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Carol Robert de Anjou și apare scris sub numele Willa Sarmas. 1348 regele maghiar Ludovic I dona această moșie familiei Swk, cu această ocazie este pomenită și vechea biserică de lemn. 25 iunie 1438, regele Ungariei dăruiește mai multe sate nobililor Ioan, Mihail și Petru, sate care au fost confiscate de la Mihail și David, fii lui Ladislau de Swk, pentru participarea acestora din urmă la răscoala de la Bobâlna. 1437-1438 Sărmașul este pomenit sub numele de „Possesio Sarmas Hungaricales Etalia Valahis (Sărmașu
Biserica de lemn din Sărmașu () [Corola-website/Science/313852_a_315181]
-
la nemulțumiri în rândul nobilimii. Nou veniții cumani au adus un sprijin regelui și au contribuit la creșterea prestigiului său în ochii bisericii, dar i-au atras și probleme. Nomazii cumani aveau dificultăți în a conlocui cu ungurii sedentari și nobilii nu apreciau susținerea acordată de rege celor dintâi. Invazia Ungariei de către mongoli a implicat convergența a patru armate. Cea dintâi, sub comanda lui Baidar a atacat prin Polonia și a învins armata ducelui Sileziei Henric al II-lea cel Pios
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
a rămas orfan de mic, fiind crescut de o mătușă. Acesta nu a avut frați. Mama sa, Ana Blaga, a fost singura fiică a familiei lui Iosif Blaga. Ea a avut șansa să învețe manierele de societate in casa unor nobili din Hoghiz, unde a lucrat in tinerete. Mama sa a mai avut doi frați, Gheorghe Blaga și Bucur Blaga, după cărora si-a botezat și cei doi băieți mai mici, pe domnul Bucur și fratele Gheorghe. Gheorghe Blaga emigrase definitv
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
totuși ca în aceste împrejurări delicate ar fi necesar un om în palat și căută în grabă pentru fiica sa Zoe, pe care o prefera și care se părea mai bine făcută pentru a domni, un soț care, lângă un nobil armean, care se numea Constantin Dalassen și trimise să l aducă. Dar Constantinse afla pe proprietățile lui, departe de capitală și timpul trecea. Schimbându-și ideea, împăratul se adresă atunci prefectului orașului, Roman Arghir. Acesta era un om de origine
Romanos al III-lea Arghir () [Corola-website/Science/314771_a_316100]
-
fiului Carol de Viana. Acesta, însă, a fost găsit mort în septembrie 1461 , ceea ce a declanșat un război civil între Juan al II-lea și orașele din regat, mai ales Barcelona. Ludovic al XI-lea a încercat o alianță cu nobilii catalani. Fiind însă refuzat politicos, i s-a adresat atunci lui Juan al II-lea, care s-a arătat dispus să cedeze monarhului francez veniturile conților de Catalonia și Cerdania, în schimbul unui ajutor. Ieșit cu câștig din aceasta manevră, Ludovic
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
fiecare dată de cruciați grație, mai ales ajutorului militar dat de contele de Tripoli, Raymond al III-lea. Drept mulțumire, Balduin al IV-lea avea să-l desemneze prin testament rege al Ierusalimului, stârnind protestul lui Guy de Lusignan, un nobil căsătorit cu sora regelui, Sibila, și prin urmare îndreptățit și el să-i urmeze nefericitului Balduin la tron. Anul 1179 a marcat prima victorie a lui Saladin asupra cruciaților, obținută în urma bătăliei de la Marj Ayun. Mii de cruciați pedeștrii, loviți
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
sub ochii îngroziți ai prizonierilor. În decurs de mai puțin de o oră Saladin își arătase cele două fețe: omenia și generozitatea, cruzimea și neînduplecarea față de dușman. Amândouă făceau parte din procedeele de guvernare ale temutului conducător. Regelui și câtorva nobili de seamă li s-a dăruit viața și au fost conduși la damasc, unde li s-a acordat un tratament princiar. Cât ce privește restul prizonierilor, ei au fost puși în fața alternativei: sau îmbrățișează Islamul sau moartea. După Hattin, sultanul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
îndepărteze pentru o vreme războiul dintre cele două regate, care se prelungea la frontiera franceză de mai mulți ani, fără ca soarta lui definitivă să se întrezărească. În Franța, procesul de centralizare progresase în vremea lui Filip al II-lea August. Nobilii turbulenți fuseseră reduși la tăcere, din nou ordonanțele regale aveau putere de lege pe tot cuprinsul regatului. O cruciadă care ar fi îndepărtat nobilimea de țară o perioadă mai îndelungată ar fi consolidat politica regală de pace în interior și
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
aceea lui Filip al II-lea August nu i-a fost greu să impună un impozit general, cunoscut cu numele de decima lui Saladin, plătit, cu excepția câtorva ordine religioase și spitale, de către toți cei ce nu se făceau cruciați fie nobili ecleziastici sau laici, fie țăran sau orășean. Nimeni nu s-a opus hotărârii regale. Era primul mare succes al politicii de centralizare. Henric al II-lea Plantagenetul a subscris la ideea unui impozit, dar nu a avut timp să îl
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Richard și-a folosit puterea pentru a se aproviziona din plin cu toate cele necesare expediției, motiv de prelungire a șederii, întreruperea călătoriei fiind folosită, totodată, de regele Angliei și pentru a-și celebra căsătoria, eveniment salutat cu entuziasm de nobili, el constituind o ocazie bună de destindere și desfătare. Cruciada pentru ei, deocamdată, nu avea nimic comun cu penitența, dimpotrivă, până aici, ea le oferise nenumărate momente de bucurie. Astfel că, la mijlocul verii, când, în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
fierbinți de vară, mulți dintre ei erau bolnavi și descurajați. Când cruciații francezi debarcaseră într-un port de lângă Acra, baronii din Tyr se aflau în mari dezbateri privind alegerea unui nou rege, sub conducerea căruia să reia lupta cu Saladin. Nobilii nu-l mai voiau pe Guy de Lusignan, mai ales după moartea soției sale Sibila (1190), sora lui Balduin al IV-lea. Alegerea lor se oprise asupra lui Conrad de Montferat, pe care îl căsătoriseră, în același an, 1190, cu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
din luptă și poate urmările ar fi fost grave pentru regele Franței dacă veșnic impulsivul Richard nu ar fi intrat în conflict cu vasalii săi din Franța. În anul 1199, el se afla la castelul Chalus din Limousin, aparținând unui nobil al cărui suzeran Richard I era, și unde se aflase că s-a descoperit o comoară care, potrivit dreptului feudal, îi revenea. Seniorul de Chalus nici nu voia să audă de așa ceva. A urmat o încăierare între oștile celor doi
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici, deoarece regiunea cuprindea mai multe sate care erau în proprietate nobililor, greavilor, prepoziturii Sibiului sau chiar episcopiei Transilvaniei. Din această cauză, numeroși țărani au încercat zadarnic să obțină statutul juridic de „"libertas Cibiniensis"”, cu atât mai mult cu cât existau sate ce nu aparțineau jurisdicției scăunale. Se poate considera că în
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
săsești, când s-a format Universitatea Săsească, cu toate că în Evul Mediu aveau aservite un mare număr de sate locuite de sași dar care aparțineau de fapt de comitatul de Alba. Aceste sate aparțineau încă din secolul al XIII-lea unor nobili și greavi, așa cum au fost Ighișu Nou, Frâua (Axente Sever) și Vorumloc (Valea Viilor) în posesiunea familiei Apafi.
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii maghiari stăpâneau asupra șerbilor legați de glie, aceștia au fost obligați fie să renunțe la privilegiile lor nobiliare, fie să părăsească Pământul Crăiesc. O contribuție la cercetarea instituției greavilor (pl) (în , în ) a avut-o Georg Müller, care semnala că
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
au mai mult timp de pregătire. Meciul începe după ce ambii "rikishi" au atins simultan "dohyō"-ul cu ambii pumni. Majoritatea meciurilor se termină în mai puțin de un minut. Arbitrul este numit "gyōji", care este îmbrăcat în costum purtat de nobilii de la Curtea Imperială în secolul 14. "Rikishi" sunt organizați într-un fel de piramidă: în clasele inferioare ("jonokuchi"- clasa cea mai de jos, "jonidan", "sandanme" și "makushita") sunt cei mai mulți "rikishi". Pentru a putea intra în cea mai joasă clasă, "jonidan
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
de sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă Federală Iugoslavia. Constituția din 1974 a eliminat termenul
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
Beaumarchais a fost afectată. Între timp, a izbucnit Revoluția franceză. Beaumarchais nu mai era idolul care fusese cu câțiva ani în urmă. El a avut succes financiar, în mare parte din aprovizionarea Parisului cu apă potabilă, și avansând în rândul nobililor francezi. În 1791, s-a stabilit într-o reședință luxoasă, vis-à-vis de Bastilia. A petrecut o săptămână în închisoare în august 1792, și a fost eliberat cu doar trei zile înainte de a începe masacrele din septembrie, ce au avut loc
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
de altfel și cea mai mare parte a mercenarilor angajați de bizantini pentru bătălia de la Manzikert și tot ei sunt cei care vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu cea a turcilor selgiucizi. Ca lider al turcilor selgiucizi, carisma cunoscută a nobilului turanic Alp Aslan exercita o fascinație uriașă aspra turcilor Uz. I-au trădat și turcii Uz pe bizantini la 1071? Plauzibil întrucât peste 100 de ani nu se va mai aude nimic despre ei, integrați și asimilați complet în masa
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
începutul lui 1290, Ivan Kőszegi și Lodomer, arhiepiscopul Strigoniului, care îl excomunicase pe regele Ladislau al IV-lea, l-au rechemat pe Andrei în Ungaria și i-au oferit coroana. Andrei a acceptat oferta, dar a fost arestat de un nobil maghiar, Arnold "de genere" Hahót care l-a predat ducelui Albert I al Austriei. La 10 iulie 1290, regele Ladislau al IV-lea a fost asasinat de propriii săi adepți cumani; astfel, ramura principală a dinastiei Arpad s-a stins
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
principală a dinastiei Arpad s-a stins. Andrei, informat de moartea regelui, a fugit de la Viena și s-a dus la Strigoniu, unde archiepiscopul Lodomer l-a încoronat la 23 iulie 1290. După încoronare, o adunare de „prelați, baroni și nobili” din regatul Ungariei adunați la Óbuda l-a împuternicit pe noul rege să reexamineze donațiile predecesorului său. Andrei s-a căsătorit imediat cu o prințesă poloneză, Fennena a Cuiaviei. Legitimitatea domniei lui Andrei a fost pusă imediat la îndoială, întrucât
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
sub influența unor baroni puternici, cum ar fi Miklós Kőszegi, Maté Csák și László Kán. Mai mult, noul arhiepiscop al Strigoniului, Gergely Bicskei, numit de papa Benedict al VIII-lea în 1298, îi susținea pe pretendenții napolitani. Deși adunarea „prelaților, nobililor, sașilor și cumanilor”, ținută în august 1298 la Pesta, a reconfirmat domnia lui Andrei, arhiepiscopul a început să organizeze grupările clerice care-l susțineau pe prințul napolitan, Carol Robert. Când, în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]