7,693 matches
-
își mișca doar buzele ca un pește în lumina plină de umbre, sorbind aerul ca pe apă. Urmări conturul feței sale și își trase costumul cel minunat. Zâmbi și se înclină în fața reflexiei sale, de parcă aceasta ar fi fost propriul oaspete cinstit. Șopârlele de pe pereți îl priveau cu ochi severi. Scoase limba la ele, simțindu-se dintr-odată nespus de fericit. Poate că era făcut pentru o viață de brocarturi atârnate, lucrate cu modele fine de bijuterii. Poate că era făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
perfecte. Aventurându-se din încăpere spre locul unde petrecerea începuse deja, prinse curaj datorită mirosurilor de biryani și kebab, fu încurajat de sclipirea hainelor elegante și a bijuteriilor, de clinchetul farfuriilor și al castroanelor pentru spălat pe mâini, de râsetele oaspeților care intrau în cort și de dulciurile apetisante care se prăjeau în ulei limpede chiar afară. Un covor roșu se întindea de la intrarea în cortul nupțial până la fântâna din centru. Sampath se clătină pe toată lungimea lui, aruncându-și inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
moștenise urma de lunatism a familiei, tatăl ei știu că nu avea nici o clipă de pierdut. Și înainte ca vestea despre ciudățenie să fie dusă în bazar de spălător sau de omul cu sticlele și borcanele sau de orice alt oaspete care ar fi văzut-o sau ar fi auzit întâmplător ceva suspicios, află că văduva Ammaji din orașul îndepărtat Shahkot căuta o pereche pentru fiul ei; și chiar dacă proveneau dintr-o familie dintr-o clasă mult inferioară, le oferise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce înconjurau livada. Rareori se aventurau afară din oraș și oamenii se întrebau de ce făcuseră această călătorie sus, pe coasta dealului - oare chiar și comunitatea de primate primise vești despre Sampath și organizase o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în casă Și viața să ne-o facă frumoasă Cu dragostea lor iubitoare, de frați. Acolo, în zarea albastră, E lumea tacută a celor plecați E lumea sfințită, e lumea sihastră Și-n altă frecvență, mai joasă, Ei cântă, nevăzuților oaspeți În cer adunați.
În lumea nevăzută. In: "Atom" primordial necuprins by Eli Sava () [Corola-publishinghouse/Imaginative/340_a_616]
-
-și ascundă lipsa de effort. Dar madame Iocasta hotărî să nu intervină în seara aceea. Va trebui totuși să vorbească cu Gilles cât de curând. Fata indiană, Kamala, nu era în camera ei. Madame Iocasta își aminti de prezența unui oaspete special în camera alăturată, în patul chinezoaicei contorsioniste Lee Kok Fook. Contele Cerkasov solicitase compania celor două doamne favorite ale sale și, în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în K, n-ai fi putut să-ncepi mai prost. Mai întâi cu domnul Virgil Jones și acum cu această... această adunătură necioplită și grosolană. Nu, domnule, dumneata vii cu mine! Soțul meu și cu mine avem o cameră de oaspeți în care poți dormi. Nu te-ncântă gândul unei lenjerii curate? Și al unor mese bune - deși asta o spun tocmai eu. Vino, domnule. Cerkasovii sunt prietenii și vecinii noștri. Contele Cerkasov pune mare preț pe sfatul soțului meu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
goi. Când vorbea, i se adresa doar soției sale. Ceilalți ar fi putut la fel de bine să dispară la intrarea în sufragerie. Irina stătea încordată și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea preferințelor, își spuse el, și fu surprins de acest gând. Surprins și apoi îngrijorat de consecințele pe care le avea pentru el, un oaspete în casa soțului ei. în mod inconștient, împinse leagănul prea tare. — Domnule Vultur, îi reproșă Irina, te rog eu frumos, ai grijă! Domnule Vultur! Decență în public sau respingerea intimității de noaptea trecută? — îmi pare rău, spuse el. Azi vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de gândire ale orașului lui adoptiv. Palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. Știu că sunt oaspete în casa dumnealui, a spus el. Dar e și casa ta. Știu că a fost bun și generos cu mine. Dar tu ai fost cea care m-a adus aici. Nu mă aștept să mă iubești. Nu sunt sigur nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la el. — Aparențele sunt înșelătoare. Aleksandr Cerkasov evită un răspuns direct. — Sunt sigură că între ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că... Dacă n-o faci tu, o s-o fac eu! se răsti femeia. — Uite ce e, spuse îngrijorat Aleksandr Cerkasov. O să vorbesc cu Vultur-în-Zbor. O să-l pun la punct. Știi tu. — Prostule! Prostule ce ești! zise mânioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jupon victorian din sârmă, care atârna deasupra întregii chestii în inele neregulate. În seara asta urma să aibă loc ceremonia dezvelirii obiectului în cadrul unei petreceri selecte la care participau doar cei mai de vază dintre angajați, alături de acel gen de oaspeți care să fie destul de impresionați de imaginea lui Mowbray Steiner de loc avangardist, ultimul răcnet, în care să-și depoziteze un milion sau două pe care le aveau în plus. Eu bineînțeles că trebuia să fiu prezentă și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Cartea noastră de vizită cea mai autentică, nemăsluită, mai adevărată decât însuși chipul nostru văzut în oglindă. Pentru că românul percepe locul său de muncă nu ca pe un spațiu în prelungirea spațiilor sale existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult prin încrengătura de culoare, cu treceri dintr-o aripă în alta a clădirii. În cele din urmă am aflat ușa apartamentului. Am stat și m-am uitat lung la ea. La plăcuța amintind că acolo este o casă de oaspeți, parcă, a Academiei. Nu-mi spunea nimic. Nu fusesem, probabil, niciodată acolo. Trec și pe lângă celălalt bloc, din care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se aseamănă cu rândunelele, că numai ele zboară așa de frumos. În primăvară când vom reveni la cuiburile noastre, ne vom roti mai mult asupra satului vostru. La revedere, Semnează: “Zborul păsărelelor” Toți Vai, ce surpriză plăcută! Vă așteptăm, dragi oaspeți ai primăverii! Să-i felicităm și din partea patrulei pe cei ce respectă regulile de circulație. Voi sunteți exemplu bun, Circulați corect pe drum, Iar noi vă felicităm, Viață lungă vă urăm ! Spectatori mari și mici Care-ați fost prezenți aici
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
i s-a făcut foame a poruncit să scrie ce mâncăruri dorește să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ia stai, frate, că acum o jumătate de oră am vrut să spun și eu ceva...Oare ce am vrut să spun? Cotoșman: Vă reamintesc eu, Luminăția Voastră! Începuserăți să spuneți să comunic stăpânului meu că îl așteptați să fie oaspete Măriei Voastre la castel! Împăratul: Așa e...bravo, Motănoiule, exact asta aveam de gând să spun! Cotoșman: Atunci alerg într-un suflet să duc vestea stăpânului meu! Marele Dregător: Ba n-ai să duci vestea nimănui! Pune-ți mâna pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Mulțumesc Măriilor Voastre de bunătate, dar singurul lucru pe care-l cer, este să-mi îndepliniți o modestă dorință... Împăratul: Gata, e ca și împlinită! Cotoșman: Vreau să vă rog să-mi faceți cinstea de a fi pentru o zi oaspeții stăpânului meu, Voievodul Ionică de Dragodana. Împăratul: Cu cea mai mare plăcere și stăm și mai mult decât o zi! Domnița: Și eu primesc cu bucurie!... Împăratul: Atunci să dăm porunci pentru pregătirea alaiului! Iepurașul: Ura! Ura! Ura...(Începe să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din centrul camerei și mănâncă lacom. Slugile abia reușesc să-i schimbe felurile de mâncare.) Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cotoșman: (se oprește în fața mesei și face o plecăciune adâncă) Să trăiești, voinicule! Uriașul: (privindu-l mirat) Ce vrei, mă, lighioană? Cotoșman: Să-ți fiu oaspete. Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nici mai mult nici mai puțin? Să-mi fii oaspete, hai? Cotoșman: Nu mă cunoști, uriașule Găman? Eu sunt cavalerul Cotoșman...Motanul Încălțat.(Face o plecăciune și mai adâncă) Uriașul: Ei, bine-ai venit și-mi pare bine de cunoștință!...(Se linge lacom pe buze) Cotoșman: Dar de ce te lingi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
imediat! Nu-mi place să văd oameni îngenuncheați! (Încep să se audă trâmbițele alaiului) Auziți... Sosesc oaspeții mei...Fiecare la posturile voastre! (Din fundal intră alaiul împărătesc) (Cu o plecăciune adâncă) Bine-ați sosit! Bine-ați sosit! Împăratul: Bucuroși de oaspeți, Cotoilă? Cotoșman: Bucuroși, Măria Ta. Fiți bineveniți în castelul stăpânului meu! Împăratul: Rău îmi pare de tine, dragă pisoilă, că ești motan, că te-aș fi făcut ginere, dar așa, socru de cotoi, mă fac de râs! Cotoșman: Eu sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rege. Sfătuitor 1 : Dar e un copil nevinovat, împărate ! Irod : Un copil ? Un copil nevinovat, spui ? Ba e vinovat pentru că s-a născut. E vinovat pentru steaua asta care strălucește. (intră magii) Magii (rostesc cu toții): Slavă ție, împărate! Irod: Sunteți oaspeții mei. De bună seamă, vestiți crai ai țărilor din răsărit, vești bune îmi aduceți, căci fața vă e veselă! M.M - Binecuvântat să fie Dumnezeu! M. B. și M. G. - Prin însăși rânduiala Lui! M.M - Eu sunt craiul Melchior
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și abia astfel convins să achite cei 1000 de lei.) 2. Stăriția veche 3. Catedrala nouă 4. Clopotnița-poartă 5. Muzeul Mănăstirei 6. Atelierul de lumânări și croitorie (Perfectă Îmbinare specifică a două ateliere Într-unul singur.) 7. Arhondaricile - casa pt. oaspeți 8. Magazia de lemne 9. Bucătăria 10. Trapez - sala de mese 11. Chiliile Călugărilor cu etaj (sic!) 12. Atelierul de sculptură 13. Atelierul de pictură (de data aceasta două ateliere separate și nu două Într-unul ca mai sus) 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]