6,900 matches
-
deși nimeni altcineva nu dansa, și singurul instrumentist cînta la saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
normal ca oamenii aceia să stea cu ochii plecați și îi privea cu înțelegere și compătimire. Când și-a întors pentru a doua oară fața spre interiorul vagonului, am observat un amănunt care îmi scăpase la prima vedere : omul purta ochelari de sârmă subțire și fără sticle. Subtila și necesara lor prezență se justifica prin aceea că le adăugase, acolo unde suportul se reazemă pe nas, un al doilea nas, paralel cu al său, făcut dintr-o foiță de argint sau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Oh, mulțumesc...“ și așa mai departe... * Plenie Wingos, de 82 de ani, având la activul său un marș de-a-ndărătelea de 12 800 de kilometri efectuat prin anii 1931-1932, se pregătește pentru un nou marș. Echipa mentul său cuprinde, printre altele, ochelari prevăzuți cu retrovizoare. 18. Pe urmă doamna Gerda și-a proptit și ea fața de geam, și-a lipit gura de el, voia să se explice, deși n-ar fi fost cazul. M-am tras un pic înapoi. „Eham atât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prezența comisiei de anchetă numită pentru cercetarea cauzelor înfrângerii lui Thorson în sistemul solar. - Ei bine, domnilor, zise amabil Enro, văd că suntem cu toții numai ochi și urechi. Ugell scoase o foaie de hârtie din buzunarul interior și-și puse ochelarii. Își ridică ochii. - Motivele hotărârii noastre vă interesează? - Cu siguranță, zise Enro. Vreau să știu ce s-a întâmplat. Cum a eșuat Thorson, unul dintre cei mai ingenioși oameni ai Imperiului, într-o misiune care nu reprezenta decât un incident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pentru afirmarea distincției. De altfel, în ceea ce privește aspectul și gestica, acești tineri licențiați se deosebesc cu totul de lucrătorii în salopete albastre care frecventau cîndva aceste locuri. Înveșmîntați în negru, noii veniți, cu părul scurt dar zburlit, poartă de bună voie ochelari fumurii, indiferent de vreme. Putem găsi și alte exemple de decalaje și transformări ale vieții urbane pe bulevardul Saint Michel, în Cartierul Latin, unde un proces de bulevardizare a adus o populație tînără, însă nu întotdeauna de studenți, care a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de ușor să-l urască, la ce grad de ură vor fi ajuns ceilalți cincisprezece care-i invadaseră secția? Răsuflă ușurat când îi văzu pe toți întinși pe podea, în nesimțire. După ce făcu rost, în grabă, de două perechi de ochelari negri - una pentru el și alta pentru Korita - îndreptă un baraj de raze luminoase asupra pereților, tavanelor și podelelor. Imaginile se șterseră numaidecât. Grosvenor merse apoi în cabinetul tehnic și începu să împartă, prin radio, ordine oamenilor pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
despre noi. Asta ne obligă să aflăm la rândul nostru cât mai multe despre ea. Kent își recăpătase aplombul. - Domnule Kellie, ce părere ai despre locul către care ne îndreptăm? îl întrebă el pe sociolog. Acesta îi răspunse, potrivindu-și ochelarii pe nas: - Iată un subiect foarte vast, domnule director! Dar cred că murmurul acela ar putea fi echivalentul undelor radio care se încrucișează în spațiul propriei noastre galaxii. Ar putea să fie doar niște semnale care vestesc bunăoară ieșirea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a plecat închizând foarte apăsat ușa. Dar foarte apăsat. Așa că acum cei doi redactori nu știau cum să-l mai cocoloșească. Marwan se așeză în fața lui Pavel, pe un scaun cu pernă de catifea, consacrat vizitatorilor aleși. Pavel își scoase ochelarii rotunzi, care-i oboseau ochii, îi întinse o țigară de foi și-și luă și el una. Cu discreție, domnul Procopiu întredeschise fereastra, prin care năvăli aerul rece. — Ce-o să citim în ziarul de mâine? întrebă Marwan, cu interes real
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mic în preajma unei persoane vorbărețe, devenise taciturn, iar Procopiu, care avea o nevastă guralivă, iubea liniștea mai presus de orice. Când nu vorbea, Pavel își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia că întredeschide ușa spre exterior, vorbește puțin din prag cu cei de-afară, apoi, pe neașteptate, le trântește ușa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitățile de comunicare cu exteriorul și cade
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toată strada și tot orașul și toată lumea, când o scotea la plimbare. Se sculă și văzu pe noptieră Planeta de damă pe care, la Giurgiu, papagalul unui flașnetar sașiu i-o trăsese din coș. Abia acum o citi, punându-și ochelarii: „Îți place a glumi, a petrece cu prietenii, din care cauză multe dame te invidiază, dar inima ta este numai a aceluia cu care ești căsătorită. Vei trăi 80 de ani. În bună căsnicie vei trăi. Și de bărbatu-ți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnul primar se piaptănă!“ — Obișnuitele neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii mari, numărul de Anul Nou. Acum își făceau curaj cu un ceai cu rom, Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile pe porțelanul ceștii, iar Neculai Procopiu se încingea citind cu glas tare din gazeta concurenței. Deși primul redactor i-a semnalat lui Pavel fragmentul doar ca să râdă de colegii din strada Sărindar, puțină invidie tot avea, când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
folosește să-ți spui: o să fie bine, o să fie bine, o să fie bine! Măcar ca să te alegi cu un costum nou la sfârșitul unui an cu totul învechit. 3 — O să fie bine? Ochii lui Pavel Mirto sclipiră ironic din dosul ochelarilor rotunzi, în timp ce Procopiu, de la celălalt birou, își verifica mustața cum făcea de-obicei, ca și cum s-ar fi temut că poate să dispară de la locul ei: Da, eu cred că România seamănă cu o orchestră, numai că n-a ajuns încă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foarte bune, pe lângă ele aproape că nu mai avea importanță ce scrii, așa că, dacă nu mai apare nimic până mâine la amiază, cu fotografia și cu poeziile satirice ale lui Marion (colegul Dumitru-Marinescu) se poate salva numărul. Pavel își scoase ochelarii de miop și se uită cu atenție la imagini. Una era cu Calea Victoriei văzută de sus, de la etajul Teatrului și era făcută pe ninsoare, se distingeau fulgii unul câte unul, ca niște bulinuțe albe, cu trăsuri și oameni micșorați de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de zăpadă încălțămintea colorată. Ca întotdeauna, întârziase. Se uită în jur fără curiozitate: femei și bărbați cărora nu le prea păsa unii de alții. Redactorul principal răsfoia o revistă de știință cu Turnul Eiffel pe copertă. Pavel, un tânăr cu ochelari rotunzi, vorbea încetișor cu o doamnă și era cu gândurile în altă parte. Intră și administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare și melodios, parcă era pe scenă. Oricum, erau puțini, unii trăgeau chiulul și, câteva momente, Dan îi invidie. Lumea se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vârsta ei. Iarna, se duceau să schieze la Dizin și Shemshak, iar victoria lor împreună fusese când, în decembrie, pe o pârtie, doi colegi îi spuseseră: „E atrăgătoare prietena ta și vă stă bine unul cu celălalt“. Ghazal își pusese ochelarii pe creștet și le zâmbise cu fața liberă, dar ei tot nu crezuseră că e maică-sa. Asta-i precum cu votca de contrabandă, îi zisese. O ascunzi într-o sticlă de Parsi-Cola și chiar dai impresia că bei o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
putut da efectul de nor, de beznă completă sau de estompare a culorii. Se întoarse acasă mai liniștit și îi povesti lui Godun, care nu pricepu mare lucru, dar trată chestiunea în stilul lui: — Ei, cel mult o să ai niște ochelari. De cal! Ai să fii din specia favorită a Veterinarei! Nu găsi ușurința să se distreze. Era preocupat și adormi mult mai repede ca de obicei, dar se trezi după miezul nopții și rămase cu ochii deschiși pân’ la ziuă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trecea prin ecran: „Hossein Moussavi, eu chiar vă-ndrăgesc, dar cheltuiți bani din surse corupte, pentru a finanța o campanie scumpă“. Era o aluzie la Rafsandjani și la cei care achitaseră nota pentru conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea proba
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lăsase tânără ca un măr pârguit și acum era din melasă și licori dulci, gata să se reverse. Ochii ei căpătaseră un adânc de ostrov poleit de lumină: se-mblânzise ori uitase de ea, slujindu-i pe alții. Armin purta ochelari și îl anunța de pe-acum pe bărbatul tăcut ce urma să devină. Dar era înconjurat de fețe voioase și de prieteni care sfidau apăsarea de a trăi în Iran. Intră în mesagerie și-i scrise: „Armin, dragul meu, cunoști
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un timbru plăcut sau neplăcut, cu atenție la vocale sau la consoane la articulare sau melodică, un ritm modificat regulat ori sacadat, depinde de tipul de persoană și acompaniază mâna. Utilizarea limbajului corpului depinde de relația mâinii cu obiectele (creioane, ochelari, mâini), ceea ce demonstrează o lipsă de activitate ori un conflict de ordin psihic, un element important fiind relația cu țigara, apăsarea în scrumieră (hotărâre), atingerea scrumierei (nervozitate), scrumul pus cu grijă (lucruri serioase), satisfacție în a fuma sau legănare pe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-o. Atunci când ceea ce vezi în exterior nu-ți place, când darurile zilei nu sunt cele așteptate, dorite, trebuie să privești în interiorul tău și să corectezi convingerea care a atras în viața ta respectivele lucruri sau poate trebuie doar să schimbi ochelarii prin care privești lumea. „Unde este atenția ta acolo este și energia ta, unde este conștiința ta acolo este și puterea ta”Niculina Gheorghiță. Dacă te lași prins în jocul minții, în plasa gândurilor pierzi nu doar clipa prezentă dar
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-o. Atunci când ceea ce vezi în exterior nu-ți place, când darurile zilei nu sunt cele așteptate, dorite, trebuie să privești în interiorul tău și să corectezi convingerea care a atras în viața ta respectivele lucruri sau poate trebuie doar să schimbi ochelarii prin care privești lumea. Darurile zilei vin în viața ta cu un scop până la urmă. Caută-le secretul și vei ști atunci să te bucuri de roadele lor. Dacă tu le-ai deschis ușa vieții tale acceptăle, mulțumește-le că
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de 25 de lei. ― Cumpără-i! Își continuă drumul urcând strada îngustă." Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te înduioșează..." Îmbrăcase o haină neagră, strâmtă care-i accentua suplețea. Voaleta îi cădea până în dreptul buzelor. Își privi ceasul: 5. " E foarte bine, draga mea. Dacă intenționează să te privească, va veni cu cel mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri ar fi gustat aventura asta, i-ar fi plăcut să facă o pasiune, neconvenabilă, pentru brigandul cu păr și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]