3,917 matches
-
pârâu, intenționat deviat. Umplerea ocnei cu apă a durat 2 ani și 4 luni. Activitatea Salinei Cojocna a fost sistată temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873. Se cunosc 8 mine vechi, in Valea Sósrét ("Ocna Gabrieli") și în partea vestică deluroasă ("Ocna Nepomuceni" și altele). La vizita făcută la "Ocna Nepomuceni" de către Paul Maria Partsch (înainte de 1863), aceasta avea o adâncime totală de 47 m, o lungime de 75 m și o lățime de 19
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
a durat 2 ani și 4 luni. Activitatea Salinei Cojocna a fost sistată temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873. Se cunosc 8 mine vechi, in Valea Sósrét ("Ocna Gabrieli") și în partea vestică deluroasă ("Ocna Nepomuceni" și altele). La vizita făcută la "Ocna Nepomuceni" de către Paul Maria Partsch (înainte de 1863), aceasta avea o adâncime totală de 47 m, o lungime de 75 m și o lățime de 19 m. Avea probleme mari cu infiltrațiile de
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
Salinei Cojocna a fost sistată temporar la 1 noiembrie 1852, fiind pentru scurt timp redeschisă în 1873. Se cunosc 8 mine vechi, in Valea Sósrét ("Ocna Gabrieli") și în partea vestică deluroasă ("Ocna Nepomuceni" și altele). La vizita făcută la "Ocna Nepomuceni" de către Paul Maria Partsch (înainte de 1863), aceasta avea o adâncime totală de 47 m, o lungime de 75 m și o lățime de 19 m. Avea probleme mari cu infiltrațiile de apă. Ulterior, minele vechi s-au prăbușit, transformându
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
Climatul blând al stațiunii și cele două lacuri sărate ("Lacul Toroc-Durgău" și "Lacul Mare-Băilor") constituie un loc propice pentru tratarea multor afecțiuni. Stațiunea pune la dispoziția oaspeților băi reci și calde. Pentru băile calde există bazine amenajate pe locul vechilor ocne de sare. Potențialul curativ al apelor sărate din Cojocna a fost cunoscut încă din Antichitate, de pe vremea romanilor. Actualele băi datează de la finalul secolului al XIX-lea. Pe teritoriul satului Cojocna există mai multe lacuri cu ape sărate, apărute după
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
100 mp, adâncime 13,5 m), "Lacul fără Fund" (suprafață 608 mp, adâncime 0,80 m) și "Lacul Plop" (suprafață 161 mp, adâncime 0,50 m). Cu aceste ape se tratează afecțiuni reumatismale, ginecologice, endocrine etc. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș , se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
bulgăre de sare în mijlocul ocnei, nu mai putea atinge tavanul ocnei cu ciocanul. Din acest moment, salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Conform datelor recensământului din 1930 populația comunei era de 4.089
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
salariul tăietorilor de sare scădea de la 4,5 creițari (4,5 Kreuzer) pentru fiecare bloc de sare, la obișnuitul tarif de 1,5 creițari. Ocna era dată atunci oficial în funcțiune, primind totodată un nume. Costurile de deschidere ale unei ocne de sare se ridicau deobicei la peste 5.000 florini (guldeni) de argint. Conform datelor recensământului din 1930 populația comunei era de 4.089 locuitori, dintre care 1.832 români, 1.772 maghiari, 431 țigani, 32 evrei, 21 germani și
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
Viena, la 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației. Două armate ungare au pătruns pe teritoriul Ardealului anexat: În prima zi, principalele orașe ocupate au fost Carei, Satu Mare, Sighetul Marmației și Ocna Șugatag. Au fost stabilite nouă etape de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
au căsătorit în 1558, la Peră. era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Atunci cand soțul său a fost înscăunat Domn, a fost nevoită, că Doamna a Țarii Românești, să treacă la ortodoxism. A ctitorit Mănăstirea Slătioarele din Ocnele Mari. În 1573 a înființat, împreună cu domnitorul, prima tiparnița din București, la Mănăstirea Plumbuita. Când fiul ei, Mihnea al II-lea, inca minor, a fost înscăunat Domn în Țară Românească de către sultanul Murat al III-lea, ea a condus țara
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
din București; penitenciarul din Craiova; penitenciarul Jilava, de lîngă București; penitenciarul Bragadiru; Unitatea de muncă nr. 1 Cap Midia, de fapt Canalul Dunăre-Marea Neagră; lagărul de triere din Ghencea, București și muncă forțată la ferma Bragadiru; Unitatea Militară nr 4, Ocnele Mari; din nou, penitenciarul Văcărești; penitenciarul Poarta Albă, Constanța; penitenciarul Sighetul Marmației; penitenciarul Jilava; penitenciarul Râmnicu Sărat; penitenciarul Gherla; penitenciarul Aiud; din nou, penitenciarul Râmnicu Sărat). A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
El are 25.500 m² cu posibilități de extindere spre est cu încă 24.000 m² (vezi planul de situare al lacului), are aspect de parc ușor umbrit de copaci înalți: stejari, brazi, castani și salcâmi. Băile Sărate Jabenița (Görgénysóakna, Ocna Sărată Gurghiu până în 1938) este o stațiune balneară de tratament cu vechi tradiții, înființată în jurul anului 1800 (în același timp cu stațiunea Sovata), foarte apreciată datorită apelor sale și nămolului de foarte bună calitate. Situat într-o depresiune bogată în
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
localității Jabenița..." Extrase din lucrarea Sarea și manifestările saline din zona Carpaților Răsăriteni. ..."Ceva mai mare este numărul stațiunilor balneoterapeutice care utilizează apa sărată și nămolul sărat. Majoritatea lor sunt de interes local - Coștiui, Sărățel, Jabenița, Ideciu și numai două - Ocna Șugatag și Sovata sunt de interes național, ca stațiuni, dar ca potențial terapeutic, toate au o valoare ce depășește granițele României..." ..."Exploatări de sare la suprafață, exploatări arhaice de mici dimensiuni, au existat în majoritatea suprafețelor salifere. Microrelieful suprafețelor respective
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
exploatări arhaice de mici dimensiuni, au existat în majoritatea suprafețelor salifere. Microrelieful suprafețelor respective, cu numeroase excavații sau surpări (prăbușiri), ocupate azi de bălți, mlaștini cu apă dulce sau numai vegetație specifică unei umidități ridicate, prezente în sărăturile de la Coștiui, Ocna Șugatag, Figa, Jabenița, Orșova, certifică exploatarea antică, la suprafață, a sării în excavații cu diametre cuprinse între 4 și 15 m, iar adâncimi de până la 10 m; așa zisele “gropi de sare”..."
Jabenița, Mureș () [Corola-website/Science/299133_a_300462]
-
În 1910, populația comitatului era de 357.535 locuitori, dintre care: La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului "Maramureș" erau următoarele: Localitățile Rahău ("Rahiv"), Teresva, Teceu Mare ("Tiaciv"), Hust, Dolha ("Dovhe") și Boureni ("Mijhiria") sunt în prezent pe teritoriul Ucrainei; Sighet, Ocna Șugatag, Dragomirești și Vișeu de Sus se află în România.
Comitatul Maramureș () [Corola-website/Science/299789_a_301118]
-
cheile Bistriței Oltene, cheile Oltețului, piramidele de șiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, trovanții din carierele de nisip din Costești ceramică de la Horezu, muzee. Apropierea de numeroasele stațiuni balneoclimaterice ale județului Vâlcea, Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești și Cozia, Ocnele Mari, constituie valente turistice de mare importanță, ce pot fi luate în considerație. Începând cu data de 16 iulie 1973 satul Vaideeni, alături de alte 13 localități, se declară, experimental, sat de interes turistic denumit "sat turistic". În anul 1993 a
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
iar 100 m2 au fost restaurați. Biserica "Sf. Ioan Evanghelistul", biserică de lemn, monument istoric, se află în același cimitir cu Biserica "Buna vestire". Se presupune ca ar data din timpul lui Mihai Viteazul și ar fi fost construită la Ocna Sibiului și adusă în Apoldu de Jos în anul 1770 de către credincioși, într-o noapte, cu carele trase de boi, pe un drum de hotar. Școala Apoldu de Jos a fost atestată documentar în Conscripția episcopului Athanasie Rednic din 1765
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
stăruitoare de a i-o înapoia. Ajuns la Montreuil-sur-Mer, și schimbat treptat de bunătatea pe care episcopul i-o arătase, fostul ocnaș își ia numele de Madeleine și începe o mică afacere în domeniul industriei mărgelăriei folosind tehnici învățate la ocnă. Afacerea prosperă și ajunge una profitabilă. În scurt timp, orașul Montreuil-sur-Mer renaște datorită domnului Madeleine. El devine binefăcătorul ținutului: dă de lucru șomerilor, îi ajută pe săraci și pe bolnavi; este numit primarul orașului, după ce refuză de mai multe ori
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
îl urmărea de foarte mult timp. Fantine moare, reușind să obțină promisiunea primarului că va avea grijă de fetița sa. Jean Valjean scapă din închisoare de două ori: prima dată scapă din mâinile lui Javert, iar a doua oară de la ocnă, printr-o întâmplare misterioasă. Salvează viața unui marinar de pe un vas dar „moare” chiar el. De fapt se aruncă în mare și este crezut mort. Se duce la Montfermeil, după ce își ia, de la domnul Lafitte, banii pe care îi deținea
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
(n. 20 august 1957, Târgu Ocna) este un istoric al ideilor, eseist, traducător și editor român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului "Internațional Committee of Historical Sciences". A fost profesor
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
în atelierul lui Bouguereau (1899-1902). De la prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare. Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în țară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât și în Franța (Vitré, Saint-Malo), Spania ("Podul San Martin" din Toledo) și mai ales în Italia (Veneția, Chioggia, Napoli). În peisajele sale, lumina nu șterge contururile ca la impresioniști, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
construit de către această legiune în anul 168. din Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Pe "Tabula Peutingeriana" (Segmentum VIII) apare ca "Patavissa" , între "Salinae" (Ocna Mureș) și "Napoca" (Cluj-Napoca). Începerea conflictelor marcomanice au determinat Roma să trimită în jurul anului 168 Legiunea a V-a Macedonica din Moesia, de la Troesmis, la Potaissa pentru a întări defensiva nord-vestică a Daciei romane. Leagiunea a construit aici cel mai
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
călatoriile, contactul, fie cu creații antinaturaliste, fie cu natura însăși, al cărei farmec se realizează în momentul când depășește ambiția descrierii servile. Amestecul de tonuri calde și reci asigură interesul pentru unele pânze, "Atelier de tâmplarie", "La negustorii de curmale", "Ocna la Tg. Ocna", etc. , în vreme ce unele naturi statice sau compoziții (uleiurile "Prânzul secerătorilor" și "La seceriș", proiectul de frescă "Cele 2 fete de împărat" etc. ) se mențin în cadre convenționale. Printre cele mai izbutite tablouri ale sale se remarcă peisajele
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]