5,945 matches
-
luni, pentru că Jenia era încă bolnavă și avea nevoie de mine aproape la fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
integrate în societate. Cei din afară au însușirea de a ne observa înclinațiile și ne pot, ca atare, indica, poate cu mai multă obiectivitate decît am face-o noi înșine, o caracterizare corectă, fie că ea ne satisface sau nu orgoliul. În egală măsură, și noi vom deveni "judecătorii" aptitudinilor celorlalți, după un foarte atent și imparțial proces de observație. Cu puțin noroc, dar mai ales dînd dovadă de un mare curaj, vă veți urma, ca atîția alți învingători înaintea dumneavoastră
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
unei rostuiri neterminate. Fără dragostea pentru autentica valoare întru spirit a semenilor prăbușiți în mareea pierzătoare de efemerități și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus în mortificarea spirituală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
determinată decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul ne spune că demonul tentează, ispitește fiind un negustor, un ofertant abil care, cu răbdarea unui înger intrat în dizgrațiile edenice, pândește peste temporalitatea clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este promisiunea unui altceva care întrece cu mult darul Divinității. Această noutate bizară este asemeni unei porți sculptate în fildeșul demiurgiei cosmice. Ea atrage ca strălucirea unei enigme ce se dorește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oportunitățile răului. El ar fi un ignorant în ce privește profunzimea ființei sale și excepționala șansă care i s-ar deschide odată cu îmbrățișarea negativității. Binele este gândit aici ca un parcurs inferior răului, ca o potecă a rătăcirii lăuntrice născută din atrofierea orgoliului și cunoașterii de sine. Din această perspectivă, abia înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea durității nucleului interior și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În pofida aparențelor, cel rău se analizează, totuși, frecvent în oglinda conștiinței. Dar, pentru el, importă doar cum apare și nu cum este propriu-zis în lume. Aici preocuparea lui se rezumă la afișarea unei personalități puternice, afișare prin urmare, corelată cu orgoliul unui cult al sinelui. La întrebarea corelată Cine sunt? omul pătruns de răutate nu va răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei astfel de profunde înșelări se constituie în confuzia pe care ființa umană cucerită de malefic o postulează între viziunea proprie asupra sinelui și realitatea propriu-zisă ce-l definește. Astfel, eul negativ privindu-se în oglinda conștiinței întâlnește doar ceea ce orgoliul fermentând în adâncuri îi dictează să observe. Acest eu este sclavul energiilor negative cumulate în profunzimea sinelui dar primește imaginea unei structuri proprii libere întru răutate. Acest eu este subjugat în impulsiunea unui complex de inferioritate existențială, de neputință și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt. Temelia introductivă a unei lucidități ce alunecă iscoditor în adâncurile eului se sparge de întunericul și duritatea maleficului expansiv. Nu rămâne aici decât templul sumbru al părerii eronate de sine, turnul babilonian al orgoliului orbit de propria-i beznă, matca-adăpost a răutății individuale ce-și înalță veninul deasupra suferințelor apuse în uitare. Fosta victimă devine, astfel, opresor prăbușindu-se în marasma agonică a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui fenomen de autosugestie interiorizată. Negându-și incapacitatea de a fi deschiși întru compasiune, incapacitate pe care într-o primă secvență o intuiesc totuși, ei forțează impunerea unei astfel de atitudini pentru propria lor conduită. Rezultatul acestei autodeterminări dictate din orgoliul de a apărea drept o ființă profund iubitoare se rezumă la un complex de gesturi și demersuri exagerate care abundă în excese și repetări aproape de limita grotescului insuportabil. În locul semenului deschis întru compasiune, cel lovit de suferințele sufletești va întâlni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
propriului sine. Desigur că există și camarazi întru compasiune pentru cel pătruns de suferințele cauzate prin temeiuri și motive spirituale. Dar aceștia constituie minoritatea iubirii ce-și deschide prea-plinul în imensitatea multiplicată, mereu în expansiune numerică a individualităților prăbușite în orgoliul ce respinge și diprețuiește ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei dimensiuni în care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atingerea cărora depinde împlinirea unui statut superior social. În acest iureș trepidant spre atingerea reușitei mundane postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc măgulitoare. Pe scurt, a primit lovituri care i-au atins omenescul orgoliu. Iată, între altele, explicația că până la urmă nu acești Ivani tenebroși, ci blândul Alioșa a rămas să-i asiste existența (ca să facă și el referință la un foarte en vogue roman rusesc al unui așa-numit Dostoiewski, pe care de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de familie) reconstituie, cu o pregnanță rar întâlnită, prin cele două zile puse sub lupă, epoci istorice diferite. Din mentalitatea și problematica existențială specifică fiecăreia se degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică mai degrabă din marele roman francez al secolului al XIX-lea. Filiațiile (probabil programatic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
suntem de condamnat pentru că-l vorbim de rău; ne-am întors împotriva lui și l-am abandonat. — Vreau să spun că el ne condamnă pe noi, îi condamnă pe toți, întreaga omenire, condamnă totul cu excepția lui „George însuși“. Are un orgoliu rănit cronic, un resentiment cosmic, o invidie metafizică. George s-a comportat întotdeauna de parc-ar fi fost grav frustrat, de parcă i s-ar fi răpit ceva, ar fi pierdut iremediabil ceva. Presupun că încearcă un sentiment de culpabilitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înălță capul și își pironi privirile pe un punct fix întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca George să moară, să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era în stare să țină pasul, și că în ultima vreme devenise în ochii prietenului său o persoană mai curând ordinară decât extraordinară. Tom era obișnuit să fie iubit și prețuit de toată lumea, așa încât de astă-dată intra în joc orgoliul lui. Îl admira mult pe Emma și socotea că în multe privințe acesta îi este superior, așa încât era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
istorice; -pentru a sugera lumea dragostei: -prin sugerarea unei vestimentații similare; -pentru a sugera revolta: -prin sugerarea unei vestimentații inexistente sau în contrast cu normele acceptate; -pentru a sugera fericirea: -prin sugerarea unei vestimentații în relație cu muzica și viitorul. Simbol al orgoliului de a se asemăna cu zeii, sportivul trimite spre modelul solar al eroului, iar cântecul său splendid de triumf trimite spre bun augur, favorabil, precum și spre comportament curajos. Sportivul reprezintă un sculptor pentru trupul și comportamentul său. Arhitectul este cel
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
luni, existând și cazuri de excepție, care pot beneficia de o reducere sau mărire a stagiaturii. Centura alb-roșie (purtată de gradațiile de peste 5 Dan), simbolizează, puritatea spiritului, absența egoismului, aprecierea mai profundă a valorilor vieții și a celor marțiale, eliminarea orgoliilor false etc. Este o centură care necesită transformarea studiului marțial într-un mod de viață. Necesită o practică îndelungată și o continuă dorință de progres a celor de lângă tine. Este culoarea care îmbină puterea spiritului focului devastator cu pacea impusă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
devenea posibilă pentru oricine. Fără a exagera, Parisul devine în sine un muzeu social complex: spațiu de acceptare și privilegii în același timp, spațiu de învățare și de reunire a oamenilor, simbol al unei clase sociale aflate la putere, sau orgoliul nedisimulat de a dezvălui întregii lumi cel mai mare muzeu. De la statutul de anexă a unor Academii, muzeul devine treptat un teritoriu distinct, de sine stătător al inventarierii, clasificării, expunerii, iar dincolo de moda replicilor după marii maeștri, devine loc de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Tudose, 2007). În ceea ce privește diagnosticul, există o serie întreagă de trăsături de personalitate care în contexte specifice pot duce la deformarea diagnosticului, cauzând neajunsuri semnificative pacientului, în ciuda bunelor intenții ale cadrului medical. Florin Tudose (2007) amintește câteva dintre ele: vanitatea și orgoliul, amorul propriu, teama de a nu greși și de a fi responsabil, lipsa simțului autocritic, individualismul și refuzul de a cere ajutor. Specializarea cadrelor medicale și tehnologia modernă în continuă dezvoltare crează situații în care specialiști foarte buni nu au
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire directă a lui Toaibă a pătruns ca o săgeată în inima sergentului, fapt ce a dus la o nouă zvâcnire de orgoliu a acestuia: Ce, mă soldat? Mă înfrunți pe mine? Mă înfrunți! Ai? Ce zici tu? Aista-i un prost. Ia zi, sunt prost? Da’ cine o zis că sunteți prost? Nu sunteți prost, domn’ sărjănt! Mă faci prost soldat??? Culcat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a existenței, asumate cu o tensiune colosală, bufonul cerșetorului întâlnindu-se, din nou cu Cioran, după care insomnia este un fel de act de eroism și fiecare zi este o luptă pe care o pierzi de la început, dar, dintr-un orgoliu dement, nu renunți, deși totul nu-i, potrivit lui P. Plopeanu, decât o numărătoare pe degete lipsă. Eliberat de complexe, după ce a parcurs tot acest spectacol intern, bufonul-cerșetor descoperă dramatic faptul că e singur: sunt singur / stăpâne (...) / doar eu mă dizolv
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]