3,495 matches
-
câteva zile. Masculul ține picioarele anteniforme ale femelei cu chelicerele și pedipalpii și se mișc în urmă, pana cand femelă nu-și va ridica opistosoma. Masculii depun un spermatofor pe substrat și cu ajutorul unei formațiuni ale pedipalpilor îl introduce în orificiul genital femel. Femelele sapă o vizuina și depun până la 12 - 40 de ouă într-un sac special pentru a menținea umiditatea. În acest timp, femelă își protejează ponta și o anexază de opistosomă. Dezvoltarea embrionara durează 4 - 5 săptămâni. După
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
doar în camere cu regim de sală a cazanelor. În cazul centralelor cu cameră de ardere deschisă, aerul consumat din incinta în care este instalată centrala este înlocuit prin infiltrațiile de aer din exterior, iar la incinte mici chiar prin orificii neobturabile prevăzute special în acest scop. Aerul intrat de afară este rece, producând disconfort. Camera de ardere nefiind etanșă, din ea se pot infiltra gaze de ardere în cameră, viciind atmosfera. De asemenea, se pot infiltra componente nearse (gaz combustibil
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
două regiuni: cap și trunchiul (numit și torace) segmentat, clar delimitate. Capul reprezintă regiunea anterioară, în formă de capsulă, alcătuită din acron și 3 - 4 segmente contopite. Pe partea dorsală a capului se află ochii simpli, anterior antenele, iar ventral orificiul și piesele bucale. Piesele aparatului bucal sunt mandibulele (superior) și maxilele (inferior), numărul lor este diferit. La unii reprezentanți orificiul bucal este precedat de o formațiune chitinizată, numită buza superioară. Mandibulele și membrele celui de al doilea segment al capului
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
din acron și 3 - 4 segmente contopite. Pe partea dorsală a capului se află ochii simpli, anterior antenele, iar ventral orificiul și piesele bucale. Piesele aparatului bucal sunt mandibulele (superior) și maxilele (inferior), numărul lor este diferit. La unii reprezentanți orificiul bucal este precedat de o formațiune chitinizată, numită buza superioară. Mandibulele și membrele celui de al doilea segment al capului prezintă structuri zimțate implicate în fărămițarea hranei. La membrii claselor Pauropoda și Diplopoda se observă gnatochilariul, situat posterior față de buza
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
peri lungi, dispus în conchia auriculară, ce ajută la scurgerea rapidă a apei. Ochii sunt dispuși lateral, cu pupila turtită în lateral pe timpul zilei, pentru a fi protejată de lumina puternică din timpul zilei. Dispuse pe marginile laterale ale botului, orificiile nazale sunt fine și ușor alungite, iar asemănător urechilor, nutriile au la nivelul nasului membrane care se închid în timpul înotului sub apă. Buza superioară este împărțită în două jumătăți simetrice, care las la vedere incisivii, convecși și de culoare portocalie
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
Madeira. Câțiva ani mai târziu, în anul 1742, englezul descoperă epava aflată la adâncimea de numai 18 m și recuperează o bună parte din încărcătură. Pentru scufundare Lethbridge a folosit un butoi etanș ce avea o mică ferestruică și două orificii prevăzute cu mâneci din piele pentru mâini pentru a putea lucra sub apă. Butoiul era manevrat de la suprafață cu o macara, aerul fiind împrospătat printr-un sistem de foale. Comunicația cu suprafața se făcea prin semnale cu parâma de ridicare
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
se împerecheze cu o femela când această nu demult năpârlise. Deoarece părțile chitinizate ale corpului, cum ar fi chelicerele, sunt moi și femela nu poate mușca. Transferul spermei are loc cu ajutorul pedipalpilor. Deseori, articolele terminale ale pedipalpului rămâne blocat în orificiul femel. Speciile Nephilengys sunt răpândite regiuni tropicale și subtropicale din Africa sub-sahariană și Australia. Specia "Nephilengys cruentata" a fost probabil introdusă în America de Sud din Africa tropicală. Kuntner sugerează că "Nephilengys kenmorei" nu aparține genului dat, și ar trebui să fie
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
0,9 cm, inclusiv cea a picioarelor - 2,5 cm. Pânza țesută de femelă are un diametru de 1 metru. Masculul așteaptă ca femela să năpârlească, și imediat după aceea are loc acuplarea. Transferul spermei are loc cu ajutorul pedipalpilor. În orificiul femel este blocat un articol al pedipalpului pentru a împiedica acuplarea cu alți masculi. De acum încolo, mascul își petrece tot restul vieții sale (care poate dura aproximativ un an) alungând alți masculi. Chiar și așa, au fost observate și
Nephila komaci () [Corola-website/Science/319334_a_320663]
-
iar la metapodosomă - ultimele două perechi. Subfamilia Tydeinae, la care aparține Lorryia formosa, se caracterizează prin prezența a trei perechi de lyrifissures (inele ce încercuiesc suprafața unui picior) și o pereche de ochi (oceli) situați, de obicei, lateral pe propodosomă. Orificiul genital este înconjurat de câteva excrescențe în formă de spini. Ciclul de dezvoltare constă din 6 etape distincte: ou, larvă, protonimfă, deutonimfă, tritonimfă și adult. Durata medie de viață este de 37 de zile, din care 60% constă viața matură
Lorryia formosa () [Corola-website/Science/319351_a_320680]
-
bazica. Această fermentație antrenează producția de oxid și bioxid de carbon, hidrogen sulfurat și metan. La suprafață, bulele antrenează particule de noroi care sfârșesc prin a forma o crustă. Materiile solide se depun la fundul bazinului. Gazele se elimină prin orificii sau conducte de aerisire iar materiile solide se elimină prin vidanjare periodica. După primul compartiment, un al doilea primește efluenții decantați sub forma unui fluid limpede. Ținând cont de faptul că apa rezultată nu este potabilă, trebuie că după un
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
este acoperit cu un strat de cuticulă (hiroschelet). Sistemele lor de organe sunt mai dezvoltate decât la alți viermi. La majoritatea reprezentanților segmentele sunt prezente atât la exterior, cât și în interiorul corpului. Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator. Sistemul excretor este format din
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
cuticulă (hiroschelet). Sistemele lor de organe sunt mai dezvoltate decât la alți viermi. La majoritatea reprezentanților segmentele sunt prezente atât la exterior, cât și în interiorul corpului. Viermele inelat are 2 capete: unul anterior, cu orificiul bucal, și altul posterior, cu orificiul anal. Sistem circulator este de tip închis. Format din două vase sanguine longitudinale principale: dorsal și ventral (aceste vase sunt considerate inimi). Viermele inelat prezintă și un înveliș epitelio-musculator. Sistemul excretor este format din metanefridii. Viermii inelați respiră prin piele
Anelide () [Corola-website/Science/316593_a_317922]
-
se poate afla decât printr-o datare exactă, dendrocronologică. La mutarea în Fânațele Silivașului s-a refăcut exact cum a fost, doar s-a înlocuit șindrila cu țiglă și s-au tăiat spații pentru geamuri, până atunci neavând decât mici orificii pentru aerisire. Clopotnița a fost acoperită cu tablă zincată. Din anul 1938, când a fost adusă, au avut loc mai multe reparații. În 1994 s-a introdus curentul electric, iar în 1998 s-a reparat pridvorul căzut. S-au înlocuit
Biserica de lemn din Fânațele Silivașului () [Corola-website/Science/316668_a_317997]
-
căruia se află gura mică, fără dinți. Au o singură înotătoare dorsală (a 2-a), bine dezvoltată, fără radii spinoase, înotătoarea anală este redusă, iar înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
oglinda cilindrului trebuie să fie suficient de mare încât să ajungă pentru ungerea hidrodinamică, dar nu atât de mare încât să activeze fluxul de ulei spre camera de ardere. Uleiul în exces este raclat de segment și trebuie evacuat, prin orificiile radiale realizate în canalul pistonului, sub segmentul de ungere. Segmenții de ungere se grupează în două tipuri: segmenți cu secțiunea unitară sau "neperforați" și segmenți cu secțiunea radială perforată "(perforați)". Segmentul neperforat evacuează o cantitate mai mică de ulei Segmenții
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
se poate obține în prezent în cele trei versiuni de E90 (Sedan) / E92 (Coupé) / E93 (Cabriolet). Optic sunt multe detalii care se puteau observa deja la modelul „M3 E46”. Așa cum ar fii aripile lărgite la roți, patru țevi de eșapament, orificiile laterale în formă de branhii în aripi. O importanță deosebită era reducerea greutății caroseriei cu ar fii confecționarea acoperișului la M3 Coupé din fibre de carbon. Capota motorului este din aluminiu, roțile de 19 țoli sunt optimizate în greutate și
BMW M3 () [Corola-website/Science/315055_a_316384]
-
identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii - atunci când există. Anterior mezorectul se întinde până la fascia Denonvilliers; de altfel fascia perirectală este uneori confundată cu așa-zisul “strat posterior” al fasciei Denonvilliers. Inferior mezorectul se
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
de construcție și al funcționării mai complicate, pistolul este mai expus unor incidente în funcționare, în special în ceea ce privește realimentarea camerei cartuș în timpul tragerii, decât revolverul. De asemenea, în timpul funcționării pistolul are mai multe piese în mișcare și are mai multe orificii prin care praful își poate face loc. Revolverul are o construcție mai simplă, mai robustă și cu mai puține piese expuse acțiunii prafului, fiind astfel superior din punct de vedere al siguranței în funcționare. Dar nu numai arma poate crea
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
articol. Pe a patra pereche de picioare sunt niște structuri numite "maleole", cu rol tactil și senzitiv. Opistosoma este mai slab chitinizată, păroasa. Ventral, pe primul segment opistosomal se observă o placă sternală, pe cel de-al doilea se deschide orificiul genital și cele două (sau una) stigme. Ea este alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită ventrală. Sistemul nervos constă dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
cu perișori tactili, ce recepționează vibrațiile aerului, solului. Vederea e asigurată de 2 ochi mediani, relativ dezvoltați, ochii laterali fiind regresați. Aparatul circulator. Inima este de formă unui tub scurt, situată în prosoma posterioară și opistosomă. Inima are opt osteole - orificii prin care sângele intră în inimă, două în prosomă și șase în opistosomă. Sistemul respirator este de tip traheal. Lateral corpul este traversat de două trahei principale care se ramifică spre toate organele. Traheile se deschid la baza coxelor celei
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
sunt acoperite cu opercule. Aparatul digestiv. Hrana este prinsă și fărâmițată cu ajutorul chelicerelor și lichefiată cu sucurile excretate de glandele salivare. Apoi, lichidul intern se aspiră cu ajutorul esofagului musculos. Tubul digestiv continuă cu un stomac, intestin mediu și posterior, și orificiul anal. Intestinul mediu prezintă ramificații numite diverticuli intestinali, unde are loc a două parte a degerării și absorbția nutrienților. Diverticulii ocupă cea mai mare parte a volumului opistosomei. Ei joacă un rol important în depozitarea hranei, care este folosită în
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Ei joacă un rol important în depozitarea hranei, care este folosită în perioadele nefavorabile. Excreția este realizată de tuburile lui Malpighi și o pereche de glande coxale situate în prosomă. Tuburile se deschid în tubul digestiv, iar canalele glandelor prin orificii situate la baza pedipalpilor. De obicei, împerecherea are loc noaptea. Masculul găsește femela după miros cu ajutorul unor receptori olfactivi situați pe pedipalpi. Copulația poate avea loc direct sau indirect, prin transferul spermei. În timpul împerecherii masculul este foarte activ, pe când femela
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
avea loc direct sau indirect, prin transferul spermei. În timpul împerecherii masculul este foarte activ, pe când femela devine pasivă. Masculul depune pe suprafața solului un spermatofor lipicios, în care se află sperma. Apoi, apucă spermatoforul în chelicere și îl introduce în orificiul genital femel. Pentru aceasta chelicerele sunt înzestrați cu flageli cu rol copulator. Întregul proces durează numai câteva minute. Spre sfârșitul împerecherii femela devine mobilă și agresivă față de mascul. De aceea, după finisare masculul fuge de la femelă, altfel riscă să fie
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
reprezintă un ordin de arahnide care se evidențiază prin prezența cucullus-ului - o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu opistosoma. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii. Corpul
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]