3,686 matches
-
sunt și nu sunt apt pentru iluziile intangibilității. Ceea ce ne apropiase - literatura - ne și depărtase, s-ar zice, până la urmă. Oricât fusesem și rămăsesem vulnerabil la seducția Frumuseții, eram totuși, probabil, mai obsedat de Adevăr... și nu Îmi părea bine. „Oroarea de minciună mi-a distrus talentul”, Îngânam, adesea, umilit, cuvintele lui Jules Renard. Carcasa era friabilă, inițierea În traumă fusese precoce. Eram, trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei muritori/ noi scandăm: ia-ți Doamne cheia Înapoi/ cheia Împărăției tale de boală moarte gunoaie/ cheia măcelăriei tale terestre/ ia-ți-o Mărite Doamne Înapoi”. Nenumitul loc În care se Învârte, În cerc vicios, ucenica damnată a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În librăriile din Germania Occidentală luna viitoare. Editura Steidl Îi face lui Norman Manea, În avanpremieră, chiar ceea ce am putea numi un portret robot. Prezentarea scriitorului menționează că s-a născut În Bucovina anului 1936, că a cunoscut, copil fiind, ororile războiului și lagărelor din Transnistria În care au fost deportați o parte a evreilor români și că aceste experiențe care l-au marcat În mod covârșitor sunt ilustrate În mod firesc În proza sa. După ce descrie conținutul volumului, cu care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și aranjeze bagajul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înainte de a părăsi locul infectat a oferit, solemn, explicația: „Nu stau lângă un renegat!”. Adevărat englez, curat aristocrat! * Nu atât corupta democrație, din care nu văzuse decât varianta balcanică, i-a oțelit, cred, lui Paul Georgescu statornicia stângistă, ci, presupun, oroarea fascismului, amintirile traumatice din timpul legionarilor și dictaturii antonesciene. Despre legionari, Îi mărturisise lui Florin Mugur: „Derbedeii ăștia au reușit foarte repede să mă indigneze și să precipite formarea unei personalități, În linii generale, neschimbate. Ura mea față de ei, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Puterea financiară (cu derivatele ei politice, militare, propagandistice) Îngustează și domină, treptat, dinamica democrației, banul rămânând, dintotdeauna și pentru totdeauna, esențialul impuls și trofeu social. N-ar fi deloc exclus ca maleficul adormit o vreme de jocul libertății să furnizeze orori complementare celor pe care le-au trăit cei trecuți prin nazism și comunism. Istoria proiectelor de fericire umană nu-și Încheie, bănuim, ciclul dezastrelor decât prin finalul Istoriei Însăși. * MRP mi-a vorbit primul de Paul Georgescu. La apariția cărții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut peste mulți ani, o știa, știa și ce am publicat Între timp. Nuvela Nunțile Îl iritase, prin egalizarea ororii lagărului nazist cu grotesca demagogie comunistă. „Aici nu există decât roșu și negru, Sir. Dumneata, prin biografie, ar trebui să fii cu noi.” Știa că nu eram. Știam, la rândul meu, că rămăsese „roșu”. Ne-am plăcut totuși, ne-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mult... A confirmat că În momentele de cumpănă ale vieții- și ale creației - opera marilor artiști ne poate fortifica; suferința lor fraternă, izbăvită prin creație, Își dovedește astfel și o paradoxală „utilitate” terapeutică. Curajul de a privi În față oroarea, tenacitatea de a continua, În pofida disperării și a zădărniciei, credința și Îndoiala unite Într-o indestructibilă forță a solitudinii sunt revitalizate, În frigul și ceața impasului, prin surprinzătoarea regăsire În acea „posteritate contemporană” pe care o reprezintă, cum bine spuneți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neangajată” și, În definitv, inconsistentă, nici viață nefiind, nici nemurire nu pot aspira. În Tunelul, Maria (soția unui orb) este ucisă de amant (artist), pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pregătirile pentru Jubileul de 750 de ani se accelerează și fac Încă mai dificilă alegerea Între atâtea captivante oferte culturale. Traseele devin Încă mai numeroase dacă alegi alternativa solitară, Încercând să legi trecut de prezent, glorioasa moștenire spirituală și fantoma ororii naziste care a dezonorat orașul, astăzi atât de dinamic În culorile sale multinaționale. În această primăvară, Îți poți aminti, de pildă, că la 15aprilie se Împlinesc 45 de ani de la moartea scriitorului Robert Musil... Cu trei ani Înaintea tragicei dispariții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște, acum, cu „voluptuoasă, vagă oroare”, șansa de a fi vie, vie În pustiul posibilului. Între trecutul „acela” de demult, trecutul lui leting go1, și prezentul care Începe, brusc, să-i semene existase totuși „trecutul” adevăratei iubiri... ar putea cititorul să-i reamintească pasagerei prea absorbite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să ni se pară normală. Metamorfoza este o scriere scandaloasă și importantă, ale cărei stil și temă sunt organice epicului restrâns, „economic”: Gregor Samsa se trezește, dimineața, gândac. Nici o explicație nu este oferită asupra nopții În care s-a produs oroarea. Aflăm doar că straniul cobai se simte rușinat de experimentul prin care trece și că familia și foștii colegi Încearcă să găsească o soluție pentru a scăpa de acest „ceva” care fusese, până doar cu o zi Înainte, o persoană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă... S-ar putea, oare, ca Jean, cetățeanul model - reprezentând pentru Bérenger o coloană de susținere a societății -, să fi trădat codul În care credea cu atâta religiozitate? Spre oroarea lui Bérenger, opțiunea este iminentă. A deveni Rinocer sau a rămâne o ființă umană? El se mai agață de soluții analitice ale crizei sociale, dar destinul se află deja În modul său de a gândi. Brusc, viața dinaintea comoției pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin numele pe care i-l dăduseră indienii, „odontotyrannos”. Fabuloasa apariție era menționată și În scrierile neopitagoreanului Philostratus și chiar Înaintea acestuia, În literatura iudaică apocaliptică, apoi În cartea lui Daniel (7.7), unde monstrul „odontotyrannos”, văzut cu aceeași escatologică oroare și spaimă, Întruchipa, prin „dinții de oțel și ghearele de bronz”, forța devastatoare pe care tiranii moderni o vor regenera cu proaspătă vitalitate. Nu eram deloc sigur că asemenea pedante precizări nu ar plictisi auditoriul. Paginile insolit-insolente ale studentei din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
l-ar fi apăsat, ca și cum s-ar fi Înăbușit”. Taina identității incerte, ruginită de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea omului de a se salva, În pofida ororilor pe care el Însuși le produce, nu rezultase, se vedea bine, din naivitate sau optimism, cum credea studentul din Tbilisi, ci din nevoia ultimă de a „forța” grația zeilor. Când am ieșit În stradă, Marie-France Îmi povestise Întâlnirea lui Ionesco
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei. Regimul o pedepsea, Într-un fel, pentru că nu se aliniase la guvernarea Ceaușescu, cum făcuseră destui români În America. Ea nu sesiza Însă realitatea, nu avea deloc instinct social sau politic. Ceea ce am Înțeles În timpul petrecut la București era oroarea vieții zilnice În acea țară săracă, stricată. Am relevat prietenia familiei care ne ajuta, tipul care a izbutit admiterea mamei În camera de urgență la spitalul unde nu eram lăsați s-o vizităm. Ceaușescu venise vreo doi ani mai devreme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul protestant și profesor de religie. Un pedagog temerar, care condamnase deschis, În clasă, „trufia nemților”. Hulit, șicanat, batjocorit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțelege, se mai iartă. Bărbați, femei, oameni suntem! Dar să ajungi la 62 de ani călcând orbește dintr-o groapă În alta, dintr-o iluzie În alta?”. Dincolo de gropi și iluzii, pierdute cu vârstele pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea spontană cu umiliții și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se Întâmplă, lui și celorlalți, cu o candoare abia atinsă de tristețe, fără a exprima ultragiu moral, suferință sau revoltă, nici ură, nici dezgust, ba, cu o vag melancolică „bunăvoință” față de oroare, Încearcă să transfere chiar asupra opresorilor săi propria sa umanitate „normală”, ambiguă, adâncă, parțial complice. „În lagăr existau doar situații predeterminate și Înăuntrul lor alte predeterminări”, va explica impasibilul observator. Abia la Întoarcerea la Budapesta, imediat după război, pus să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de acomodări. Un Nu care Înseamnă refuzul paternității, sigiliul existenței naratorului În suferință și solitudine, luciditate și integritate. Încercând să restabilească o logică a evenimentelor care i-au marcat traumaticul traseu existențial, eroul lui Kertész Începe, firește, cu iudaitatea, premisa ororii Auschwitz care avea să-i definească identitatea. Născut Într-o familie evreiască perfect asimilată, crescut Într-o atmosferă cvasicreștină, deloc deosebită de cotidianul familiilor maghiare, băiețelul descoperă ciudățenia condiției sale, În care nu se poate recunoaște, abia Într-o vizită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât prin faptul, deloc neglijabil, că ieri eu eram Învinsul, iar astăzi era el.” Fostul Învins devenit peste noapte Învingător trăiește, apoi, sub psihoza că „nemții s-ar putea Întoarce oricând”, fie și sub altă Înfățișare. Definitivul provizorat din timpul ororii se perpetuează În lumea „de după”... Totalitarismul dinainte și de după supraviețuire i se pare la fel de lipsit de sens, toate situațiile totalitare la fel de lipsite de sens, că viața supușilor, indiferent de ce parte s-ar situa, poartă amprenta aceleiași lipse de sens. „Ipotezele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decimeze, a dovedit, așa a fost să fie, că a zecea parte a fost să mi se Întâmple mie”. Terifiantele secvențe devin, nu o dată, oglinda inevitabilă și perpetuă În care ne recunoaștem, brusc. Femeia cheală, În rug roșu... Nici după oroare și tragedie, naratorul lui Kertész nu are o relație confortabilă cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză sau neagă, ci doar o acceptă, fatalitate inexorabilă a oglinzii. Unul dintre multiplele motive pentru care naratorul refuzase să aibă un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așa că la festivitatea Premiului YIWO 2003 (Institutul pentru cultură iudaică) urma să se prezinte, În locul noului laureat, un film despre acesta, conținând și secvențe de la ceremonia regală de la Stockholm. Imre prefera să nu-și amintească nici momentul de triumf, nici ororile care au urmat, era discret și afabil, ca de obicei. Discutam, firește, despre războiul din Irak, stupefiați. Marasmul actualității, alternativele politice dezamăgitoare, mediocritatea guvernanților și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Un roman referențial, dar și unul independent, la nevoie. Referențial este, inevitabil, noul roman și În relația cu literatura Holocaustului, confirmând viziunea specifică autorului, cea care i-a și adus, de altfel, recunoașterea internațională. Cartea scrutează consecințele mult prelungite ale ororii Auschwitz și dialoghează cu literatura dedicată ei. În ciuda pretextului livresc-detectivistic (căutarea romanului rămas după sinuciderea lui B.) și a inserției „teatrale”, strategia narativă se susține, mai curând, pe o intensă problematizare, nu prin evocarea strict epică. Ceea ce vrea să transmită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]