3,713 matches
-
impunitate. Soarele începuse să ardă. Ca în transă, luă rochia cu bretele, mototolită pe nisip, acoperi cadavrul și urcă spre vilă ca să-și caute calul. Nu se simțea în stare să-i ducă trupul în brațe. Pe terasă, Motea îi pândea întoarcerea: "Ați găsit-o?" O luă pe după umeri și o duse într-o dependință folosită ca grajd pentru cal. Îi vorbi îndelung, ochi în ochi, făcând apel la rațiunea și înțelepciunea bătrânei. Totul stătea de acum înainte pe umerii ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
călărie, pe cap cu o caschetă, dar, ciudat, mereu din spate, depărtându-se, în trapul mărunt al calului, prin lumina cernută a unei pădurici. La întoarcere, Nel a ajuns prima. I-a păstrat un pupitru lângă ea și i-a pândit câteva zile sosirea, închipuindu-și în tot felul reîntâlnirea, după o despărțire atât de lungă. Dorina M. se apropia pe la spate și îi acoperea ochii cu mâinile: "Ghici!" Sau ea o vedea fără să fie văzută și se pregătea să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Visătoare? Dincolo de diagnostice, de verdicte, de aproximări la termen! Dincolo de obscuritatea amenințătoare, pe durata comei prelungite, din capitolul sumbru cu care se deschide romanul. Dacă nu iminentă, irevocabilă! Și ea naratoarea, astfel desemnată impersonal înțelesese că scadența se apropiase amenințătoare. Pândea de după colț sau la următoarea intersecție. S-o fenteze era de neînchipuit. Dar nici măcar să câștige, cumva, timp? Îi trebuia atâta răgaz cât să pună în ordine stocul de amintiri adunate de-a lungul existenței. Unica ei avere și singurele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acum poate să înceapă visul nesfârșit despre începuturi, ușor, ușor desprins dintre pietrele de temelie ale edificiilor, estompate de timp, de slaba noastră plăsmuire sau de memoria scurtă. Și tocmai când nu ne așteptăm, de după fiecare colț al Iașului ne pândește un ceva, unul care-i gata să ne schimbe perspectiva. E ca în tabloul lui Van Gogh în care a pictat mai mulți sori. Oare viața locuitorilor acestui oraș, îndrăgit atât de mult de ei, uneori lent acceptat și prețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amenințări pe care filmul își propune să le disimuleze. Obiectivul acestor filme este, în final, acela de a-l face pe spectator să subscrie tendinței generale spre o viață burgheză tipică, după ce, în prealabil, i-a expus amenințările ce o pîndesc. Respectivele pelicule sînt așadar simptomatice pentru orientarea de dreapta din cultura Statelor Unite, după ce critica radicală și mișcările politice ale anilor '60 au pus sub semnul întrebării instituții precum familia și patriarhatul. Efectul Slacker Așadar, în ce punct este plasată această
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cetățeni, Guvernul a provocat astăzi măcelul. V-ați întrunit spre a vă consfătui să scăpați țara de relele care o covârșesc. Pe când păstrați, în exercițiul dreptului vostru celui mai sfânt, atitudinea cea mai pacinică și legală, puterea publică care vă pândea în umbră a asmuțit poliția asupra voastră. Fără motiv, fără somațiuni legale, zbirii polițienești v-au lovit, v-au rănit cu armele, iar rândurile compacte ale sergenților și jandarmilor călări au trecut peste trupurile voastre strivite. Aniversarea proclamărei Regatului român
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Cămărășescu, Ion Rădulescu de la Ploiești etc. au încercat să facă opoziție, dar fără a se fixa. Dezagregarea partidului guvernamental începe. Nicolae Fleva pornește la luptă cu o serie de interpelări cari se succed și fac deznă dejdea guvernamentalilor. Conservatorii, care pândeau puterea, stau în umbră și trimit înainte oameni noi ca Gheorghe Panu, Gheorghe Paladi etc. sau liberali cunoscuți și populari ca Nicolae Fleva, Constantin Grigorescu de la Ploiești, Gheorghe Mârzescu etc. (Id., ibid., foiletonul XLIX, AD., nr. 11911, 31 decembrie 1922
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în fugă, având la coadă atârnată „Steaua României“. S-a râs mult de acestă glumă a unui farsor, dar gluma avea înțelesul ei serios. Un incident supărător se produce: un domn Bibănescu, magistrat, fiind destituit de către ministrul Justiției, Eugeniu Stătescu, pândește pe consilierul Tronului și-l lovește. Faptul produce, firește, mare senzație. Presa conservatoare de opoziție jubilează; iar cel mai violent dintre aceste ziare, Războiul, introduce în limbă verbul: a bibăni - bibănire. Războiul înființează și o rubrică permanentă cu titlul „Bibani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
treabă, mi-a răspuns Franasovici. Poți pleca în liniște. Dar puteam, oare, să fiu liniștit și să cred că voi putea îndeplini cu bine o funcție ca aceea de prefect, cînd eram anunțat că nu voi corespunde misiunii și eram pîndit ca la momentul oportun să-mi ceară demisia, desigur, pentru incapacitate? Deci să fiu nimicit. De ce? Pentru că aveam numai 25 de ani. Cu aceste gînduri negre mergeam pe străzile Bucureștiului și mă întrebam dacă nu era mai cuminte să renunț
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Dar ce-ar mai fi o epifanie fără sacrificiul cuiva! Iartă-mă că mă pierd în tot felul de considerații, dar trebuie să vorbesc cu oamenii pe care-i stimez. Provinciile frumoase nu-s accidente! Poate că epistolele noastre sînt pîndite de o mare prietenie. Suceava n-a fost un oraș cu cununi, ci doar o piață în care am aflat că mai există oameni aparte. Tu, de exemplu. Publicarea este "interesantă" în măsura în care ea afirmă anumite valori din noi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mama îngenunchiată în fața icoanelor rugându-se cu lacrimi fierbinți și cu blândețe ne îndemna pe noi, copiii să-i urmăm exemplul. Când am văzut soldați înarmați, pe motociclete, împânzind satul am înțeles, în felul meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și șterge necontenit ochii înlăcrimați. Ne depărtăm lăsând în urmă o agoniseală, o
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
de-l luați și să aveți poftă bună la el. E încă viu. Ce frumoși sunt! Uite ai aici niște bănuți, să aibă bărbatul tău de o pacică, măcar, zise mama. Dar, nu trebuia să-mi plătiți! Ivan și Doba pândeau printre gard și-o așteptau pe mama lor. Auzind vorbe, tata a ieșit în curte și i-a zărit. Cunoscându-i, i-a chemat la el și i-a întrebat dacă vor să facă o treabă. Ei bucuroși, s-au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și cine era cel În primejdie?“ Nu, va rămâne pe loc. Va rămâne pe loc și va merge mai departe Împreună cu ucigașii. „Dacă e așa cum cred eu, nu mă vor ucide decât la locul crimei, odată cu cel pe care-l pândesc. Totul va trebui să arate ca și cum el m-a rănit pe mine și eu pe el... Treabă curată, cel mai iscusit ochi n-ar băga În seamă Înșelătoria. Îmi mai rămâne puțină vreme. Să ajungem acolo și voi vedea ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic. Du-te repede acasă și așteaptă. Voi căuta să aflu Între timp ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai era nimeni În urma mea, mi-am ascuns calul și m-am Întors pe ocolite. M-am cățărat pe furiș Într-un pătul bine ascuns pe care-l știu numai eu și nimeni În afară de mine nu-l poate dibui. Acolo pândesc eu vânatul, mărite domn, spuse el mândru. Eu sunt pădurarul cavalerului Neidhard din Molsheim, de ani de zile Îl slujesc cu credință. Mi-a fost totdeauna un stăpân drept și Îndurător și n-am pricini să mă plâng de el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nici măcar toți membrii Sfatului celor Zece nu-l cunoșteau. Sosirea lui la Zürich fu la fel de bine-venită ca Întotdeauna și nimeni nu băgă de seamă că În jurul carelor Încăr cate cu marfă stăteau prea mulți paznici. Drumurile erau nesigure și tâlharii pândeau pretutindeni. Ca de obicei, trase la cel mai bun han din oraș și se grăbi să-l viziteze pe bancherul Urs, cu care, spunea el, avea de făcut un schimb foarte important. Hangiul Întinsese deja masa de bun-venit: știucă Împănată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-l văd? Dacă... Nu vreau să-mi închipui urmările. Conștient de pericol, riscam, deși în sinea mea îi dădeam dreptate mamei. Noaptea mă visam obsedant pe stradă, mereu în spatele autobuzului. De fiecare dată pățeam ceva, și filmul mi se rupea. Pândeam, ca mai toți copiii din blocul nostru, sosirea oricărui vizitator pe două roți, la oricare vecin. Pe nea’ Mitică sau pe Clement, îi așteptam să-și lase bicicletele rezemate de scara blocului apoi începeam demersurile. Știam sigur la cine se
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
sfârșit al expediției noastre. Pe la 9 - 10 s-a oprit ploaia, însă vremea se menținea închisă. Ne-am încumetat să pornim pe șoseaua udă (rețin asta, fiindcă orice mașină care trecea prin dreptul nostru ne împroșca) și încet-încet, cu ochii pândind norii, am ajuns la mănăstirea Moldovița. De reținut "Mărul de aur”, (recunoaștere intrinsecă a valorii turistice a zonei și a grijii maicilor de a păstra specificul), de la mănăstirea îngrijită, așa cum se cuvine unei mănăstiri de maici. Mai pe biciclete, mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
plescăit respingător. Avea prostul obicei să stea în prima bancă din primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea momentul oportun pentru a ataca fulgerător victimele inofensive. Am bătut timid la ușă. Mi s-a răspuns cu o voce strident-șuierătoare, asemenea unei lovituri de bici: Intră! La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe scenă, de-ale mele și traduse. Din superstiție, nu le număr, nu știu exact cîte au fost. Drumul, ca orice drum, n-a fost liniar. Am avut însă consecvență și plăcerea de a lucra. De fiecare dată, cînd mă pîndea rutina, am avut noroc să mă "reinventez". După poezie, am descoperit teatrul, apoi romanul, după gazetărie, a venit o vreme televiziunea și tot așa. Ultima reinventare s-a produs în 2010 cînd profesorul Volceanov m-a cooptat în echipa Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
editurii? În plus cărțile mele nu se mai vând ele nu intră în acțiunea 4 pentru 100 șekeli. Cât voi rezista în această situație? La fel de rău merg lucrurile la editura Tzomet Sfarim. Traducerile în Ebraică sunt costisitoare. Iar la colț pândesc tipografiile digitale care tipăresc pirat cărți străine, deocamdată cu destulă timiditate. Sau netul care oferă lecturi pe ecran. Mulți cred că vor citi curând pe Meir Shalev digital. E o întrebare serioasă, spune Melzer și întreabă retoric: "Cunoști pe cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe lângă corp, fără a avea voie să atingă dușumeaua cu partea superioară a corpului ori cu capul, care trebuiau ținute la două laturi de palmă deasupra nivelului solului. În cazul în care s-ar fi lăsat în jos, un agresor pândea în spatele victimei cu un obiect foarte ascuțit poziționat sub ceafă. Buracu spune că, la un moment dat, a încercat să se sinucidă lăsându-și cu repeziciune capul în jos spre obiectul ascuțit, dar agresorul său i-a intuit mișcarea și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
făcut pe o rută ceva mai lungă - aparent ocolitoare - dar care mi-a permis să schimb multe vibrații, să îmi facă mai ușoară această evadare din confortul meu cotidian de brăilean cuminte, să mă ferească de vicleana letargie ce mă pândea. Am plecat din Brăila cu mașina încărcată - computerul și combina muzicală considerându-le indispensabile - cu haine, cu CD-uri, dar și cu fiica mea alături și, în ultimul moment, și cu Diana, draga noastră surioară sahaj, pe care am convins
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
îl omoară pe vecinul frumos și bogat. După 20 de ani se întâlnesc însă iarăși și vede că l-a desfigurat, dar nu l-a ucis, el este un amărât de recepționar și acela tocmai a cumpărat tot orașul, îl pândește trei zile să îi ceară scuze și, când acela are aerul că nu își mai amintește de unde îl cunoaște, îl omoară a doua oară, de-a binelea. Nu tre‑ buie să ne temem de cei superiori, niciodată, numai de cei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e antirealist și Radu Boureanu, cu lipsa de intenție rea, ca și mine la "Pasărea furtunii", a căzut într-o concepție a artei". Și pentru a fi cît mai pe linie, în contextul în care unul din marile pericole ce pîndeau literatura era formalismul, tovarășul Dumitriu concluzionează: "măsura în care imaginea artistică e supraîncărcată, va-să-zică lipsa de contopire, independența formei față de conținut, asta e o manifestare de formalism". Tot despre Satul fără dragoste, Ion Vitner se plînge că "nu înțelege o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]