3,706 matches
-
iar Maria, din acel moment, ne-a cuprins pe noi toți în inima sa. O, ce fericire! Maica lui Dumnezeu să fie și Maica noastră! Maica unui Dumnezeu nesfârșit de bun, de sfânt, atotputernic, este și Mama noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios, care, în puțini ani, ajunsese la o mare desăvârșire creștinească, lăuda într-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndată ce Dumnezeu îi trimite suferințe, necazuri, își deschide ochii. Priviți pe fiul risipitor în casa părintească. Are de toate. Nu-i lipsește nimic. În această stare el nu se mai gândește la Dumnezeu, la suflet. Dimpotrivă, caută satisfacerea dorințelor sale păcătoase, la care e împiedicat de privirea tatălui său. De aceea el cere partea sa de avere, se duce în țări străine, unde în plăceri și desfătări își cheltuiește averea, sănătatea și tinerețea. Priviți-l acum la umbra unui stejar, răzimat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
bunătate. După ce termină de povestit, preotul îi zise: - Fiul meu, eu adaug câteva cuvinte la această povestire a ta. Acum câteva luni episcopul din Savoia predica în această biserică. La urmă a cerut poporului ca să se roage pentru întoarcerea unui păcătos; acesta a fost un elev de-al său pe vremea când era profesor la seminar și acum era departe de casa Domnului, fiind târât de sfaturile prietenilor răi. Păcătosul nostru începe a plânge, ochii lui erau scăldați de lacrimi... Simțea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
La urmă a cerut poporului ca să se roage pentru întoarcerea unui păcătos; acesta a fost un elev de-al său pe vremea când era profesor la seminar și acum era departe de casa Domnului, fiind târât de sfaturile prietenilor răi. Păcătosul nostru începe a plânge, ochii lui erau scăldați de lacrimi... Simțea că acela pe care îl iubea așa de mult episcopul era tocmai el. Cuprins de indignare pentru viața sa destrăbălată se spovădui. Apoi repară scandalul dat printr-o Sfântă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scandalul dat printr-o Sfântă Împărtășanie și printr-o viață creștinească. Ceru iertare de la bunul episcop și-i mulțumi mișcat pntru rugăciunile pe care le-a făcut pentru întoarcerea sa, apoi se făcu călugăr. .................................................................................................................. Iată cum prin puterea rugăciunii acest păcătos a putut să se mântuiască tocmai în acel moment în care nu-l mai despărțea de moarte decât un singur pas. Suflete creștin, poate și tu ești în asemenea primejdii. Nu lăsa ca în inima ta să se stingă acea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și să fii sigur că vei fi ascultat. Iar apoi dacă ai avut nefericirea de a fi căzut în ispită, nu te descuraja. Aleargă cu încredere la ajutorul Preasfintei Fecioare, la dânsa care s-a învredinicit a se chema “scăparea păcătoșilor” și cere-i ca să te apere de răzbunarea lui Dumnezeu și să te aducă din nou în starea de har, pe care ai avut-o înainte de a cădea în păcat. Fr. Iosif Gabor Viața, nr. 9-10, sept.-oct. 1945, pp.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
l-a condus pe drumurile pământului; nu înainte însă de a-i ruga pe frați să-l înmormânteze pe „Colina infernului” - locul de ocară unde erau îngropați sinucigașii și condamnații, deoarece cum le spusese altădată, „Francisc este cel mai mare păcătos din lume”. Este singura dorință de care frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte din ansamblul de trei bazilici suprapuse, adăpostind comori de artă și pietate, potolind
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
față domnului Radu Marin! și cam asta a fost tot ce s-a putut găsi împotriva mea. Fără îndoială însă că, dacă anchetorii n-ar fi fost niște brute tâmpite, ar fi putut găsi mult mai mult. Eram însă un „păcătos norocos“ ca să spun așa... La presiunile obstinate ale Augustei, care avea relații destul de importante în „nomenclatura“ acelor timpuri, în seara din aju nul zilei de 23 august, exact la două luni după arestare, am fost eliberat. Odată cu mine a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urât, Doamne, ce urât! Dă-o-ncolo, Doamne! Chiar c-ai făcut-o de oaie, ce mai! Dar... n-avem ce face. Apropo, cum stai cu reumatismul? Ai mai fost pe Coasta de Azur? Știi ceva? Tu, la reumatismul ăla păcătos ai mare nevoie de căldură. Tiii! Ce bine s-a potrivit! Chiar azi am adus de pe câmp împreună cu frații mei, bineînțeles un transport de combustibil solid. Da, da! Cred că am găsit exact cadoul pe care-L meriți pentru grija
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
riguros conceput, sever și imuabil. A stat un moment în transă apoi întreaga ființă i-a fost străbătută de gândul salvator rugăciunea! "Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-mă pe mine, păcătoasa. Amin!" (Rugăciunea inimii) A debitat rugăciunea într-o vizibilă stare de încordare, apoi s-a oprit privind cu ochii speriați, căutând ceva salvator, un punct de sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apetisantă. Noi eram așezați pe marginea patului și pe cele patru taburete. Copii, să spunem o scurtă rugăciune, mulțumindu-i Bunului Dumnezeu pentru bunătățile Sale pământești și mila Lui nemărginită. "Mai bun este puținul cel drept decât bogăția multă a păcătoșilor." Amin. (David, 39:22) Haideți, copii, luați, dragii mei, și potoliți-vă foamea. Și mâncam. Luam câte un bob, îl sfărâmam în râșnița dinților, apoi altul și altul... Dar nu prea aveai ce alege. Boabele nu se transformau în "floricele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o cuvă de unde era luat și pus în recipiente. Nu mai văzusem așa ceva. Curgea lin, egal, într-un flux continuu, plăcut la vedere și binemirositor, de parcă ar fi fost miere de albine ori poate sfântul mir atins de frunțile noastre păcătoase la biserică, după terminarea slujbei, de cuviosul preot. Nu peste mult timp a revenit și morarul-șef. Ținea în mână o pâine. O pâine obișnuită, făcută din făină albă, frumos rumenită și proaspătă, de formă dreptunghiulară. S-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere, n-aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum știu că toată viața am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
poți avea împotriva poluării generale cu noxe kitsch? Ne-kitsch-ul, ne manelele, ne-emisiunile de divertisment tembel de la televizor, ne-tabloidele, ne-vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde? Și toate emisiunile astea plac, distrează, proliferează. Toți se omoară să afle cine se mai culcă cu cine și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R.P. Vă mulțumesc foarte mult și vă dau întâlnire la lansarea cărții. Nu am BMW, dar o să găsesc un mijloc de transport onorabil, cu care să vă iau de-acasă. A.R. Abia aștept. Numai să mă lase tensiunea asta păcătoasă, care mă tot sâcâie. Vă dați seama dacă mi-ar apărea numele în chenar? Ați avea o publicitate formidabilă. S-ar vinde cartea ca pâinea caldă. Și lumea ar spune: uite ce premoniție a avut. R.P. Închei așa cum am început
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fost distruse, au avut loc lupte cu pietre - așa cum scrie în cărțile de istorie. Și tot din cărțile de istorie știam de războaiele religioase. Acum, iată-l, în secolul XX, un război religios. Citesc repede, cu un ochi în diagonală. „Păcătosule - îmi spun -, au murit oameni acolo, și oamenii, măcar cei morți, sunt frați.” Umanistul din mine doar clipește. Irlanda de Nord mi se pare departe. Eu am Irlanda mea. Și ce-i leagă pe Sartre, Malraux și Mauriac? Îi despart glorii, premii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
frică să mă ridic - m-ar fi văzut toată lumea, s-ar fi interpretat imediat ca un gest de protest al unui român, cine știe ce scandal s-ar fi produs și în ce situație i-aș fi pus pe „ai mei”. Mai păcătoasă decât jerba lui Maurer la mormântul lui Mannărgheim... Duplicitar până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
secretar general, să ne sporim eforturile pentru îmbogățirea culturii românești cu noi valori, demne de realizările minunate ale acestui ev aprins, la înălțimea obiectivelor înscrise în programul de înflorire multilaterală a scumpei noastre patrii.“ (Muzica, iunie 1978) BREAZU Marcel Gura păcătosului (nota V. I.) „ Totdeauna ascunderea adevărului a slujit nedreptății și a urâțit fapta omenească. Mișelia, asuprirea și exploatarea nu numai că s-au împăcat cu mistificarea, dar au avut nevoie de serviciile ei. Numai că înșelăciunea, ca să-și poată îndeplini
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fi judecat” . -,,Cine se crede fără de păcat, să arunce primul piatra”. Ei, cum să-i spui unui om care de regulă se crede deșteptul pământului, așa ceva ? Cum să-i spui că mai are multe de învățat, că poate este mai păcătos decât alții, că el n-are competența nici menirea de a-i judeca pe ceilalți ? Se știe că în primele secole, creștinii au fost prigoniți în modul cel mai dur. (A fost nevoie atunci de intervenția Divină care să zguduie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai complex decît cel al lui Oedip. Ce faci cu șansa de a nu trăi zadarnic ? Iată ce Întreabă, de fapt, sfinxul. Lașitatea și frigul Încep de la răspuns. Restul nu e decît consecința logică. Bossuet pretindea că omul a devenit păcătos căutîndu-se pe sine și a devenit nefericit găsindu-se. Prefer să-Î cred pe Socrate. Dealtfel, filosoful desculț din Atena era el Însuși un sfinx uman care se plimba prin agora și punea Întrebări. Procesul și condamnarea lui la moarte sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de pericolul morții, rugă fierbinte și cu glas puternic pe niște doamne care veniseră să-l viziteze ca, din dragoste pentru Dumnezeu, dacă l-ar mai vedea vreodată în pragul morții, să-i strige cu glas puternic că e un păcătos și să-și amintească de jignirile pe care I le-a adus lui Dumnezeu. 33. Altă dată, pe când călătorea pe mare din Valencia spre Italia 3, din cauza unei furtuni puternice, se sfărâmă timona corabiei. Ajunseseră până într-acolo încât, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întregii sale curți, plin de rușine și răvășit din cauza multelor jigniri pe care i le-a adus șregeluiț de la care a primit mai înainte multe daruri și multe favoruri. De asemenea, în al doilea exercițiu, asemuindu-mă cu un mare păcătos înlănțuit, mă voi înfățișa ca legat în lanțuri înaintea Preaînaltului Judecător Veșnic, așa cum întemnițații înlănțuiți și vrednici de moarte se înfățișează în fața judecătorului lor vremelnic. Și să mă îmbrac cu astfel de gânduri sau cu altele asemenea, în funcție de materia propusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ta, Ion portarul, mama Paulinei - toți au să depună în favoarea noastră, dacă va fi nevoie. Dimineață alerg prin oraș ca să aranjez ce se mai poate aranja, după-masa la lucru, la munca mea grea și apăsătoare, seara mă zbat ca o păcătoasă pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este un imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
micva) <endnote id="(126, pp. 14 și 31)"/>. „Evreii - scria Dimitrie Dan - țin la credința că sufletul acelui ce În viață a greșit, după moarte va intra Într-un câine. Câinele este alungat de evrei. Prin urmare, sufletul acelui om păcătos Își ispășește destul de amar păcatele trupului prin petrecerea În aceste animale și se mântuiește abia după pristăvirea [= moartea] lor. Această credință explică teama evreilor de câini” <endnote id="(126, p. 31)"/>. „Să nu lovești câinele - spune o veche credință evreiască
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]