3,749 matches
-
un clipboard, nătăflețul. Melanie Marsh îl trata cu un imens respect, lucru foarte frumos din partea ei. Ceilalți îl luau fără milă peste picior din cauza seriozității sale, dar, în afară de faptul că roșea, din când în când în când, lui nu-i păsa de ei. Îl chema Matthew și era foarte dulce. Am hotărât că-mi trebuia și mie un Matthew. În locul ei, aș fi ales pe cineva mai drăguț, dar ea nu se cobora, în mod evident, până la nivelul acestui mizer snobism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pe coasta Groenlandei. Cu mintea mea cea brici, îmi dădui seama că se simțea nesigură în mijlocul atâtor oameni care păreau să se cunoască de când lumea și că era atât de fericită că vede un chip cunoscut încât nu-i mai păsa al cui era acel chip. —E toată lumea aici? spuse MM. După mintea mea de novice, la câți oameni erau în jurul mesei, s-ar fi putut pune în scenă tot Război și pace, inclusiv scenele de război, dar Matthew zise, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care se găseau lângă oglindă erau de o simplitate spartană. Pun pariu că Violet folosea loțiune demachiantă Lancôme și cea mai scumpă vată de pe piață. Te înțeapă ochiul de la chestia aia? întrebai eu, ca să-i arăt cât de mult îmi păsa și aveam grijă de ea. —Un pic. O să-mi mai dau cu niște cremă TCP2 după. Drăguț din partea ta că ai venit să vezi ce fac. A, nu. Adică, oricum nu prea mai am ce face pe aici. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
agrafa. Cam slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atenția. Hugo puse paharul jos. Acum s-a întors în apartamentul ei, zise el. A plecat chiar în seara aceea. Mă așteptam să suni să vezi dacă sunt bine. Mă gândeam că aveai pretextul ăsta. Dar ție nu ți-a păsat nici măcar să vezi cum mă simt. — Păi, știam că ești bine, mormăii eu. Mi-a spus toată lumea. Ești încăpățânată ca un catâr, zise Hugo, pe ton de verdict. Mă privii cu atenție. Ia spune-mi, asta e ultima modă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu eram sigur că ajunsesem la o bună învoială și nici că voi avea curajul s-o respect. Măcar credeam că-mi fixasem limitele aventurii în care mă lăsasem târât. Cât despre Nur, mi s-a părut strălucitoare. Puțin îi păsa de reticențele mele, atâta timp cât nu se așezau de-a curmezișul drumului ei. Din vorbele mele foarte limpede înfățișate, ea n-a auzit decât „da“-ul pe care nici măcar nu-l rostisem. Și deja, fără să mai aștepte, în timp ce ticluiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă moartă pe soția lui, poate chiar pe fiul său, nu-i așa, oricât de mult v-ați fi contrazis? — Crezi că viața mea e în pericol? Și îți pasă de asta? Nu prea. Dar ție ar trebui să-ți pese. — Ascultă, pericolul nu contează pentru mine. Nu-mi pasă de el. Lucrul de care îmi pasă e să-i găsim pe cei care au făcut asta. Ea răsuflă. —Bine. Atunci poți să începi prin a-mi spune ce știi. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la o mamă către fiul ei? — Da. —O, profesore, știi doar că e singura care prezintă un oarecare interes. Restul sunt toate atât de, cum să spun, obișnuite. De aceea o vreau pe asta. Haide, cumpărătorilor tăi nu le va păsa oricum. În mod obișnuit așa ar fi. Dar vine un colecționar de la New York zilele următoare. Un tânăr care sosește aici împreună cu expertul lui în artă. E cu siguranță dispus să cheltuiască niște bani. Poate că povestea asta - mama și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
an. Am fost adusă înapoi după ce am ieșit la pensie. Maggie își goli paharul. Pensionare forțată. Ce s-a întâmplat? — Am fost din nou în Africa. Moderam niște negocieri în Congo: războiul despre care nu vorbea nimeni, niciodată. Nu-i păsa nimănui, chiar dacă au murit milioane de oameni acolo. În orice caz, a durat optsprezece luni, dar în cele din urmă am adunat toate taberele la masa tratativelor. Eram la câteva zile distanță de semnarea unui acord, poate câteva săptămâni. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie își trecu degetele prin păr, regretând din nou că se lăsase de fumat. Dumnezeule, și-ar da viața pentru o țigară acum. Își adună curajul pentru cel de-al treilea mesaj. Edward: fără subiect M, Nu că ți-ar păsa, dar sunt la Geneva în seara asta. Treburi cu guvernul, nu pot să intru în detalii într-un e-mail. Avem niște probleme practice de rezolvat când ne întoarcem. Te rog, informează-mă asupra planurilor tale. E Maggie se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zâmbi. Știa la fel de bine ca ea ce greșeală făcuse trădându-și necesitatea. —O, haide, Maggie. Să nu mai pierdem timpul. Avem treabă. Nu știu dacă îți vine să crezi, dar avem un proces de pace de salvat. De parcă ți-ar păsa. —Glumești? Glumești, ce naiba? Zâmbetul îi dispăruse acum. Ce crezi că făceam aici. Toată operațiunea avea ca scop salvarea negocierilor. Știam că vor fi mai moarte decât un curcan în noiembrie, în momentul în care ar ieși la iveală tăblița. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu ajungă în mâinile combatanților. Miller avea dreptate să facă orice era necesar ca să o găsească înaintea lor. Președintele voia să fie reales și asta însemna că avea nevoie de un acord de pace între Israel și Palestina. Cui îi păsa că motivele lui erau șubrede? Cel puțin țările astea două, care încremeniseră într-o îmbrățișare a morții de atâta timp, încât nici nu-și mai puteau imagina viața una fără cealaltă, urmau să obțină acordul de care aveau nevoie. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gând să mă îngropi? GARDIANUL: Avem... o groapă cu var... mare... Mai în spate... ARTUR (Tremurând, se repede la GARDIAN.): Bestii ordinare! Vă arăt eu groapă cu var! GARDIANUL: Parcă ziceați că nu vă pasă... ARTUR: Cum să nu-mi pese? Ce sunt eu? Pisică? GARDIANUL (Măsurându-l lung.): Nu. ARTUR: Eu nu sunt deținut! Eu sunt osândit! Am dreptul să mor cam se cuvine! GARDIANUL: Ce frumos vorbiți! ARTUR: Am dreptul să fiu îngropat cum se cuvine! GARDIANUL: Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu nu sunt mulțumit! Și eu sunt de-al vostru! ORBUL, PRIMUL BĂRBAT, AL DOILEA BĂRBAT, BĂRBATUL CU TOMBERONUL, OMUL CU SACAUA, FETIȘCANA, VIZITATORUL: — Ba nu! Afară! Afară! — Tu să taci! Ești o lichea! Ai trădat teatrul! Nu ți-a păsat niciodată de noi. — Te-ai lingușit în fața directorului. Știm noi. Ești o cârpă! Nu ești om. — Ce credeai? C-ai s-ajungi celebru cu un rol de nimic? — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! - Rușine! — Stârpitură! — Crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ușor? — Stârpitură! — Rușine! — Ți-am spus c-o să se sfârșească prost! — C-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic? Ce credeai? Nu ești om! Ești o cârpă! — Știm noi! Te-ai lingușit în fața directorului! — Nu ți-a păsat niciodată de noi! Ai trădat teatrul! Ești o rușine! — Tu să taci! — Afară! Afară! — Ba nu! (Prima parte a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a invectivei va fi rostită la modul normal; partea a doua își pierde violența și adresa și devine o simplă încântare.) RECRUȚII (În cor.): Ba nu, afară, afară, tu să taci, ești o rușine, ai trădat teatrul, nu ți-a păsat niciodată de noi, te-ai lingușit în fața directorului, știm noi, ești o cârpă, nu ești om, ce credeai, c-ai s-ajungi celebru cu-n rol de nimic, ți-am spus c-o să sfârșească prost, rușine, rușine, etc. etc. etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici măcar nu v-ați uitat în jur. Acu’ o să crăpați aici, da’ cel puțin știți că o să crăpați fără părere de rău. E, dacă aș putea să călătoresc prin ploaie... măcar o zi... măcar zece zile... nu mi-ar mai păsa de nimic... M-aș urca într-un pod și m-aș culca acolo și nu m-aș mai trezi niciodată. Ce vină am eu, că nu pot călători prin ploaie? Spuneți-mi și mie, cu ce sunt vinovat? Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să treacă prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi pentru clientela politică. Un formidabil scandal izbucnește în Cameră și în presă pe această chestiune. Dar Antonio Maria da Silva credea în puterea banului. Nu-i păsa de indignarea publică, dacă izbutea să dobândească două mii de posturi la dispoziția lui. Corupția, ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că, doar văzând-o, am putut să tresar de parcă m-ar fi străbătut dintr-odată bucurii nemaiîncercate. Nu mai voiam să mă bucure astfel de întâlniri cu umbre dintr-o lume pe care doream să o uit. Nu-mi mai păsa de cel de odinioară, îmi era indiferent, străin, ba chiar dușmănos, și îmi era silă că, văzând acea femeie apărută din cine știe ce glumă a întâmplării, tresărisem tulburat. Veturia aranjase în așa fel încât m-a așezat alături de invitata ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu târziu, din ce în ce mai târziu primite. — De ce nu-mi răspundeți la întrebare? Ați întrebat ceva? — Cum m-ați cunoscut? Am izbucnit în râs. Mai râsesem în acea seară? Un râs rău, dar nu-mi păsa. În fond, îmi spuneam în gând, de ce nu ți-aș spune? Te-am dorit atunci, dar din prostie sau din lașitate n-am știut, n-am avut curajul să-ți vorbesc. Căutam doar să-ți fiu în preajmă. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se întâmple cu tine. Mă temeam doar să nu vii bătut, înjunghiat, cu oasele împachetate sau mai știu eu cum. Să nu citesc la ziar despre tine, acolo la ăia cu chenare, că te-ai mutat la Pătrunjelu... Nu-mi păsa de parapsihologia ei. Nu-mi păsa nici de mine. Eram un altul, care se mișca închipuit de mine. — N-am bani, i-am spus. N-am servieta. N-am cheile de-acasă. Atâta știu despre mine. — Te-au furat? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar să nu vii bătut, înjunghiat, cu oasele împachetate sau mai știu eu cum. Să nu citesc la ziar despre tine, acolo la ăia cu chenare, că te-ai mutat la Pătrunjelu... Nu-mi păsa de parapsihologia ei. Nu-mi păsa nici de mine. Eram un altul, care se mișca închipuit de mine. — N-am bani, i-am spus. N-am servieta. N-am cheile de-acasă. Atâta știu despre mine. — Te-au furat? Nu știu. Se uita înveselită. Dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că erau pe atunci. Fusese confidentul fetelor, din cauza ghitarei lui. Și a felului aiurit, împrăștiat de a fi. Atunci mi-a vorbit de Nela. Cum ținea ea la mine în acei ani de școală (știam asta) și puțin i-a păsat de el și de sacrificiul lui cu repetenția. Cum a vrut să vină și ea la facultate și n-a reușit să intre. Cum s-a încurcat cu unul, cum acela și-a bătut joc de ea. Cum a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta numai a noastră și tu...“ Nu știam dacă glumea sau chiar credea că intenționat adusesem Chișinăul în discuție. De obicei, în nopțile noastre petrecute împreună, în blocul lor, al studenților străini, între ei, discutam despre orice și oricum, puțin păsându-ne de politică. Votca era mai convingătoare decât toate argumentele atunci când se discuta și vreo chestiune politică. Nu prea ne interesa politica, decât așa, ca prilej de bancuri sau contrarietăți. Eram plini de tinerețe, eram mustoși de viață, dornici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]