3,521 matches
-
relativ sănătoasă, ba chiar îi ceruse dovezi ale identității sale într-o manieră dintre cele mai buimăcitoare. Din ciocnirea cu propria ei convingere în existența sa neîntreruptă, acum subminată zdravăn, Eva se retrăsese cu răni serioase și exact reacția părintelui paroh St John Froude la apariția sa în casa lui era ceea ce-i mai lipsea ca să-i completeze suferința. Apelurile acestuia la Atotputernicul, care trebuia să elibereze sufletul dragei de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care trebuia să elibereze sufletul dragei de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei formă, greu de suportat de către cei vii, o afectară profund pe Eva. îngenunche pe covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ei rol cu tot entuziasmul de care era în stare, așa cum se dedicase și trambulinei elastice, olăritului sau lecțiilor de judo, ceru să știe unde îi era morții biruința sa, unde era boldul ei. De unde dracu’ să știu eu? mormăi parohul și se întinse după sticla de whisky, dar descoperi că era goală. Atunci se așeză și-și acoperi urechile cu mâinile, ca să înăbușe sunetul acela îngrozitor. în general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede decât se aștepta, izbuti să deschidă gura. Ridică-te, copila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o persoană așa cum ne-o amintim și ne-o imaginăm că este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi pe parohul de-acolo? Nici măcar n-am avut habar că au un paroh acolo. — Așadar, nu există nici o șansă să știi cum a ajuns ea acolo? — Doar ați auzit-o, spuse Wilt. Zicea că a fost pe un vas de agremenent. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi pe parohul de-acolo? Nici măcar n-am avut habar că au un paroh acolo. — Așadar, nu există nici o șansă să știi cum a ajuns ea acolo? — Doar ați auzit-o, spuse Wilt. Zicea că a fost pe un vas de agremenent. Iar tu nu ai de unde să cunoști pe nimeni cu un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alcool polonez de 150 de grade, pe care îl ținea pentru situații de urgență, iar Eva, prinsă între chinurile căinței și izbucnirile păcatelor ei cutremurătoare, își udase gâtlejul cu tăria. încurajată de efectul băuturii, de bunăvoința zâmbetului împietrit de pe fața parohului și de convingerea tot mai accentuată că dacă era cumva moartă, viața veșnică impunea un act de căință absolută, iar dacă nu era moartă, și-ar fi putut permite să sară peste rușinea pe care n-o putea ocoli explicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înainte de a o absolvi. O confesiune încărcată de prefăcătorie nu era semnul căinței veritabile. Din câte înțeleg, ești măritată, zise el șovăitor, iar Henry este soțul tău legiuit, nu? — Da, zise Eva. Dragul de Henry. „Amărâtul de el!” se gândi parohul, dar era mult prea plin de tact ca s-o spună cu voce tare. — Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un alt bărbat? Eva clătină din cap. — Ca să-i fie învățătură de minte, zise ea, devenind brusc bătăioasă. — învățătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mult prea plin de tact ca s-o spună cu voce tare. — Și l-ai părăsit? — Da. — Pentru un alt bărbat? Eva clătină din cap. — Ca să-i fie învățătură de minte, zise ea, devenind brusc bătăioasă. — învățătură de minte? zise parohul, încercând cu disperare să-și imagineze ce fel de învățătură trăsese nenorocitul de domn Wilt din absența ei. Ai zis “învățătură de minte”? — Da, răspunse Eva. Am vrut să-i arăt că nu se poate descurca fără mine. Părintele St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
soțul său trebuie să fi descoperit că descurcatul fără ea era absolut încântător. — Și acum vrei să te întorci la el? — Da, zise Eva. — Dar el nu mai vrea să te primească? — Nu poate. L-a ridicat poliția. — Poliția? sări parohul. Și îmi permiți să te întreb de ce l-a ridicat poliția? — Au zis că m-a omorât pe mine, răspunse Eva. Părintele St John Froude se uită la ea, iarăși alarmat. Acum știa că doamna Wilt nu era în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și închipuia că soțul ei o ucisese și îi mărturisise păcate despre care până acum părintele abia dacă citise. Nu mai era nevoie să o determine să ajungă la concluzia că el încerca să o îmbete în mod intenționat. Părintele paroh St John Froude nu simțea deloc dorința să apară pe prima pagină în următorul număr de duminică din News of the World. — Spuneai că soțul tău te-a omo... Se opri brusc. Nu părea a fi un subiect care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Spuneai că soțul tău te-a omo... Se opri brusc. Nu părea a fi un subiect care să merite aprofundat. Cum ar fi putut să mă omoare? întrebă Eva. Sunt aici, în carne și oase, nu? — în mod clar, răspunse parohul. Nici că se poate mai clar. — în ordine, reluă Eva. Și, oricum, Henry n-ar fi în stare să omoare pe nimeni. N-ar ști cum. Nu e în stare nici măcar să schimbe o siguranță arsă la tablou. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bălăngănea pe umărul lui Wilt. Henry Wilt stătea mândru alături de ea. O femeie care-l putea reduce la tăcere pe inspectorul Flint cu o singură lovitură rapidă în cap valora greutatea ei în aur și, pe lângă asta, scena din biroul parohului îi oferise arma de care avea nevoie. Goală pușcă și beată pulbere în biroul unui preot... Acum n-or să mai răsară întrebări despre cum aruncase el păpușa gonflabilă în puț. Nici un fel de acuzații, nici un fel de învinuiri... întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
membri din toate provinciile românești. Savantul și academicianul N. Iorga l-a cunoscut pe profesorul bucovinean Cotlarciuc cu ocazia vizitelor făcute în Bucovina, în special la Vama, unde era găzduit de avocatul și deputatul liberal Iorgu G. Toma, de preotul paroh Nicolae Lumiceanu și de primarul târgului Vama, Constantin Cotlarciuc. Nicolae Iorga notează despre vizita oficială făcută de N. Cotlarciuc la data de șapte ianuarie 1919 suveranului României, Ferdinand I, astfel: „Profesorul bucovinean Cotlarciuc a fost la Regele, care l-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
curbura. Unwin își aminti de Nicolaus de Cusa, pentru care orice linie dreaptă este un arc de cerc infinit.“<ref id="23">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 294.</ref> Cum oamenii nu mai înțelegeau nimic, Allaby, parohul locului, „a exhumat povestea unui rege pe care Divinitatea la pedepsit pentru că își construise un labirint“. Mai multe aflase chiar de la Abenjacán, după ce la cunoscut. Construcția ar fi fost ridicată tocmai pentru a scăpa de amenințarea morții, resimțită sub chipul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din cap, unii mai cu aplicație, alții cu o vizibilă îngăduință, careva (din ăștia animați de vizibila îngăduință) apucă și spune următoarele vorbe "ați văzut că și-a dat interesu' să spună pe românește". La asemenea observație intervine Rotunjimea Sa parohul și zice următoarea frază analitică, al cărei tâlc s-ar putea rezuma paremiologic cum că "interesul (misionar) animă fesul (lingvistic)". Mai adaugă apoi următoarele: "na, acuma ce-o trebuit și Înaltu' (adică Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului) să le dea la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
l-am liniștit eu. Nu sînt lăsat să fac nimic. Nu mințeam. Fermín Romero de Torres se erijase În dictator absolut și factotum pentru ceremonie, banchet și pentru toate problemele adiacente. CÎnd a aflat că mireasa venea Însărcinată la altar, parohul bisericii a refuzat categoric să celebreze cununia și a amenințat că va conjura spiritele Sfintei Inchiziții pentru a Împiedica evenimentul. Fermín s-a Înfuriat peste măsură și l-a scos tîrÎș din biserică, strigînd În cele patru zări că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de origine scandinavă și germană. Aici trăiesc și 10.000 de negri și mulatri, precum și 12.000 indieni, într-o rezervație de 600.000 hectare. Părăsim orașele Minneapolis - St. Paul la 14 Mai. Mai întâi vrem să facem o vizită parohului român. A fost imposibil să-l găsim din cauza unei îmbulzeli nemaipomenite. Reușim să ne luăm rămas bun la telefon, la ieșirea din oraș. La plecare vedem de aproape și bogatele resurse de care dispune țara. În afară de calea ferată și șoselele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
găsea acum. Îmi fulgeră prin minte că dragonii găsiseră ceva acolo, la al treilea nivel sub pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o istorie În care, Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și fără viitor, În timp ce se apucă să restaureze o biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe prea bine ce s-a Întâmplat, dar În anii care urmează parohul devine imens de bogat, cheltuiește și risipește, duce o viață Împrăștiată, ajunge În proces ecleziastic... Și dacă unuia dintre dragoni, sau amândurora, li s-a Întâmplat ceva asemănător? Ingolf coboară primul, găsește un obiect prețios de dimensiuni reduse, Îl ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plină cu niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
astfel de informații: departamente specializate din cadrul primăriilor, Comunitatea Rușilor Lipoveni - filialele locale, registre bisericești, unități de învățământ, Biroul Județean de Administrare a Datelor. Doresc să mulțumesc pe această cale tuturor celor care m-au sprijinit în obținerea datelor necesare: preoți parohi de rit vechi, președinți ai filialelor locale ale CRLR, personal didactic și nedidactic din localitățile cu populație ruso-lipovenească, funcționari din primării și alte instituții ale statului și, în mod special, domnului profesor universitar doctor Corneliu Iațu. În partea a II
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
oferi un mare centru urban (principalul centru cultural, de învățământ și de sănătate din Moldova), Iașul a atras în ultimii 30-40 de ani un număr mare de etnici ruși-lipoveni originari din satele și orașele Moldovei și Bucovinei. Conform evidențelor preotului paroh Vasile Hușleag, în prezent nu se mai poate delimita un areal cu o concentrare mai mare a rușilorlipoveni, aceștia fiind răspândiți aproape în toate cartierele din oraș. Până acum circa 50 de ani cei mai mulți ruși-lipoveni locuiau la casă, însă odată cu
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
spune că domnul Peregrine Haldane s-a ridicat în capul oaselor în Patul cel Mare de la Chopham Hall și a strigat: — Să fie pedepsiți, O, Doamne! Nu-i cruța! După aceea, vorbele lui au fost interpretate în diferite moduri. Preotul paroh din Chopham, (un bărbat pe care Perry l-a suspectat întotdeauna de păreri periculoase și bine orientate) le-a considerat profetice pentru soarta tuturor oamenilor bogați și a ținut un discurs moralizator, care ar fi atârnat greu asupra sorții locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și o sutană deschisă la culoare, tivită în partea inferioară cu o broderie de noroi uscat, ocupat să privească ploaia caldă căzând peste pădurile lucitoare. Îl vedeam surâzând. Surâzând tot timpul. Nu știu de ce. Când m-am trezit în camera parohului, m-am gândit la Clămence. Trebuia să mă întorc acasă cu orice preț, chiar dacă aș fi luat-o pe câmp, înconjurând drumul în caz că era încă interzisă trecerea, făcând ocoluri, nu contează, numai să mă întorc la ea. Cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]