3,408 matches
-
străzilor și crearea de piețe civice. Departamentul Treburilor din Lăuntru a propus în 1841 organizarea a cinci piețe civice, între care una în vecinătatea bisericii Sfântul Ilie. Secularizarea averilor mănăstirești a constituit începutul epocii de declin a bisericii. Redevenită biserică parohială și lipsită de veniturile care să permită reparații, biserica s-a degradat în timp și a fost închisă în 1898 fiind declarată ireparabilă în 1911. La începutul secolului al XX-lea, după Primul Război Mondial, biserica Sfântul Ilie a devenit
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
pedagogiei românești este și cel al învățământului din nordul Moldovei. Înainte de anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic din anul 1775, românii din această zonă aveau școli primare reprezentate de școli mănăstirești, domnești, episcopale, școli cu caracter particular sau școli pe lângă bisericile parohiale. În acestea se învăța citirea, scrierea, cântările bisericești. Cele mai vechi lăcașuri de învățământ au fost școlile mănăstirești de la Putna, Voroneț și Humor. După ocuparea Bucovinei, autoritățile austriece reorganizează radical învățământul adoptând o legislație austriacă, prin care se urmărea controlul
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
urmărea controlul întregului învățământ și politica de germanizare a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult înainte de anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa și dascălul”", învățându-se cititul, scrisul și copierea de manuscrise. Învățătorii ambulanți (mulți fiind români din Transilvania) au contribuit la formarea școlii naționale între anii
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
Ruse. Biserica a fost construită între anii 1597-1619 de către Giovanni Maria Bernardoni, care a perfecționat proiectul original al lui Józef Britius. Este cea mai mare dintre bisericile istorice din Cracovia în privința numărului de locuri. Din anul 1842 servește ca biserică parohială catolică. Biserica Sfinților Petru și Pavel este prima structură în Cracovia proiectată în întregime în stil baroc și, probabil, prima clădire în stil baroc în zilele noastre în Polonia. Construcția bisericii a fost finanțată de către regele Sigismund al III-lea
Biserica Sfinților Petru și Pavel din Cracovia () [Corola-website/Science/329242_a_330571]
-
orașului provine probabil de la un proprietar din secolul al XIV-lea al locației, un om pe nume "Szczuka". Prima menționare a localității Szczucin (pe atunci cunoscut că Sucin, mai tarziu Sczucin) datează din 1326, si se referă la o biserică parohiala locală, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să fi fost construite mai devreme. Datorită poziției orașului de pe Vistula, aici a fost stabilit un port fluvial. Cheresteaua din pădurile Sandomierz erau aduse aici, încărcate pe nave și a tras la Gdańsk, cel
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
vechi biserici din Viena (Austria) și, de asemenea, una dintre puținele clădiri în stil romanic rămase. Dedicată Arhanghelului Mihail, biserica este situată în Michaelerplatz, vizavi de Poarta Sf. Mihail a Palatului Hofburg. Biserica Sfântul Mihail a fost folosită ca biserică parohială a Curții Imperiale, fiind numită "Zum Heiligen Michael". În lunga sa istorie, care acoperă mai mult de opt secole, biserica a încorporat un potpuriu de stiluri arhitectonice. Biserica este o clădire romanică, cu elemente gotice, ce datează din perioada 1220-1240
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Rácz. Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131: "La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500 cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". "Exista și o casă parohială din piatră construită în anul 1866." "Parohia avea și o școală confesională, pentru băieți și fete." "Școala din Teiuș cu clădire de piatră, în anul 1800 avea o vechime de 45 de ani, ceea ce dă ca dată a înființării ei
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Paul Zold a donat 2 fonduri nobiliare celor trei biserici din Teiuș, adică bisericii romano-catolice, bisericii românești și oratorului evanghelic." "În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială." Până în anul 1700 credincioșii români din Teiuș au aparținut de biserica ortodoxă. După anul 1700 au aderat la Biserica Romei. Singura biserică românească din Teiuș, construită în secolul al XVI-lea, odată cu aderarea a trecut în patrimoniul bisericii greco-catolice. După
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
mai veche biserică românească din Teiuș a fost retrocedată Bisericii Greco-Catolice. În anul 1948 a fost preluată de către Biserica Ortodoxă Română. După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor la Biserica Greco-Catolică, a devenit biserica parohială unită. Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează: "Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte." În centrul pisaniei se află blazonul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
casă a trăit și creat compozitorul Ciprian Porumbescu, înaintaș de seamă al muzicii românești.”" Tot în 1953 este deschisă publicului Casa memorială „Ciprian Porumbescu” din satul Stupca. Casa memorială funcționează și în prezent, într-o anexă originală a fostei case parohiale din Stupca, fiind administrată de Muzeul Bucovinei.
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
data de 14 martie 2013, la ora 15.30, la Spitalul Clinic Fundeni, unde se afla internată la Terapie Intensivă, fiind diagnosticată cu ciroză hepatică. , 31 de ani, a fost înmormântată în după-amiaza zilei de 17 martie 2013 la cimitirul parohial Andronache din București. Alături, pe ultimul drum, i-au fost părinții, colegii de la Abracadabra, prietenii și mulți care o știau de la televizor.
Michaela Niculescu () [Corola-website/Science/328858_a_330187]
-
Sfintelor Taine). Când Jean-Marie Lustiger a devenit arhiepiscop al Parisului, acesta l-a numit pe vicar general, calitate în care a contribuit la toate inițiativele de început de episcopat ale cardinalului Lustiger (École cathédrale de Paris, Radio Notre-Dame, redecuparea sectoarelor parohiale, revizuirea formării preoților). La 25 iunie 1988 a fost numit episcop auxiliar de Paris, cu titlul de episcop titular de Thibilis, si hirotonit la 14 octombrie 1989. Este membru al Consiliului Pontifical pentru Familie din februarie 1995. În noiembrie 1998
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Manasia, comuna Manasia. Biserică parohiala „Înălțarea Domnului” a fost construită din cărămidă între anii 1838-1842. Ctitorul bisericii este principele sârb Efrem Obrenovici (1790-1856), fratele mai mic al cneazului Milos, întemeietor al dinastiei Obrenovici care a condus Șerbia aproape un secol (1815-1903). În naosul bisericii în
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
la extremitatea de N-V se află linia CFR Urziceni-Făurei. Cele mai apropiate orașe sunt Urziceni la 2 km și Slobozia la 60 km. Parohia Manasia este de categoria I-a cu 1.427 de familii. Parohia nu are casă parohiala.
Biserica „Înălțarea Domnului” din Manasia () [Corola-website/Science/334910_a_336239]
-
Civilii au pus la dispoziția autorităților militare caii și trăsurile, au participat la lucrări de întreținere a drumurilor reparare a podurilor și săpare a tranșeelor. O proclamație emisă la 18 septembrie 1914, interzicea tragerea clopotelor la biserici. Bisericile și casele parohiale sătești, au trebuit să asigure spații necesare pentru desfășurarea instrucției militare a recruților. În 1915 s-au rechiziționat clopotele din biserici și mănăstiri. Recolta anilor 1915-1918 a fost rechiziționată în bloc. În zonele de nord ale Bucovinei, unde au staționat
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Demetrik într-un act al regelui Sigismund. După Reforma Protestanta biserică a fost luată de unitarieni. În 1722 datorită sârguinței călugărilor franciscani a reapărut viața catolică. În 1924 devine parohie de sine stătătoare, iar în 1929 a fost construită casă parohiala. Printre obiectele de valoare se numără: Icoana Înălțării Maicii Domnului, creație a lui Maulbertsch (cca 1750), baptizatoriul din piatră, o cruce de procesiune din epoca baroca. Sub sanctuarul bisericii, în partea stângă, se află o cripta. Pe peretele ei există
Biserica romano-catolică din Dumitreni () [Corola-website/Science/334937_a_336266]
-
din satul Gătaia ("Gátalja"), aflat azi în județul Timiș. A studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia. A fost hirotonit preot la 24 iunie 1990 de către episcopul Sebastian Kräuter și încardinat în Dieceza de Timișoara. A activat ca vicar parohial al Parohiei Elisabetin din Timișoara, iar în ianuarie 1991 a fost numit secretar episcopal și ceremonier la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Timișoara. În august 1999 a fost numit în funcția de vicar general al Diecezei de Timișoara și moderator al
László Böcskei () [Corola-website/Science/334977_a_336306]
-
1, în apropiere de Arcul de Triumf, și este închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, dar și Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina. Biserica mai este cunoscută și sub denumirea de „Mănăstirea Cașin” sau „Biserica Mănăstirii Cașin”", datorită unei străzi adiacente bisericii parohiale, care a purtat numele localității Mănăstirea Cașin, din județul Bacău, unde s-au purtat lupte în Primul Război Mondial, între anii 1914-1916. După Primul Război Mondial, Bucureștiul a început să se extindă. Astfel, în partea de nord a capitalei s-
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
înființat un nou cartier, format prin parcelarea moșiei Herăstrău în locuri de casă cumpărate de funcționarii Ministerului de Agricultură și Domenii. Noii locuitori aveau nevoie și de un lăcaș de cult, astfel în anul 1935 s-a constituit un consiliu parohial format din personalități ale vremii, care i-a inclus pe Gheorghe Ionescu-Șișești, profesor la Institutul de Cercetări Agronomice al României, scriitorul Vasile Militaru și arhitectul I. Bălănescu. Prin stăruința părintelui paroh Dumitru I. Manta, fondurile pentru proiect au fost obținute
Biserica Cașin () [Corola-website/Science/335406_a_336735]
-
amintește despre preocuparea pe care a avut-o și față de credincioșii din Motru: „Fiind paroh la Turnu Severin, am avut bucuria și mulțumirea de-a iniția pastorația într-un oraș muncitoresc unde în prezent este o biserică catolică, o casă parohială și o grădiniță. Este vorba despre orașul minier Motru, unde nu exista nici un fel de biserică. Odată a venit la mine la parohie un tânăr tată de origine cehă, cu numele Petino, rugându-mă să vin la Motru ca să-i
Biserica romano-catolică „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Motru () [Corola-website/Science/336952_a_338281]
-
se retrage. Pe 24 septembrie 1944 se dau lupte timp de câteva ore pe ulițele satului, după care honvezii se retrag. Trupele române realizează represalii la adresa localnicilor, executând 41 de persoane, maltratând alte persoane, jefuind avutul sătenilor și incendiind casa parohială a bisericii reformate ce a ars până la temelie; arhiva parohiei și averea familiei pastorului au fost distruse. Autoritățile comuniste instalate ulterior l-au acuzat pe pastorul reformat că a colaborat cu autoritățile horthyste. Pastorul a acuzat în trei articole publicate
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
în secolul al XIV-lea și modificată din nou la începutul secolului al XV-lea, când s-au adăugat ușa de intrare în stil gotic și acoperișul navei. Interiorul înalt este gotic și are trei abside. Sânto Stefano este biserică parohiala a unei dintre parohiile din Vicariatul Sân Marco-Castello. Celelalte biserici ale parohiei sunt Sân Samuele, Sân Maurizio, Sân Vidal și Oratoriul Sân Angelo degli Zoppi. Mănăstirea și biserica gotica a Sfanțului Ștefan au fost fondate în 1294. Lăcașul de cult
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
în Campo Sân Bartolomeo din "sestiere" Sân Marco, în apropiere de podul Rialto și biserica Sân Salvador. Potrivit tradiției, biserica, închinata inițial Sfanțului Dimitrie de la Tesalonic (izvorâtorul de mir), a fost ctitorita în 840 și a avut de la inceput prerogative parohiale. Edificiul a fost renovat în 1170, cu acest prilej schimbându-i-se și hramul. Sân Bartolomeo a devenit biserică comunității germane din Veneția, al cărei cartier comercial se află în apropiere, la Fondaco dei Tedeschi. Din documentele, totuși, reiese faptul
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
fost renovat în 1170, cu acest prilej schimbându-i-se și hramul. Sân Bartolomeo a devenit biserică comunității germane din Veneția, al cărei cartier comercial se află în apropiere, la Fondaco dei Tedeschi. Din documentele, totuși, reiese faptul că atribuțiile parohiale au fost dobândite treptat, putându-se spune că au fost obținute complet către mijlocul secolului al XIII-lea. În aceeași perioadă a avut loc o dispută lungă referitoare la jurisdicție cu parohia vecină Sân Salvador, care fusese scoasăde sub autoritatea
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
drum spre nunta ei din Austria a stârnit multă atenție. Maximilian va merge în întâmpinarea soției sale însă fără să se grăbească. În ajunul Crăciunului mireasa a ajuns la Innsbruck. Maximilian sosește abia în martie. Ceremonia are loc la biserica parohială Sfântul Iacob. Mariajul Biancăi cu Maximilian a fost unul nefericit. El ar fi dorit să aibe copii cu ea, însă toate încercările lor au eșuat: în ciuda câtorva sarcini, niciuna nu a produs un copil în viață. Într-o scrisoare trimisă
Bianca Maria Sforza () [Corola-website/Science/331144_a_332473]