6,839 matches
-
unui sinucigaș în viață. Desigur, cel mai bine ar fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica "Diverse", de tipul: «Astăzi dimineață, sergentul major Adăscăliței, alarmat de un copil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz. Carol simulă o aprigă criză de tuse. Din partea lui Filip nici o reacție. "O fi murit?", se gândi Carol. "Și ce-mi pasă mie! Un gardian mai puțin pe lume. Și încă propriul meu gardian. Cadavrul unui om peste cadavrul unui leu. O să-și țină unul altuia companie... Eu am puțină treabă, domnilor. Vă rog să mă scuzați!" își aruncă haina pe umăr
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în mațe? Bătrânul îi cumpără toate "planetele", cu lădiță și papagal cu tot. îl fascina posesia unui astfel de obiect în care stăteau înghesuite ca ntr-o stranie arhivă, destine de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un băiat foarte inteligent, Dumnezeule mare! a urmat ea. Așa era considerat la colegiu, când avea vreo paisprezece ani. Dar dacă ceea ce i-a făcut el azi copilei aceleia poate fi considerat inteligent, atunci eu sunt Mahatma Gandhi! Nu-mi pasă! Pur și simplu mi-e greață de toată povestea! Chiar în secunda aceea am simțit un plus de stinghereală. Cineva îmi examina cu atenție profilul stâng, adică partea mai slabă a feței. Era doamna Silsburn. Când m-am întors brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Ne ducem să căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost întreaga și deplina elocvență a răspunsului său, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Bob? A spus sau nu doamna Fedder lucrurile astea? Spune adevărul! Următoarea voce care s-a auzit nu a fost cea a locotenentului, ci a mea. Gura mi-era uscată și vintrele mi se umeziseră. Am declarat că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie de ceea ce spune doamna Fedder despre Seymour. Și nu numai ea, ci orice afurisit de diletant sau de amator în materie. Am adăugat că, încă de pe când Seymour avea zece ani, toată lumea, de la gânditorii summa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acestui incident, Tony Pavone regretă fapta săvârșită, luând hotărârea să o mai rărească cu băutura și prietenii profitori. Cât privește Directoarea și depozitul ei de vinuri relația o socoti Încheiată, ducând tratative cu un alt coleg de muncă să-i paseze lui reparațiile promise la pivnița de vinuri. Aproape uitase incindentul prin care trecuse când Șeful Șantierului veșnic În căutare de produse naturale, de bună calitate,Îl chemă la el În birou iscodindu-l. „Contabilul Șef, Gică Popescu a mărturisit și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
provoacă coșmaruri - Înfruntările armate dintre unele stupide țări În care oameni nevinovați sunt trimeși la moarte...” „Inginerule să-ți spun drept, m-ai impresionat...” i-o reteză Șeful Șantierului, mai turnăndu-și o cană de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani...! În ce mă privește, mă asociez Marchizei de Pompadour,(1721-1764) favorita lui Ludovic al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate obliga să dau afară ultima picătură de carton asfaltat. Și cu asta, programul de lucru s’a terminat.Bună ziua...” Tony Pavone Îl opri din drum. „Vă implor, dacă nu ridic astăzi cartonul, o să mă aveți pe conștiință...!” „Ce-mi pasă mie...? Șefii au luat partea leului iar eu să-mi asum răspunderea...? Niciodată...!” Înțelegând aluzia, Tony Pavone intră direct În subiect. „Doresc să ridic toată cantitatea. Așa dar...!” „O mică atenție de două mii lei, socotind afacerea Încheiată. Bine am zis
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
normalitate. Nu la fel și În următoarea afirmație. „Am venit În America să-mi construiesc o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri, evident vechituri scumpe de pe vremea colegiului care Îi fuseseră pasate, În siclam, vinețiu și roșu de tomată (cizmele roșii Chelsea Înalte până la gleznă), cu buclele nearanjate unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
legătură, spuse Lal. — Da, sunt sigur că aș putea fi mai lucid. Este parte din obsesia comuniunii cu sinele pe care o am. Dar În Cartea lui Iov apare plângerea că Dumnezeu cere mult prea mult. Iov protestează că Îi pasă prea mult de el1 - „Ce este omul, ca să-ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi În toate diminețile și să-l Încerci În toate clipele? CÎnd vei Înceta odată să mă privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a adevărului, spuse Sammler. Dar lăsând asta la o parte pentru moment, cred că putem rezuma ceea ce am vrut să spun astfel: mulți au făcut un salt Înainte În istoria modernă, după lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fac, apoi am hotărât să nu mai țin cont de ordinele doamnei Taylor și să urc. Când urcam scările (acoperite cu o mochetă șocant de murdară), țipetele lui Polly au început să se transforme în propoziții cu sens. — Nu-ți pasă de mine sau de Ben sau de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul: — Ești o ticăloasă! La etajul al doilea, am găsit-o pe doamna Taylor stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așa că vorbea încet. — Bangs probabil că a spus ceva, idiotul. Ce să fac? Spune-mi tu ce să fac. — N-ai de unde să știi că a fost Bangs, am zis. Putea fi oricine. Putea fi Polly... — Cui dracu îi mai pasă! Ideea e, ce fac? — Ascultă-mă, am zis, încercând să nu par prea îngrijorată. Trebuie să limpezești lucrurile. I-ai spus ceva lui Richard? — Nu, nu e acasă. Și ce dracu aș putea să-i spun? — Bun, atunci nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-ți dai seama după cine și-a construit Alice personajele. Mary primește telefoane de la tot felul de perverși care vor să fie primii cu care se culcă. Jina a închis fereastra. Mary se duce în seara asta ? Cui îi pasă ? Tot n-o să ne fie de nici un folos. O să se ascundă-ntr-un colț și-o să-nceapă să urle dacă vreun bărbat o să apropie prea tare de ea. Ești prea dură cu ea, a remarcat Jina. Irene a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ne dorim ceva cu atâta intensitate încât ajungem să credem ... Eu l-am văzut, i-a retezat-o Danny cu aceeași privire în ochi pe care o avea și Zach atunci când voia să zică Eu am dreptate și nu-mi pasă ce cred ceilalți. Fantoma lui trăiește pe râul ăla, iar dacă mă împiedici, să știi c-o să fug. Într-un fel sau altul tot o s-ajung acolo. Jina și-a fixat băiatul. Când Danny s-a născut, era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi ajutat să se ancoreze mai bine. Tot trebuie să mergem pe stânga, să întindem o coardă, a anunțat el fără s-o privească pe Jina. O să înaintăm pe mal cum putem. Nu poți să renunți, Jina. Nu-mi pasă că nu ești destul de puternică. Chiar și dac-o să cazi în râu, tot nu poți să renunți. Jina a ridicat ochii și-a clipit. Sigur că Zach îi cerea foarte mult. Soțul ei se aștepta ca ea să treacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zâmbetul straniu și ochii isterici. Instantaneu, își pune pistolul în buzunar și-ntinde mâna. Fata tremură. N-are decât nouăsprezece ani și-un ticălos a convins-o că e mai bine să mori decât să trăiești. Lui Mike nu-i pasă ce convingeri religioase are omul; ceea ce face fata asta e o tâmpenie. Cel mai nobil lucru pe care îl poți face este să mergi înainte, să schimbi situația nu s-o înrăutățești, să găsești un gol într-o altă persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unei lămpi subțiri până la bază. Deasupra era o umbrelă. Alice nu putea decât să-și închipuie ce însemna asta - probabil moarte sau vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-i așa ? Parcă sunteți niște homosexuali, dar azi nu intru pe subiectul ăsta. Ți se pare normal să faci o mamă să se dea de ceasu’ morții, în timp ce tu îi împui băiatului capu’ cu istorii cu pești. Nu-ți pasă că faci oamenii să sufere. Pentru tine, oamenii nu contează. Dacă m-ai asculta - Nu, n-o să te ascult. Am îmcercat să mă revanșez față de tine, te-am lăsat să-ți faci de cap cu propaganda ta, te-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina a auzit-o respirând adânc ca să nu se lase podidită de lacrimi. Efortul acesta de-a o urî pe Alice era epuizant. Jina nu-și dădea seama cum avea să-i facă față în continuare. Copiilor tăi nu le pasă ce meserie ai, i-a spus Jina. Ai putea să nu faci nimic și ei tot ți-ar fi recunoscători că ești acasă când se întorc de la școală. Tot s-ar simți norocoși. Alice și-a privit mâinile și, finalmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-o văzuse niciodată plângând. Poate că în ea era terminată, dar, în fața copilului, făcea pe curajoasa. De ce Alice nu putea să pretindă că, după o anumită vârstă, nimeni nu te mai poate face să suferi ? Lui Danny nu-i pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine o vreme când durerea încetează. Lui Alice nu-i păsa de dorința lui Danny; ea plângea din rărunchi. Era insuportabil. Se părea că scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
albe ale unghiilor erau acum murdare. Nu-i destul c-am pierdut totul ? a spus ea. Irene i-a zâmbit cu răutate. Nu. Irene - Chiar tu ai zis că noi două n-am fost niciodată prietene. Așa că de ce-ți pasă ce gândesc eu ? De ce contează asta așa de mult ? Alice a făcut un pas înapoi. Oare Irene chiar putea să fie așa de oarbă ? Chiar și prietenii de soi rău contează. Fie că ești o fată populară, fie că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putea să fie. În orice caz, și-a spus Alice mohorâtă, s-a săturat de mine. Și cu documentarea ta cum rămâne ? a întrebat-o el. Alice a izbucnit într-un râs îndurerat. Of, pentru numele lui Dumnezeu, cui îi pasă de documentarea mea ? Când tu, John Aberdeen, m-ai părăsit. Stau în mijlocul ținutului ăsta sălbatic, uitat de Dumnezeu, și stau singură. Zgomotele de fond s-au înrăutățit. Alice a coborât crevasa și-a luat-o înspre poiana dintre copaci. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
același lucru. Dar a încercat să fie fericit din cauza asta. Măcar atât putea și el să ofere - dorința de-a știi că soția lui îl uitase repede, că găsise un om mai potrivit pe care să-l iubească. Nu-mi pasă, i-a răspuns Jina. Gândurile nu înseamnă nimic. Aici nu. Jina a vrut să se uite cu ură la Zach, dar bărbatul și-a dat seama că furia o părăsea, că umerii începuseră să i se relaxeze. Ăsta era efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]