8,224 matches
-
22 iunie 431), l-a depus pe Nestorie, iar cel de-al doilea a făcut același lucru cu Chiril. împăratul a ratificat ambele hotărîri, însă, în timp ce Chiril a putut să se întoarcă la Alexandria și să-și reia funcția de patriarh, Nestorie a renunțat al luptă și s-a întors la mănăstirea sa din Antiohia. în anii care au urmat, Chiril și liderul curentului antiohian, Ioan de Antiohia, s-au reconciliat și au emanat actul unirii în aprilie 433; ca urmare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sînt compuse cînd dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta e îndemnat să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost găsit decît în 1889, atunci cînd un preot, în secret, a făcut în grabă pentru biblioteca misionarilor americani din Urmia o copie a unui manuscris siriac care conținea opera în discuție; manuscrisul data de pe la 1100 și era păstrat de către patriarhul nestorienilor din Kotchanes, în Kurdistanul turcesc. O a doua copie a fost efectuată apoi de P. Bedjan. Din aceasta din urmă și din copii ulterioare ale celei de la Urmia (deci, în ultimă analiză, tot ale manuscrisului din Kotchanes, care, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor de Mopsuestia și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începînd cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian, după Proclus, și continuînd cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și „tîlhăria” de la Efes din 449, pînă la înscăunarea lui Leon, după Celestin, ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (p. 000) cu care autorul Cărții lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Flavian, care a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret al Cyrului și Iba din Edesa, ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. însă tocmai el l-a trădat pe Dioscor, dîndu-și seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret al Cyrului și Iba din Edesa, ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. însă tocmai el l-a trădat pe Dioscor, dîndu-și seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu sora mai mare a lui Theodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe Basiliscus să promulge întîi un Enkyklion care condamna Calcedonul, apoi un Antienkyklion care îl anula pe primul (pentru că își dăduse seama că la Calcedon fuseseră anulate și privilegiile garantate patriarhului de Constantinopol prin canonul 28 al conciliului). în 476, Zenon Isaurianul a putut să revină pe tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; cf. p. 000), care organizase împreună cu el rezistența monofizită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 453, însă, între timp, Theodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonise numeroși episcopi strîns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/470-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atîtea ori a reușit să se întoarcă. în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici el căpăta implicații politice: pentru calcedonieni a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
primit de masele populare. Era răspîndit în special printre călugări, chiar dacă într-o măsură mai mică decît în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio și din Sava, au rămas calcedoniene, asemenea mănăstirii Acemetilor la Constantinopol. De altfel, patriarhul Martirios din Ierusalim (478-486), care nu acceptase în mod oficial hotărîrile de la Calcedon, probabil în speranța reconcilierii cu disidenții, a putut, împreună cu arhimandritul filocalcedonian Marcian din Betleem, să ajungă la un acord cu călugării anticalcedonieni pe baza recunoașterii doctrinei de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. Foarte important a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, evita să ia poziție în privința problemei celor două naturi, propunea o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grupări a acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat), ce urma să aibă cel mai prestigios purtător de cuvînt în Sever de Antiohia. în timpul domniei lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. în Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. în Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul Flavian de Antiohia a sfîrșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (cf. pp. 000-000). Cînd a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
călugării origeniști, întocmit de colegii lor antiorigeniști; acesta i-a fost trimis de Pelagius, apocrisarul (reprezentantul episcopului) Romei la Constantinopol, potrivit unor surse, sau de episcopul Ierusalimului, potrivit altora. Ca un răspuns la acest memoriu, Iustinian a scris o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
memoriu, Iustinian a scris o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos, în 547, cînd origeniștii s-au împărțit în isocriști (care afirmau că în momentul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea, și s-a sfîrșit abia în 413, deși un mic grup de schismatici inflexibili n-a cedat decît în 482). în 381, Acaciu a participat la conciliul de la Constantinopol. în 398, s-a dus la Constantinopol după numirea ca patriarh a lui Ioan Hrisostomul, al cărui prieten fusese, dar a considerat că a fost rău primit de acesta și i-a devenit adversar, cooperînd la răsturnarea sa împreună cu Antioh de Ptolemais, Severian de Gabala și Teofil al Alexandriei înainte și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sinodul de la Stejar din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contesta modul cum o foloseau iconoclaștii, reproduce un pasaj din cartea I. în secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
37, 4), Hinrichs, Leipzig, 1911; R. Waelkens, L’économie, thème apologétique et principe herméneutique dans l’Apocriticos de Macarius Magnes, Bibliothèque de l’Université, Louvain, 1974. 3. Ioan de Antiohia L-am menționat deja de mai multe ori pe Ioan, patriarh de Antiohia începînd din 429 și pînă la moartea sa, în 441. La Efes, a fost liderul grupului antiohian; după condamnarea lui Nestorie, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433, care a fost acceptată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a cărui autenticitate nu avem motive să ne îndoim, trebuie să fi fost compus chiar înainte de Efes; tezele lui Nestorie sînt respinse pe baza unui florilegiu care trebuie să fie identic cu cel pregătit de Chiril pentru propria confutație a patriarhului de Constantinopol. S-a păstrat o Interpretare a Crezului de la Niceea, compusă la puțin timp după depunerea lui Nestorie, pe care îl combate în mod explicit (cap. 9; 10 etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pulcheriei, sora împăratului Theodosius al II-lea care, de altfel, făcea încercări de reînscăunare a lui Nestorie. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia, în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, iar la 27 ianuarie 438 a adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pămîntești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurîndu-se de aprecierea aproape unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrieri. De asemenea, M. Aubineau, Bilan d’une enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), pp. 572-596; R. Caro, La homilética mariana en el siglo V, 3 vol., University of Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 pînă în 449, a fost destituit de conciliul de la Efes și a murit în exil la 11 august 449, în Lidia. Amintim două scrisori ale sale către papa Leon I, consacrate doctrinei lui Eutihie (sfîrșitul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie și Pavel din Samosata pentru a demonstra că primul nu făcea decît să repete greșelile celui de-al doilea, condamnate cu 160 de ani înainte. Devenit ulterior - nu știm cînd - episcop de Dorileos, în Phrygia Salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cîndva prieten), acuzîndu-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studi orientali 28 (1953), pp. 153-169. Studii: P. Évieux, „André de Samosate. Un adversaire de Cyrille d’Alexandrie durant la crise nestorienne”, în REByz 32 (1974), pp. 253-300. 11. Ghenadie de Constantinopol Preot al Bisericii din Constantinopol, a fost ales patriarh al orașului în 458, ca succesor al lui Anatolie, și a ocupat această funcție pînă la moartea sa, în 471, cînd succesorul său a devenit Acaciu, care fusese concurentul său în 458. Despre activitatea sa se știu puține lucruri: o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii I, 15), de a-i hirotoni pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. în aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lîngă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de Timotei Eluros, ales ca succesor al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Proterios, și a reușit să obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința, inaugurată de predecesorul său Anatolie, de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința, inaugurată de predecesorul său Anatolie, de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]