3,350 matches
-
atît de însetat de luptă, biruință și dominație în Walhalla lui Odin ca să sălășluiască printre semizeii aceia nemiloși". Iorga adăuga că Războiul cel Mare pentru stăpînirea lumii (la care, după părerea lui Ludendorff, numai rasa germană avea dreptul) a fost plănuit, inspirat și susținut de spiritul și de convingerile lui absolute: Cînd și-a dat seama că a eșuat, nu și-a recunoscut greșelile..., descoperind în schimb că nefericitul Crucificat de pe Golgota era adevăratul vinovat. Dar, între timp, susținut de mitologia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
justificată pe baza dreptății și a trecutului"53, comenta ziarul. Aceste crime legionare constituiau o linie de demarcație în istoria Statului Național Legionar. Paralel cu radicalizarea permanentă a revoluției sociale susținută de Legiune, ele au oferit soluția inamicilor Legiunii. Legionarii plănuiau nelegiuiri și mai mari, mai ales cu ocazia Anului Nou, în care Statul Național Legionar urma să intre "purificat de trecutul putred". Sub impactul acestei perspective, vechiul regim și-a strîns rîndurile. El era alcătuit din burghezie, din înalta birocrație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
estul Germaniei, „sovieticii acționau sub impulsul evenimentelor concrete din zonă, nu conform unui plan prestabilit sau imperativelor ideologice”. Observație ce concordă cu abordarea generală a lui Stalin și rămâne valabilă dincolo de granițele Germaniei de Est. În mod sigur, sovieticii nu plănuiau un al treilea război mondial În viitorul apropiat. Între luna iunie 1945 și sfârșitul lui 1947, Armata Roșie a fost redusă de la 11.365.000 la 2.874.000 de oameni, procent comparabil cu cel din armata americană sau britanică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe cele locale. Numai În Cehoslovacia, de unde Armata Roșie se retrăsese de mult, exista o anumită ambiguitate. Din punctul lui de vedere, Stalin acționa cu ceea ce trecea la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aureolat, În țară și În afară, de gloria Armatei lui Roșii. Cultul personalității dictatorului sovietic, destul de proeminent și Înainte de război, a atins acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi promisese lui Stalin progrese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comitetului Central est-german, Hans Jendretsky, a cerut ca evreii - „inamicii statului” - să fie excluși din viața publică. Fie din Întâmplare, fie din nesincronizare, fie din prudență, toate cele trei state au evitat un proces antisemit de amploare, de genul celui plănuit la Moscova și realizat la Praga. Procesul Slánský, așa cum avea să fie cunoscut, este procesul comunist clasic. A fost pregătit meticulos timp de trei ani. Primii care urmau să fie „investigați” erau câțiva lideri comuniști slovaci, În frunte cu ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
american (negru) -, În timp ce rămâne „fidelă” soțului său Hermann: soldat, prizonier la ruși, ale cărui merite În război rămân extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi și bunurile lor lumești sunt distruse de o neatenție: o scăpare la țeava de gaze (sic) din bucătăria lor ultramodernă. Pe fundal, radioul aclamă isteric victoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bombardat Sakhiet, un oraș de peste granița cu Tunisia suspectat că funcționează ca bază pentru naționaliștii algerieni. Protestele internaționale care au urmat și ofertele anglo-americane de „bune oficii” pentru rezolvarea acestei situații tulburi au accentuat temerile europenilor din Algeria că Parisul plănuia să-i abandoneze. În Paris și Alger, polițiștii și militarii au Început să-și arate deschis simpatia pentru cauza coloniștilor. Guvernul Gaillard, al treilea În unsprezece luni, a demisionat la 15 aprilie. Zece zile mai târziu, o uriașă demonstrație În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp de zeci de ani. În septembrie 1959, la doar un an de la venirea la putere, președintele francez a propus „autodeterminarea” Algeriei. Înfuriați de ceea ce ei luau drept dovada unei trădări iminente, ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și mai rapid din strânsoarea anglo-americană”9. Un raționament similar ghidase calculele diplomaților conservatori care l-au susținut pe Pétain În 1940. Dar, În cazul tratatului cu Germania din 1963, o asemenea strategie nu avea mare Însemnătate practică. Francezii nu plănuiau să iasă din NATO, iar de Gaulle nu avea nici cea mai mică intenție să se lase atras În vreo stratagemă germană de revizuire a acordurilor postbelice din Est. Tratatul din 1963 și noul condominiu franco-german au confirmat orientarea fermă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
către SUA, cărora le plătea dobândă pentru Împrumuturi aflate În derulare; În 1955, presiunea asupra lirei sterline aproape că determinase Londra să solicite să fie temporar exonerată de aceste plăți. Londra suspecta dintotdeauna intențiile americanilor În zonă: Washingtonul, se credea, plănuia să ia locul Marii Britanii În Orientul Mijlociu, ceea ce explica de ce purtătorii de cuvânt americani adoptau uneori o retorică anticolonialistă - probabil cu intenția de a seduce elitele locale. Cu toate acestea, relațiile dintre cele două țări erau În general bune. Coreea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și francezii Își pierduseră răbdarea cu Organizația Națiunilor Unite și procedurile ei alambicate. Ei nu doreau o soluție diplomatică. În timp ce oficial se convocau conferințe și se discutau planuri internaționale În funcție de acțiunile lui Nasser, guvernul britanic Începuse negocieri secrete cu Franța, plănuind o invazie militară comună a Egiptului. La 21 octombrie, planul a fost extins pentru a include Israelul, care a participat alături de britanici și francezi la negocierile ultrasecrete de la Sèvres. Interesele Israelului erau destul de clare: granița sa cu Egiptul fusese trasată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al partidului și nu intenționa să abandoneze puterea În favoarea poporului sau a oponenților partidului. De asemenea, el era un realist: dacă el nu putea calma tulburările din Polonia, alternativa era Armata Roșie. Destalinizarea, așa cum Înțelesese Gomu³ka, nu Însemna că Hrușciov plănuia să renunțe la o parte din influența teritorială a Uniunii Sovietice sau din monopolul politic al acesteia. Acel „octombrie polonez” a avut așadar un sfârșit norocos: puțini știau pe atunci cât de aproape a fost Polonia de o a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun Ensslin - au fost arestați sub acuzația că au incendiat două mari magazine din Frankfurt. Doi ani mai târziu, Baader a evadat din Închisoare În cursul unui raid armat plănuit și executat sub comanda lui Ulrike Meinhof. Ea și Baader au emis apoi „Manifestul Gherilei Urbane”, anunțând formarea unei Rote Armee Fraktion (RAF: Facțiunea Armata Roșie), al cărei scop era să distrugă regimul federal prin forță. Acronimul RAF a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vânați ca atare. La fel (poate chiar mai mult) și cei care le furnizau un alibi ideologic: În aprilie 1979, Toni Negri, lector la Universitatea din Padova, și alți lideri ai grupului Autonomia Operaia au fost arestați și acuzați că plănuiesc o insurecție armată Împotriva statului. Negri și partizanii lui au susținut (și susțin și astăzi) că „autonomiștii” radicali, care nu erau nici clandestini și nici Înarmați, nu trebuie confundați cu societățile secrete ilegale și că decizia politică de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al șaptelea au amintit tuturor cât de fragile sunt, de fapt, democrațiile liberale - o lecție ocazional uitată În atmosfera euforică din anii ’60. Efectul net al anilor de pseudosubversiune revoluționară În inima Europei Occidentale nu a fost polarizarea societății, cum plănuiseră și așteptau teroriștii, ci faptul că politicienii de toate orientările au strâns rândurile undeva În centrul sigur al spectrului politic. Pentru viața spirituală, anii ’70 au fost deceniul cel mai trist din secolul XX. Pe de o parte din cauza circumstanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent. Nici un alt imperiu din istorie nu a renunțat la colonii atât de rapid, cu atât de multă grație și atât de puțină vărsare de sânge. Ceea ce s-a Întâmplat În 1989 nu este meritul lui Gorbaciov, care nu a plănuit revoluțiile și a sesizat doar vag importanța lor pe termen lung. Dar el este factorul care le-a permis și accelerat. A fost revoluția domnului Gorbaciov. PARTEA A PATRATC "PARTEA A PATRA" După căderea comunismului: 1989-2005tc "După căderea comunismului\: 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război, crime Împotriva umanității și genocid”. Plauzibilitatea acestor capete de acuzare creștea cu fiecare zi. Unități de poliție speciale recrutate din Serbia Îi omorau acum cu sutele pe „teroriștii” albanezi și existau dovezi indubitabile că, sub pretextul acestui conflict, Belgradul plănuia să „Încurajeze” exilul albanezilor, obligându-i să-și părăsească pământurile și mijloacele de trai pentru a scăpa cu viață. Toată iarna 1998-1999 au circulat rapoarte despre incursiuni ale poliției sârbe - de obicei, execuții În grup ale uneia sau a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Andrei Tudor, Mircea Streinul, dar și V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar critica literară de Octav Șuluțiu. În aceiași ani plănuiește și o antologie a poeților tineri, care nu e finalizată. Debutează editorial în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii" geniului"265. O observație interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din 1933 și 1934, care trebuiau să înconjoare soclul statuii. Un moment edificator pentru interpretarea în cheie simbolistă a figurii eminesciene îl constituie proiectul pentru un monument Eminescu realizat de sculptorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a apărut vreodată la noi în țară". Deplin conștient, Alexandru Bogdan-Pitești asumă prin această revistă un rol de avangardă culturală, subliniind caracterul exclusiv estetic al acesteia, o revistă destinată în întregime artei. Din memoriile Ceciliei Cuțescu-Storck se deduce că Bogdan-Pitești plănuia chiar deschiderea unui muzeu în care să-și poată expune colecția sa diversificată, deschisă către arta modernă, probabil singura colecție care includea într-o proporție semnificativă arta simbolistă a momentului 499. Edificiul acestui muzeu urma să fie construit de arhitectul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
veselea deloc. Când vedea Învârtindu-se pe lângă Ana, ori pe Ana trăgându-se la el, se ducea În altă parte să nu-i vadă. În săptămâna Paștelui, bătrâna a plecat cu copiii să petreacă sărbătorile la niște rude din Ineu. Plănuiseră să meargă cu toții, dar Ghiță n-a putut pleca, vorbise cu Lică să-i mai aducă niște bani de schimbat. Ana a refuzat și ea să plece, insistând să rămână acasă, stricând astfel planurile soțului. El ar fi vrut sa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin ușurarea comunicării, impunerea obligațiilor prin forța reciprocității și prin inhibarea tendinței spre defecțiune ca urmare a monitorizării reciproce. Mai mult, apartenența la astfel de rețele este asociată cu un interes sporit față de bunul colectiv de vreme ce oamenii din această categorie plănuiesc să locuiască mai mult timp împreună. Oamenii integrați în această rețea „centrală” a scării au, în consecință, o probabilitate mai mare de a participa la acțiunile comunității, în timp ce persoanele mai puțin integrate, de obicei cei mai mobili din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; - incorectitudine indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală; - impulsivitate, incapacitate de a plănui dinainte; - iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele, atacurile corporale repetate; - neglijență nesăbuită pentru siguranța sa/a altora; - iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitate repetată de a avea un comportament consecvent în muncă ori de a-și onora obligațiile; - lipsă de remușcare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, indicată de comiterea repetată de acte care constituie motive de arest; - incorectitudine indicată de mințitul repetat, uzul de alibiuri, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală; - impulsivitate, incapacitate de a plănui dinainte; - iritabilitate și agresivitate, indicate de luptele, atacurile corporale repetate; - neglijență nesăbuită pentru siguranța sa/a altora; - iresponsabilitate considerabilă, indicată prin incapacitate repetată de a avea un comportament consecvent în muncă ori de a-și onora obligațiile; - lipsă de remușcare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]