4,516 matches
-
la un foarte dur schimb de replici pe subiecte mai vechi, de viață literară petersburgheză, care, constat, își „așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aveți cu literatura nord-americană? - Probabil, cel mai interesant lucru care s-a produs în literatura britanică de dată recentă a fost publicarea manifestului „Noilor Puritani”, la sfârșitul anului trecut. Manifestul s-a inspirat din mișcarea cinematografică daneză Dogma și a pledat vehement pentru o scriitură despre „aici” și „acum”, fără utilizarea flashbackului și a altor artificii literare. A fost un fapt cu atât mai interesant, cu cât britanicii sunt de obicei reticenți în ce privește lansarea unor curente artistice de acest fel. Manifestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și „respins” doar estetic, în timp ce în țară, cu câțiva ani înainte, Titus Popovici, într-un lung discurs publicat in extenso în Scânteia și în multe ziare și reviste din țară, făcea din „Breban și Goma” vârful de atac al „anti-ceaușismului”, pledând pentru o mai severă „supraveghere” și ripostă la „cei ce nu ascultă de indicațiile prețioase ale partidului”, regretând apariția romanului și criticându-i, indirect, pe Manolescu, care avusese curajul singurei cronici entuziaste, dar și pe Cornel Burtică, care a făcut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Da, propria mea „mărturie și complicitate” față de colectivitatea de limbă în sânul căreia m-am născut (care „m-a făcut posibil”!Ă m-au legat, mai strâns, mai tiranic și mai profund decât, se pare, toate faptele și argumentele ce pledau contra acestei decizii - acestor decizii, deoarece am „păcătuit” în repetate rânduri prin aceste „întoarceri” în țară. (Întoarceri din care unii „corifei” ai emigrației pariziene au făcut un argument contra autorului Breban care era publicat la Paris, colorându-l în ochii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
văzându-i venind pe Pământul Făgăduinței pe imigranții secularizați și progresiști ai Ișuvului. Istoria i-a dat dreptate: Lenin a trecut, kibbutzim așijderea. Talmudul și Ieshivot rămân. Un caz în speță sau aceasta să fie lecția lucrurilor? Michel Warschawski ar pleda, fără îndoială pentru cazul în speță. El îmi spune că au existat dintotdeauna două țări Israel, cea laică și cea religioasă; că, în prezent, ele sunt în plin divorț, și că cea de-a doua își sporește pe zi ce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-au fost urmate și de moștenirea promisă. Din două una: ori monoteismele n-au reușit să pătrundă în inima popoarelor, și deci au eșuat, ori au reușit, și asta din vina lor. În ambele ipoteze, noi suntem cei care pledăm vinovați. Dacă impregnarea religioasă ne-a civilizat atât de prost, asta înseamnă fără doar și poate că civilizația nu e ce credem noi. Să nu ne facem nostra culpa pe pieptul Creatorului, ci mai curând să-i mulțumim pentru simțul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reprezentând diferite literaturi: Goethe, Tolstoi (4 titluri), George Eliot, Hoffmann, Longfellow, Manzoni, Thackeray, Turgheniev, Erckmann-Chatrian, maghiarul Jókai. În timp, prozatorul valorifică literar notații din caiete, utilizând în context potrivit o idee, o sugestie, vreun reper. O reflecție din septembrie 1908 pledează pentru armonizarea cunoașterii livrești cu cea legată de natură, cu percepția nemijlocită: Cineva nu cunoaște pe Herbert Spencer; bine, nu cunoaște. Dar unii cunosc toată filozofia contemporană, știu ce-a spus Schopenhauer și Spencer etc., însă nu știu ce e aceea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dramatice, în lupta cu un pâlc de tătari, se leagă cu doi oșteni, dintre care unul e Bogdan fiul Domnului. Tustrei pun la cale atacul închisorii și liberarea bătrânului Jder. La faptă, sunt prinși și aduși înaintea Domnului... unde Bogdan pledează cauza cea dreaptă... Bogdan își face cele dintăiu isprăvi prin țară, necunoscut. A cules de pe drumuri pe un războinic viteaz și bețiv, om vesel și chefliu. La o luptă cu tătarii sunt ajutați de un fecior care vine din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pentru studenții arhitecți, cursul de Teoria Structurilor în Arhitectură s-a constituit ca un prim contact cu adevărurile meseriei, ca un prim pas „în căutarea adevăratei interacțiuni dintre arhitectură și structură”. Conceptul definit de profesorul Cișmigiu Alexandru în cursul său pledează pentru „interacțiunea dintre Arhitectură și Structură într-o concepție unitară” unde rolul principal în proiectare revine inginerului de structură. Activitatea pe plan internțional Activitatea sa ca om de știință pe linie didactică s-a manifestat și pe plan internațional. Astfel
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
de Externe francez: „delegații români, domnii Brătianu și Kogălniceanu, deși reprezentau un stat beligerant și victorios, nu au fost admiși să participe la lucrările Congresului. Ei au fost doar `ascultați` de reprezentanții puterilor. Au prezentat un Memoriu și și-au pledat cauza cu toată căldura, dar se știa dinainte că erau în pierdere și că deciziile erau deja luate. În ce mă privește - adăuga diplomatul francez -, mi-a părut rău pentru cei doi delegați Români, ascultând cum își dezvoltă argumentația judicioasă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
repede după externare, cicatrizarea făcându-se prin Înmugurire conjunctivă Într-o perioadă destul de lungă. În familie s-a instalat o stare de accentuată depresiune. Deși am făcut examenul histologic prin prelucrare rapidă, În aceeași zi și aspectele mamare și limfonodale pledau pentru un proces benign; deși i-am explicat lui Milly că dacă aș avea vreo suspiciune cât de mică aș supune-o radioterapiei, starea ei depresivă a durat circa 2 ani, fiind amplificată după un an de apariția unui eritem
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
deal în sud-estul orașului Huși, fiind în legătură cu dealurile Coțoi și Vulpe. În timpul domniei lui Ștefan Tomșa (1563-1564), satul făcea parte din ocolul Stănilești. Volovăț. Toponim cu posibilă rădăcină slavă (vol - bou): ucr. voloch, rus. voloch; ucr. volovets’. Chiar dacă cele mai multe informații pledează pentru originea toponimicului Huși de la numele boierului Husul, stăpân al moșiei de pe Drăslăvăț, totuși, ipoteza nu are o argumentare definitivă. Într-o mai veche monografie a orașului, din 1995, erau menționate nu mai puțin de 11 teorii, legate de posibila
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din anul 1435, în care erau notați catolici botezați, cununați și înmormântați. Cercetând originea persoanelor înscrise în registru, vicarul apostolic al Moldovei a ajuns la concluzia că acei oameni aveau nume românești, cu excepția unui număr mic de nume slave, ceea ce pleda pentru convertirea unor români ortodocși la religia catolică. Gh. Ghibănescu identifica, după documente din arhive venețiene, prezența unui preot catolic, Petru, în sfatul domnesc al lui Ștefan cel Mare, „baccalaur în legi”, și a unui italian din Genova, Cattaneo,, cărora
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ace. Dacă găseau urmele, Îl constrîngeau pe drogat să semneze o declarație În care să-și recunoască starea, astfel Încît să poată fi acuzat În baza „legii cu privire la dependenții de droguri”. Dependenților li se promitea o sentință cu suspendare dacă pledau „vinovat” și ofereau astfel material de pornire pentru noua lege. Dependenții se scobeau peste tot după vene În care să se injecteze În afara zonei brațelor. Dacă garda nu găsea urme pe cineva, de obicei i se dădea drumul. Dacă găseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vreau să dau nici o declarație”. În plus, mi-era teamă să nu mai petrec Încă o zi bolnav la secție. Așa că am zis „Da”. În cele din urmă am semnat o declarație separată, În sensul că era voința mea să pledez vinovat În raport cu aceste acuzații În fața unui tribunal federal. Am fost dus Înapoi la secția 2. Agenții m-au asigurat că voi fi pus sub acuzație a doua zi, la prima oră. Cole zicea: - În cinci zile o să te simți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care găzduia pe micii ei nepoți, Sandu și Pia, soțul meu, eforul spitalelor civile cu 2 000 de răniți, eu cu Spitalul nr. 108 de la Azil. Cât pentru mama, părerile erau diferite: Ionel ar fi voit să o ia, eu pledam să nu se pună la vârsta ei pe drumuri spre necunoscut și în timp de iarnă; dânsa luă cuvântul și, cu clarviziunea ce avea în toate împrejurările, zise lui Ionel: „Eu rămân aici. Nu că aș vrea să mă despart
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
biroul Academiei lipsind din București, dar propuneam să se depună și, la întoarcerea guvernului nostru, să facă actul legal. Bianu refuză, „pentru că nu putea pune fraudulos aceste acte printre ale Academiei și înșela autoritățile germane, de ar descoperi lucrul“. Am pledat călduros că nu era o fraudă, ci o anticipare, că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la Academie era un sorț de scăpare pentru documentele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nimic, dar m-am dus ca să mă explic și întrevederea cu ei m-a interesat mult, căci am văzut cât erau bulgarii de furioși pe germani, care îi tratau ca pe niște vasali și îi exploatau ca pe niște supuși. Pledară amândoi alianța României cu Bulgaria și Grecia, bineînțeles înapoind Cadrilaterul. Nu mai credeau într-o victorie decisivă și afirmau că, de izbuteau românii cu rușii să ia Varna și Rusciukul, bulgarii fă ceau revoluție și se întorceau contra Germaniei. Erau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
n-au dat nici cel mai mic semn de neplăcere și, când am plecat, dânsele plângeau mai mult. În mănăstire începuse fierberea pentru alegerea stariței prin intrigile și intervențiunile la București și între ele, [călugărițele]. Mă rugau să vorbesc, să pledez. Eu eram decisă să nu mă amestec în nimic, deși [mie] mi se părea cea mai nimerită și simpatică blânda și monahala Maica Isidora, dar prea puțin energică și prea bătrână. Maica Evlampia, dintre toate, ar fi fost indicată, de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu sfaturi pentru ostașii întorși la vatra lor, cu atacuri violente contra celor care au făcut războiul, [cu] laude lui I. Bianu, Radu Rosetti, Nenițescu, Stere, Mehedinți, Pătrășcanu, Beldiman, Iarca, I.C. Filitti, Galaction, Arghezi, gl Hiottu, Culcer, Burghele, col. Mircescu, pleda nu numai pentru disculparea lui Al. Sturdza, dar îl declara un salvator al situației de „ar fi fost îngăduit să deschidă fruntaria germanilor“. Această broșură imprimată a fost autorizată de Kommandantură și răspândită în țară deodată cu Cântecul soldatului, care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
luate.] (Ibidem. ) alegerile în teritoriul ocupat Mulți acum uitau credința de mai înainte și treceau pe frontul germanofililor. Astfel, Dinu Stolojan, pururea influențabil, își punea candidatura de deputat marghilomanist la Gorj. Chiar Rădulescu-Motru, profesor universitar, directorul revistei care în 1915 pleda intrarea în război, își uitase internarea la Săveni și ceruse un mandat în Camera aleasă sub ocupație. Aceste alegeri ocupau toată administrația, până și demobilizarea încetase. Marghilomaniștii și carpiștii se combăteau pe față, nu se înțelegeau decât în ura în contra
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
voia să-l crească în prin cipiile și în familia noastră; îl speria influența lui Sebastian Moruzi, pe care acum îl bănuia de toată uneltirea nașterii ascunse a lui George. Costache îl reclamă colonelului Roznovanu; acesta veni la București și pledă cu atâta patos pasiunea ce mama avea pentru fiul ei, unica ei mângâiere pe lume și unicul scop al vieții ei, încât soțul meu se rugă de frate să-l mai lase doi ani la adăpostul îngrijirilor mamei, până ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fără de vârstă. O face nu numai atunci cand scrie despre și pentru copil, descoperindu-i misterioasă lume, ci și, mai ales, când îl modelează și ne învață să-l modelăm și noi înșine prin educație. Scriitor și educator deopotrivă, el a pledat prin tot ceea ce a gândit,înfăptuit și dăruit copilăriei, dintr-o adâncă resimțită nevoie a protecției omului împotriva primejdiilor ce amenință libertatea și demnitatea. Opera să nu este decât oglindă acestui efort uriaș de salvare a copilului de sub primejdiile opresiunii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
materne în școală. Trebuia început cu reconsiderarea modului în care se făcea predarea /învățarea scris-cititului. Aici persistau încă metodele străvechi care incriminau în special faptul că decalează scrierea înraport de citire reducând învățarea la unobiect de memorare mecanică, autorul povestirilor pledând ferm în favoarea metodei fonetice. Convingerea lui era că numai în cazul unei temeinice înțelegeri a structurii foneticosilabice a cuvintelor se poate trece la asimilarea rapidă și conștientă a scrierii și citirii, asigurându-se implicit dezvoltarea intelectuală celui ce învață. Despre
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
putere în 1434 ca membru privilegiat al grupului, si nu că exponent al rezistenței față de regimul de dinainte de 1434, si a parcurs timp de două decenii o carieră de mare succes în serviciul public florentin. Este adevărat că Manetti a pledat pentru păstrarea alianței Florenței cu republică Veneția (unde avea interese comerciale)74 și s-a opus alianței Medicilor cu Sforza al Milanului, dar în cazul acesta cu siguranță nu a fost motivat de principii specific republicane, de vreme ce el favoriza de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]