3,457 matches
-
deconspirării ofițerilor SRI, care au lucrat pentru Securitate . El a demisionat din această funcție în decembrie 2000, după pierderea alegerilor de către CDR 2000. La data de 12 ianuarie 2001, Costin Georgescu a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Cipru , fiind rechemat în țară la data de 24 august 2004 . Costin Georgescu este căsătorit și are două fete. Costin Georgescu a primit următoarele distincții:
Costin Georgescu () [Corola-website/Science/304817_a_306146]
-
Astfel, Germania, prin intermediul împăratului Wilhelm al II-lea și cancelarului T. von Bethmann-Hollweg, cereau regelui Carol I să pună în aplicare tratatul de alianță și să-și facă datoria de aliat. La rândul său, Antanta, avansa României prin intermediu ministrului plenipotențiar al Rusiei Stanislas Poklewski-Koziel propunere de intrare în acțiune de partea sa, în schimbul recunoașterii drepturilor asupra teritoriilor locuite de români din cadrul Imperiului Habsburgic. Țara a întâmpinat criza departe de a fi unită. Existau dezacorduri politice serioase între rege și un
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
unități constituente ale Federației Ruse, ci sunt folosite pentru ușurarea muncii administrative a guvernului. Unitățile constituente ale Federației Ruse sunt numite subiecte federale. Fiecare district include mai multe subiecte federale. Fiecare district federal este condus de un împuternicit prezidențial - "reprezentantul plenipotențiar" - care are ca sarcină oficială supravegherea agențiilor federale din regiuni. Districtele federale au fost create în mai 2005 de președintele Vladimir Putin ca parte a unui program mai vast pentru reafirmare a autorității federale. Acest program includea modificarea modalității de
Districtele federale ale Rusiei () [Corola-website/Science/305663_a_306992]
-
program includea modificarea modalității de alegere a Sovietului Federației, ai cărui membri sunt acum aleși indirect. Președintele Federației a căpătat dreptul să dizolve parlamentele și să demită guvernele subiectelor în cazul în care acestea nu se supun legilor federale. Reprezentantul plenipotențiar și personalul din subordine constată dacă subiectele au încălcat normele și legile federale și în ce măsură. Deasemenea, ei supervizează procesul de corectare a încălcărilor regulilor și normelor, alându-se mai aproape de evenimente decât autoritățile de la Moscova. Crearea districtelor federale a ajutat la
Districtele federale ale Rusiei () [Corola-website/Science/305663_a_306992]
-
a făcut parte din Comisia de validare. A demisionat din Parlamentul României la data de 19 martie 1992 (demisie aprobată prin Hotărârea Senatului nr.12/1992). În anul 1994, Gelu Voican a fost numit în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Tunisia de către președintele Ion Iliescu. El a fost rechemat din funcție doi ani mai târziu, prin Decretul nr.580 din 22 noiembrie 1996, după ce declarase că nu-l poate reprezenta în străinătate pe noul președinte, Emil Constantinescu. După alegerile
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
pe noul președinte, Emil Constantinescu. După alegerile din noiembrie 2000, Voiculescu a început demersurile pentru a-și continua cariera diplomatică. Prin Decretul nr.496 din 6 iulie 2001, Gelu Voican Voiculescu a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Maroc. S-a reîntors în România în ianuarie 2005, după încetarea mandatul său de ambasador. În noiembrie 2006, Liviu Turcu l-a menționat pe Gelu Voican Voiculescu pe celebra „Listă Turcu” a demnitarilor care au colaborat cu
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
al companiei de teatru (1909), un militant pentru afirmarea dramaturgiei naționale, precum și a celei universale. Argeșeanul a fost victima unui atentat care l-a imobilizat timp de 14 ani. El a avut doi fii - Citta Davila, care a fost ministru plenipotențiar al României în perioada interbelică, la Varșovia și Washington, și pe Theodor Davila, reprezentantul Ford pentru România. Ambii săi fii au sfârșit tragic. Primul s-a sinucis în Statele Unite, iar cel de-al doilea a murit în timpul celui de Al
Alexandru Davila () [Corola-website/Science/305785_a_307114]
-
partid din orașul Chișinău (1990-1991) și în cele din urmă Director executiv al Asociației Internaționale de Binefacere (1991-1993). Între anii 1993-1994, este Ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova în Federația Rusă, iar apoi în perioada 1994-1997 deține funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Uzbekistan, precum și în Tadjikistan și Kirghizstan, prin cumul. Nicolae Dudău este numit în anul 1997 în funcția de Prim-viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Este trimis din nou la 29 septembrie 1998 ca Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar
Nicolae Dudău () [Corola-website/Science/305304_a_306633]
-
Plenipotențiar al Republicii Moldova în Uzbekistan, precum și în Tadjikistan și Kirghizstan, prin cumul. Nicolae Dudău este numit în anul 1997 în funcția de Prim-viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Este trimis din nou la 29 septembrie 1998 ca Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Belarus , precum și în Letonia , Estonia și Lituania , prin cumul. La data de 3 septembrie 2001, prin Decretul nr. 227-III al Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, Nicolae Dudău este numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe în
Nicolae Dudău () [Corola-website/Science/305304_a_306633]
-
Vasile Tarlev. La 12 iunie 2002, i se acordă rangul diplomatic de ambasador. Este revocat din funcția de ministru al afacerilor externe la 4 februarie 2004. La 9 februarie 2004, Nicolae Dudău este numit în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Italiană, funcție pe care o deține și în prezent. Nicolae Dudău vorbește limbile rusă și engleză. Este căsătorit și are o fiică.
Nicolae Dudău () [Corola-website/Science/305304_a_306633]
-
complet. La 16 octombrie 2002, președintele Vladimir Voronin l-a numit, prin decret, pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva. Totodată, Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Dumitru Croitor este numit prin cumul la 6 februarie 2003 în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană, prin cumul, cu reședința la Geneva. La data de 26 decembrie 2005
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva. Totodată, Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Dumitru Croitor este numit prin cumul la 6 februarie 2003 în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană, prin cumul, cu reședința la Geneva. La data de 26 decembrie 2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
La data de 26 decembrie 2005, prin decret al președintelui Vladimir Voronin, Dumitru Croitor este rechemat în țară din funcția de Ambasador, Reprezentant Permanent al Republicii Moldova pe lângă Oficiul O.N.U. la Geneva și din cea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană.
Dumitru Croitor () [Corola-website/Science/305379_a_306708]
-
16 octombrie 2002, presedintele Vladimir Voronin l-a numit, prin decret, pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe langă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva. Totodată, Dumitru Croitor a reprezentat Republică Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002, la care participă doar 3 candidați (Gheorghe Tabunșcic, Mihail Formuzal, Constantin Taușanji). Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către
Guvernatorul UTA Găgăuzia () [Corola-website/Science/305364_a_306693]
-
sau Catacazy (în ; n. 1830 - d. 1890) a fost un diplomat rus din secolul al XIX-lea, ministru plenipotențiar al Imperiului Rus în Statele Unite ale Americii. Familia Catacazi era o familie aristocratică de origine greacă fanariotă. În 1807, Anton Catacazi, patriarhul familiei, a emigrat împreună cu fii săi din Moldova în Rusia. Familia Catacazi avea mari proprietăți în estul Moldovei
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
să se alieze cu Statele Unite pentru a contrabalansa influența Imperiului Britanic. Gorceakov s-a declarat favorabil recomandărilor din memoriu, dar nu a luat nicio decizie asupra propunerilor. El i-a trimis o copie a memoriului lui Eduard Andreevici Stoeckl, ministrul plenipotențiar al Rusiei la Washington, dându-i toată latitudinea de a aprecia situația și de a lua măsurile pe care le considera cele mai potrivite cu privire la propunerile lui Catacazi.Războiul civil american se apropia însă de sfârșit și cu o lună
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
demisia pe motive de sănătate. Vladimir Andreevici Bodisko, fost agent al Companiei Ruso-Americane a fost desemnat temporar ca locțiitor al șefului legației Rusiei de la Washington. Ca soluție definitivă, Cancelarul Gorceakov a propus numirea protejatului său, , ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în Statele Unite. Deși, inițial, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei avusese rețineri în legătură cu această numire, în cele din urmă a cedat recomandărilor cancelarului. În cursul audienței de numire, țarul Alexandru al II-lea i-a spus lui
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
pentru ca acesta să înceteze să mai fie un intermediar util între guvernul pe care îl reprezintă și guvernul pe lângă care este acreditat."" Această scrisoare a fost transmisă la 16 iunie 1871 Ministerului Afacerilor Străine al Rusiei de către Jeremiah Curtin ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Momentul era critic, deoarece o vizită a Marelui Duce Aleksei Aleksandrovici era programată pentru toamna aceluiaș an, iar prezența ministrului plenipotențiar al Rusiei în timpul vizitei era absolut necesară. Deși tonul scrisorii nu lăsa nicio îndoială asupra nemulțumirii americane
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
scrisoare a fost transmisă la 16 iunie 1871 Ministerului Afacerilor Străine al Rusiei de către Jeremiah Curtin ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Momentul era critic, deoarece o vizită a Marelui Duce Aleksei Aleksandrovici era programată pentru toamna aceluiaș an, iar prezența ministrului plenipotențiar al Rusiei în timpul vizitei era absolut necesară. Deși tonul scrisorii nu lăsa nicio îndoială asupra nemulțumirii americane, Ministerul Afacerilor Străine al Rusiei nu a reacționat în niciun fel, invocând pretextul că Aleksandr Gorceakov, singurul îndreptățit să ia o decizie, era
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
a răspuns, cu rugămintea ca guvernul Statelor Unite să tolereze prezența ministrului Catacazi până în momentul în care Marele Duce era prezentat Președintelui Statelor Unite, urmând ca însărcinarea sa să înceteze imediat după aceea. Acest răspuns era o gafă dipomatică. Conform protocolului, ministrul plenipotențiar al Rusiei era cel care trebuia să-l prezinte pe Marele Duce, astfel încât menținerea lui în post îl silea pe președintele Ulysses S. Grant să-l primească pe Catacazi, deși îl declarase oficial "persona non grata". De aceea, chiar dacă, în
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
din Ministerul Afacerilor Externe (1952-1956). În același timp a fost conferențiar la Catedra de Literatură română si universală la Institutul de Relații Internaționale. Consilier la Ambasada României din Belgrad (1956-1958) și la cea din Roma (1958-1959). Trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României în Argentina și Uruguay (1959-1963). În această calitate a fost membru supleant al delagației române la sesiunea jubilară ONU din 1960. Director al Direcției Presei din Ministerul Afacerilor Externe (1963-1968); ambasador al României la Atena și Nicosia (1969-1973
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
NMS "Delfinul" (NMS = Nava Majestății Sale), primul dintre cele trei submersibile ale Marinei militare române, a fost lansat la 22 iulie 1930 în prezența inginerilor navali români și italieni, precum și a unei delegații a Ministerului român de Război, și ministru plenipotențiar al României în Italia, Dimitrie I. Ghica. Însă submarinul nu era gata să fie predat. În urma unor litigii între Statul român și șantierul Quarnaro din Italia, submarinul a fost în fine predat la 9 mai 1936. După ce și-a luat
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
de la Paris. În perioada 1919-1920 a fost atașat diplomatic la Legația Română din Londra. A publicat nouă cărți în domeniul politic și diplomatic. Numele lui a rămas în istoria celui de-al Doilea Război Mondial. A fost trimisul extraordinar și plenipotențiar al României la Londra în perioada 1938-1940. Este cunoscut pentru „incidentul Tilea”, dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. În data de 16 și 17 martie 1939 s-a prezentat la Foreign Office și a declarat că guvernul român avea
Viorel Tilea () [Corola-website/Science/313584_a_314913]
-
din urmă, clasându-se al doilea. După un an, în timpul căreia a fost mai activ în saloanele societății berlineze decât pe linie diplomatică, Ghyka și-a cerut transferul la legația română de la Londra, în speranța unei activități mai interesante. Ministru plenipotențiar al României la Curtea Saint James era Constantin G. Manu, cumnatul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (nababul), șeful Partidului Conservator, care, deși era în post de ambasador de peste zece ani, nu învățase să vorbească engleza, astfel încât rapoartele lunare ale legației erau
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
la Viena. După un an a fost rechemat la București, luând postul de adjunct al șefului direcției protocolului din Ministerul Afacerilor Străine. În 1931, după urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea, Matila Ghyka a fost numit ministru plenipotențiar al României la Stockholm. Noul său post implica, pe lângă reprezentanța în Suedia, și acoperirea relațiilor diplomatice cu Finlanda, Norvegia, Olanda și Danemarca unde România nu avea legații. În același timp și-a continuat scrierile în domeniul esteticii, dezvoltând-și ideile
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]