5,084 matches
-
dacă nu mă înșel asupra numelui, un set de aparate optice pentru tot poporul, cunoscute în comerțul comunist. Adevărul e că nu mai gășești nicăieri așa scule complexe. Azi un microscop, mâine un stereoscop, poimâine o lunetă - Hector nu se plictisește. E la Cibernetică și eu sunt la Management, stăm în Moxa, el s-a transferat din Leu acum două săptămâni. Mă gândeam că e un lucru stabilit faptul că, în camera mea, pentru oricine ar mai veni, eu sunt stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
schimbe când o fată i-a zis că ăla cu piciorul nu-i Hector, ci Ahile, dar până și taică-su s-a învățat să-l strige Hector, că adică Hector seamănă cu Nestor, și chiar e mai drăguț. Mă plictisea îngrozitor. A fost totuși o chestie că a adus televizor. Și așa am aflat încă ceva: că se uită la filme porno, ce-i drept cu sonorul la minim, de la 12 noaptea până la 4 dimineața, când încetează emisia. Stă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-a schimbat cu nimic lucrurile! — Relațiile, spuse Janey, pe un ton de om infailibil, sunt necesare pentru dezvoltarea sinelui. Începi să afli lucruri importante despre tine numai după ce ai stat cu cineva câțiva ani. Ce talent ai să mă plictisești, mormăii eu. De fapt, mă corectă Janey cu pioșenie, mă gândeam mai degrabă la compromis și la sacrificiu. — Exact, zisei eu cu toată convingerea. Și tare aș vrea să știu cine a fost ăla de te-a distribuit pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grăbită o secundă și privi în jur cu groază. Să vezi cum o fi când va trebui să curățăm pentru mâine... Scoase un mini baton de Mars din buzunar și-l rase din doi timpi și trei mișcări. — M-am plictisit și mi-e un somn, îmi zise ea. Tot timpul ronțăi ceva, e groaznic. Când spectacolul e pus pe picioare și merge, e OK, dar în săptămâna de producție întotdeauna mă fac cât casa. Dispăru din nou, cu gândul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zidul clădirii, dar, la o privire mai atentă, am ajuns la concluzia că nu puteau să fi fost ei cei care o agresaseră pe Steff. Majoritatea de-abia dacă își puteau ține ochii deschiși. Sau poate erau pur și simplu plictisiți la vederea mea. Am exclus această variantă din start. Azi îmi propusesem să gândesc pozitiv. Când am ajuns acasă, mă așteptau câteva mesaje pe robot. Am apăsat „play“ înainte să apuc să-nchid ușa, sigură fiind că, cel puțin unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pot ieși de pe pământurile lor, dar pe ele sunt stăpâni absoluți. Inginerul respiră adânc, ca și cum și-ar fi luat avânt ca să se lanseze într-o lungă și obositoare explicație pe care o repetase de o mie de ori și se plictisise. — Se schimbă vremurile... începu el. Când s-a semnat acest Tratat, în lume trăiau mai puțin de jumătate din cât trăiește acum și acest teritoriu nu era altceva decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru tine. Așa poți cunoaște mai multă lume și îți poți face mai mulți prieteni, nimic nu e mai rău decât să nu ai prieteni. Noi două vom fi prietene numaidecât! Petra nu se mai oprește din vorbit. Tania se plictisește, nici prin gând nu i trece să își facă prieteni. O fată fuge în mare viteză și ajunge în fața școlii, prăfuindu-le pe cele două fete. Am ajuns la timp la școală! Ai mai multa grijă pe unde mergi! se
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț profesor coordonator Maria Cârlescu E seară... Încă o seară amară în care încerc să nu pier. Cerul purpuriu e așa de frumos! Sper să îl pot vedea și mâine... Vino astăzi! Mă plictisesc! Vin acum! Am mai aruncat o ultimă privire apusului și m-am intors. Am urcat scările mpietrite încet, dar sigur. Cred că voiam să treacă timpul. Am ajuns în fața ușii mari. Mă întrebam: ,, Oare să intru?’’, dar ușa s-a
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
s-a rugat el, deși nu se ruga prea des, fă ca totul să fie bine cu Amanda și cu copilul. Apoi s-a repezit ca o ghiulea prin ușa dublă a sălii de nașteri Jane Austen. Paznicul cu ochi plictisiți din partea cealaltă a ridicat privirea speriat atunci când ceva înalt și agitat, îmbrăcat într-un costum cu dungi, a apărut în sală. — Am venit să-mi văd soția, a chițăit Hugo din cauza gâtului care i se uscase de tensiune. O cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amanda, un mod absolut plictisitor de a-și petrece timpul. Femeia accepta acum ideea că fusese mult prea optimistă în ceea ce privea copiii. Progeniturile nu aveau nimic fascinant; la două zile după ce-l adusese pe Theo acasă, Amanda era deja plictisită de moarte. Poate că ar fi fost mai simplu dacă băiatul n-ar fi fost așa de urât și s-ar fi apropiat mai mult de imaginea heruvimului blond și cu ochii albaștri din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imaginea heruvimului blond și cu ochii albaștri din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț și întunecat ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în egală măsură. Orașul nu avea nimic din sclipirea și splendoarea metropolei; un Ayckbourn resuscitat, cu Wendy Craig în rolul principal, jucat pe scena Teatrului Regal nu se putea compara cu premierele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din închipuirea ei. Dar Theo era slăbuț și întunecat ca o maimuță. Chiar dacă acum părul începuse să i se mai deschidă la culoare, suvițele îi căpătaseră o îngrijorătoare nuanță roșiatică. Amanda nu era plictisită numai de maternitate. Și Bath-ul o plictisea în egală măsură. Orașul nu avea nimic din sclipirea și splendoarea metropolei; un Ayckbourn resuscitat, cu Wendy Craig în rolul principal, jucat pe scena Teatrului Regal nu se putea compara cu premierele de pe Broadway cu Daniel Day Lewis. Și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de o conversație. Majoritatea replicilor pe care și le-au adresat unul celuilalt constau în paragrafe din statistici, pe care le citau, aparent, din memorie. Ceea ce aveau comun cu restul persoanelor de la masă era faptul că păreau să nu se plictisească absolut deloc. Bând cantități copioase de vin, Alice și-a îngăduit să-și lase atenția să zburde de la o discuție la alta. Nimeni nu părea să asculte pe nimeni. —...da, dar știm că stilul de viață vestic, mare consumator, generează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înțelege greșit, i-a dat înainte Barbara, cu ceva mai multă energie. Îmi place slujba mea - mă rog, în general. Și, sincer, cu încă unul pe drum - s-a mângâiat pe abdomen- nu-mi pot permite să-mi dau demisia. Plictisit de conversație, Theo a început să se foiască și să se agite. Barbara l-a ciupit de sub bărbie. Ei, mulțumesc pentru înțelegere, i-a spus ea lui Hugo. —N-ai pentru ce. Ba da, am. Ceea ce te face să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Margareta Partea întâi Un scriitor, ploaia și caruselul gândurilor Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai știa de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo și se mulțumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Își imagina că iese pe verandă, strângând din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va citi nimeni, niciodată. Se înșurubă în scaun, își trozni degetele, deschise word-ul (cursorul pe pictogramă, dublu click pe butonul stânga al mouse-ului, uite-așa se poate modifica chiar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
infracțiune într-o comunitate normală...), televiziunile vor căuta cu aviditate prin arborele său genealogic pentru a descoperi vreo rudă îndepărtată cu antecedente penale (un criminal în serie ar fi un deliciu), Lucia îi va face vizite scurte în închisoare, apoi - plictisită până și de privirile admirative (libidinoase, să nu ne ascundem după degete, nu e cazul, e ca și cum ne-am scărpina în fund fără să ne mănânce) ale gardienilor - va veni din ce în ce mai rar, iar într-un târziu îl va informa printr-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Care Detectiv, domnule? Vorbeam despre Lucia... - Detectivul care a început să pună cap la cap anumite amănunte. Amantul Luciei, deși îți este frică să spui asta. Rostește după mine. A-mant. A-mant- A-mant. Și nu unul oarecare, ci amantul Luciei. - Mă plictisești. Lasă-le dracului de amănunte, sunt sătul de amănunte până peste cap. Și de ploaie sunt sătul, și de romane care se scriu singure, și de personaje care dau buzna peste mine. Nu mai spun cât sunt de sătul de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite de atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul torturat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pat, eram beat, n-a avut timp să schimbe cearceafurile, ar fi însemnat să mă trezească, spui că le știi pe toate, te bagi în seamă. Ești un Magician incompetent, de tot rîsul, ți-am mai spus-o, m-am plictisit de tine, scuze dacă mă repet. Te voi tăvăli prin noroiul de pe câmp până vei cere iertare! Vor intra atâția pumni în gura ta spurcată încât niciun dentist de pe lumea astra nu va reuși să-ți mai pună dinții la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
posturi tv porno (bukake, de preferință) în fiecare noapte în care nu avea somn (iar insomniile, la bătrânețe...). În rest, un exemplu pentru întreaga comunitate. Suplimentar, Detectivul era convins că Vecinul obișnuia să tragă cu ochiul. Așa, ca să nu se plictisească. Din perversitatea completată nocturn cu peliculele porno. Și simțea (adulmeca, nas fin, de copoi cu state vechi) că văzuse și un oarecare individ care intrase în curtea și în casa scriitorașului, uitând să mai iasă. În schimb, ca să vezi drăcie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grăbești? Contează așa de mult o oră în plus sau în minus? Sau i se păru că aude o voce, mai bine zis, fiindcă alături de el nu se (mai) afla, totuși, nimeni. Poate că mă întreabă creierul, s-o fi plictisit de atâta zdruncinătură, își permise un zâmbet. Are chef de vorbă... Când simți că nu mai poate și că picioarele vor abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar Ipocrizia... Ehe, poate că marketingul nu este bun, nu se înghesuie nimeni. Păi dacă sunt cu toții ipocriți, de ce să mai meargă pe tărâmul Ipocriziei, s-ar plictisi?, își spuse zâmbind. Dar un bilet către Normalitate nu aveți? Întreb și eu așa, ca omu’, pură curiozitate... Firma asta dumneavoastră ar fi trebuit să ia în calcul și o asemenea variantă... Cel din fața sa clătină din cap. I se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în altul? Cam cât crezi că ai rezista? - M-am plictisit să te înjur. Și nu ai cum să mă oprești. - Nici nu vreau. Ai grijă să ieși prin spate, totuși, sunt sigur că Detectivul acela trage încă cu ochiul. Mirarea sa va fi destul de mare atunci când va observa că principalul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]