3,494 matches
-
departe cu răspunsul la Întrebarea de mai sus (Care este rostul presupoziției?), se naște o altă Întrebare, din cazul concret analizat: De ce, totuși, Își asumă ministrul, sub umbrela largă a lui noi - exprimată lingvistic implicit, prin desinența specifică persoanei Întâi plural, minți-m, faptele foarte grave rezultate din presupoziții? El putea să construiască un alt enunț În care aserțiunea să fie aproximativ aceeași, dar cu alte presupoziții, mai puțin agresive asupra propriei imagini. Răspunsul la această a doua Întrebare depășește barierele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
urmare a predominării funcției referențiale; - frecvența substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I se folosește doar ca marcă a pluralului autorității și modestiei: Încercând să delimităm [subl. n.] spațiul investigației noastre, trebuie să precizăm că este vorba de modul În care filtrul complex numit „univers de discurs” selectează și combină semnele lingvistice și nonlingvistice (Rovența-Frumușani, 1995, p. 18). În privința adjectivului
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
anumite perioade (Înființarea Partidului Comunist, venirea la putere a lui Ceaușescu) și oculta alte etape (regalitatea, ocuparea țării de către sovietici). Obiectivitatea Îl obligă pe autor să folosească un stil impersonal, care să excludă exclamațiile, interjecțiile, opiniile prea personale, epitetele etc. Pluralul politeții este specific mai ales stilului științific. În altă ordine de idei, obiectivitatea Înseamnă și consemnarea opiniilor nefavorabile, a unor aspecte negative etc. De pildă, colaborând cu articole la Dicționarul scriitorilor români, am constatat că mulți voiau să-și șteargă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
7. Concizia Înseamnă capacitatea de a spune cât mai multe lucruri În cât mai puține cuvinte. Scriitorul și filosoful Baltasar Gracián y Morales (1601-1658) obișnuia să spună: „Ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e scurt!”. 4. Pluralul modestiei Una dintre convențiile stilului științific este ceea ce se numește pluralul modestiei sau pluralul autorului. Desigur, În epoca regimului totalitar, acest plural al modestiei se potrivea foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În cât mai puține cuvinte. Scriitorul și filosoful Baltasar Gracián y Morales (1601-1658) obișnuia să spună: „Ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e scurt!”. 4. Pluralul modestiei Una dintre convențiile stilului științific este ceea ce se numește pluralul modestiei sau pluralul autorului. Desigur, În epoca regimului totalitar, acest plural al modestiei se potrivea foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității. Se spunea: după părerea noastră, facem precizarea, am fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
puține cuvinte. Scriitorul și filosoful Baltasar Gracián y Morales (1601-1658) obișnuia să spună: „Ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e scurt!”. 4. Pluralul modestiei Una dintre convențiile stilului științific este ceea ce se numește pluralul modestiei sau pluralul autorului. Desigur, În epoca regimului totalitar, acest plural al modestiei se potrivea foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității. Se spunea: după părerea noastră, facem precizarea, am fost nevoiți să cercetăm etc. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Morales (1601-1658) obișnuia să spună: „Ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e scurt!”. 4. Pluralul modestiei Una dintre convențiile stilului științific este ceea ce se numește pluralul modestiei sau pluralul autorului. Desigur, În epoca regimului totalitar, acest plural al modestiei se potrivea foarte bine cu limbajul de lemn folosit, care excludea din start persoana, În favoarea colectivității. Se spunea: după părerea noastră, facem precizarea, am fost nevoiți să cercetăm etc. Doar marii savanți, ajunși la vârsta maturității creatoare, Își
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
facem precizarea, am fost nevoiți să cercetăm etc. Doar marii savanți, ajunși la vârsta maturității creatoare, Își permiteau (dar nu Întotdeauna!) personalizarea textului, folosirea persoanei I singular. Astăzi, pe măsura democratizării societății, există tendința de a se renunța la acest plural. El rămâne Însă recomandabil studenților, celor care se află la Începutul unei cariere științifice. 5. Folosirea cuvintelor și a expresiilor străine În textele științifice se folosesc adesea cuvinte sau expresii consacrate - de obicei, din limba latină, dar nu numai. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și circ”); passim (lat., „ici-colo”); per aspera ad astra (lat., „Prin greutăți spre stele”); per pedes apostolorum (lat., „cu picioarele apostolilor”, „pe jos”); persona non grata (lat., „persoană nedorită, neacceptată - de obicei, despre diplomați, persoane publice etc.”); pluralis majestatis (lat., „pluralul majestății” - a vorbi despre sine la plural”); post factum (lat., „după faptă”, „ulterior”); post festum (lat., „după sărbătoare”, „prea târziu”); post scriptum (lat., „adaos la o scrisoare după semnătură”); primum movens (lat., „primul motor”, „principiul etern al schimbării”); primus inter
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ad astra (lat., „Prin greutăți spre stele”); per pedes apostolorum (lat., „cu picioarele apostolilor”, „pe jos”); persona non grata (lat., „persoană nedorită, neacceptată - de obicei, despre diplomați, persoane publice etc.”); pluralis majestatis (lat., „pluralul majestății” - a vorbi despre sine la plural”); post factum (lat., „după faptă”, „ulterior”); post festum (lat., „după sărbătoare”, „prea târziu”); post scriptum (lat., „adaos la o scrisoare după semnătură”); primum movens (lat., „primul motor”, „principiul etern al schimbării”); primus inter pares (lat., „primul Între egali”); pro domo
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fineță, Întunerec, strein, sălbatec etc. Dacă Într-un text avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu caracter regional: cară (pluralul cuvântului car), credinți, făgăduinți, răchiți, roate (cf. a pune bețe În roate), ruini, suliți, școale, uliți, umilinți etc. Se va păstra genitiv-dativul În -ei: atențiunei, firei, inimei, magistraturei, mărirei, mătușei, nopței etc. În 1902, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Dacă Într-un text avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu caracter regional: cară (pluralul cuvântului car), credinți, făgăduinți, răchiți, roate (cf. a pune bețe În roate), ruini, suliți, școale, uliți, umilinți etc. Se va păstra genitiv-dativul În -ei: atențiunei, firei, inimei, magistraturei, mărirei, mătușei, nopței etc. În 1902, poetul Ștefan Petică a publicat volumul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
deci, de o opoziție de forme care rezultă din evoluția fonetică. Astfel, din lat. frater (acuz. fratrem, abl. fratre) a rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași regulă, dar Saussure subliniază că oricare ar fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul (masculin). În cazul diacroniei, se vorbește de lege atunci cînd un ansamblu de fapte urmează aceeași regulă, dar Saussure subliniază că oricare ar fi numărul de cazuri în care se verifică o lege fonetică, toate faptele pe care le cuprinde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întregii limbi, prin selectarea laturii funcționale și formale în sistem și prin anularea importanței normei legiferate, care rămîne o specie a celei cutumiare. De aceea, expunîndu-și teoria despre sistem și normă, Coșeriu notează, de exemplu, că deși sistemul admite două plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
notează, de exemplu, că deși sistemul admite două plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată a limbii literare. Trebuie admis deci că există o normă a limbii literare (cutumiară sau legiferată) în paralel cu norma lingvistică de la nivelul limbii populare, aceasta fiind însă baza pentru cealaltă. Așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o anumită formă tradițională, căci în românește se spune Bună ziua, dar nu *Bună noaptea, ci Noapte bună; în spaniolă se poate spune Buen dia și Buenos dias, însă nu se poate spune *Buena noche, ci Buenas noches, adică numai la plural. În mod similar, există formule tradiționale cu care se încep basmele: în franceză, Il était une fois, în italiană, C'era una volta, în germană, Es war einmal, în engleză, Once upon a time, iar, în română, A fost odată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale, cazul Germaniei rămâne reprezentativ pentru divizarea politică. Micul interregn (1197-1209) a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Divizarea politică, spre deosebire de organizarea statală unică, este subliniată de utilizarea pluralului "teritorii germane" (deutsche Lande)150 în mod mai frecvent decât a singularului Deutschland 151 chiar în cursul secolului al XIV-lea, adică în Evul Mediu târziu. Deși Imperiul continuă să fie în principiu o monarhie electivă, familia de Habsburg, devenită
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri gramaticale între subiect și predicat ca și cele cu privire la pluralul substantivelor. În general și sub aspect semantic este limitat, dar afișează curiozitate și interes pentru stăpânirea operativă a noi cuvinte și sensuri. Sintetizând constatările noastre din practica desfășurată se poate conchide următoarele: 1. În dizartrie este tulburată în general motricitatea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a singular), pară (substantiv sau adjectiv, genul feminin singular) vs. pară (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-o, gânditu-s-a; * substantiv + pronume personal, formă neaccentuată: ochii-ți; * substantiv nearticulat + adjectiv pronominal posesiv: soră-ta, tată-său; * prepoziție + pronume personal, formă neaccentuată: împotriva-i; * substantiv neologic + articol hotărât enclitic: show-ul, DVD-ul; * substantiv neologic + desinență de plural: show-uri, DVD-uri; * numeral substantivizat prin articulare cu articol hotărât enclitic: 10-le; * structura numeralelor ordinale și fracționare (scrise cu cifre romane sau arabe + particule): al II-lea, a 12-a, 8-imi; * structura unor locuțiuni: de-a mama și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar, abia, fiară; * scrierea cu -eași pronunțarea -iaîn formele pronominale/ adjectivale pronominale de feminin singular: aceea, aceeași; scrierea și pronunțarea cu -iaa formelor pronominale/ adjectivale pronominale de masculin plural: aceia, aceiași; * scrierea cu -oași pronunțarea -uaatunci când -oaalternează cu -o-: cuvioasă/ cuvios; * scrierea și pronunțarea -uaatunci când -uaalternează cu -uă-: roua/ rouă, ziua/ ziuă, a noua/ nouă etc.; * conjugarea verbelor a crea și a agrea (Hristea, 1984, p. 194
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în funcție de sensul cuvântului: soră sorei (cu sensul de "infirmieră"), surorii (cu valoare de grad de rudenie); piele pielii (pentru planul uman), pieii (pentru animale); maică maicii (cu sensul de "călugăriță"), maicei/ maicii/ maichii (cu sensul de "mamă"); * specializarea formei de plural în funcție de sensul cuvântului: virus viruși (în domeniul informaticii), virusuri (în medicină); element elemenți (componente ale caloriferului), elemente (componente) etc. I.7.4. Principiul sintactic explică 29 scrierea omofonelor (a structurilor care au aceeași pronunție): o dată / odată, nici o dată / nici odată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interlocutorului/ persoana cu care se vorbește), persoana a treia (instanța tematică reflectată în actul comunicativ respectiv/ persoana despre care se vorbește); genul face trimitere către genul natural și analogiile cu acesta (masculin feminin neutru); numărul presupune opoziția unicitate multitudine (singular plural); cazul reflectă raportul subiect obiect, determinat determinant (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ); gradele de comparație presupun indicarea gradului în care apare o însușire la diferite obiecte sau la același obiect în contexte diferite sau în care apar însușiri diferite la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]