3,697 matches
-
pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
joc la poarta curții. Se strânge satul la priveală și flăcăii și fetele joacă. Acu într-o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie s-o poftească și pe ea la joc. Flăcăul a venit și s-a închinat la scară și cucoana a coborât și a jucat cu el v-o patru jocuri. Da' juca drept ca Moldovencele." Se uitau oamenii cu mare uimire la asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bani o Sfântă biserică în satu în Bălinești, ce iaste în ținutul Sucevii și trăiește până azi.” Biserica din Bălinești a fost zidită însă în 1499, deci nu din banii haraciului. Neculce înregistrează povestea cu descălțarea logofătului, când a fost poftit pe „măcat”, unde a sorbit cafeaua fierbinte, crezând că este o băutură obișnuită. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, afirma și el că Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, „a supus cel dintâi țara Imperiului otoman”, cu condiția să plătească Porții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Matei după distanțarea provocată de jurământul de la Colomeea. La 3 noiembrie 1488, magistrul Sibiului le scria sibienilor că majestatea sa i-a spus că „e permis ca să se facă și exporteze în bună voie arme pentru voievodul moldovean, cât va pofti să aibă”. În anii 1482-1486, Ivan al III-lea încheiase o alianță cu regele Matei. În octombrie 1487, marele cneaz îi cerea hanului Mengli Ghirai să le îngăduie solilor unguri să treacă prin Crimeea, în drumul lor spre Moscova. Solii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la inimă și nu era fudul nici de feli. Vorba lui Celibe Moisă: "Cine-i fudul ? Slujbașul mic și prostu mare ! ". În 1903 în luna august, a fost o nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia Antoceni. Și am fost poftit și eu. Grigore Lateș ficiorul popei din comuna Râșca, mărita pe fiica sa Maria, cu seminaristul Gh.Bîrliba din Vînători, Tg.Neamț și el era ficior de preot mirele. Și au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-ar fi fost de nasul lor. Ei erau țărani și nunta era boerească !. Și azi aproape toată nunta, îi bagată în pământ ! Vorba poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
februarie 1917 am stat în Bacău în strada Fabricilor. Eu am stat în gazdă la un mecanic Edmund Vișek, ceh de obârșie. Pe soția lui o chema Maria. Amândoi erau oameni foarte buni și primitori. De multe ori ne-au poftit la masă la ei. Ne-au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat de la un vecin de-al lor că ea Maria a murit cu picioarele tăiate de tren, iar el din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voie în oraș. Și atunci Nae Jindiceanu se ducea la școală și-l cerea la un ofițer și-l lua în oraș. Și la restaurantul Rățoi, îi da un păhărel de țuică, o jumătate de vin și mâncare cât a poftit. Îl ducea acasă la el și-l lăsa până la ora hotărâtă, când îl lua și-l ducea la școală și acolo îi mai da și 30-40 lei. Cine mai face așa mare bine? Nimeni. Mureș, al doilea fecior când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sentimentul unei identificări firești cu tot ce ținea de zona geografică și afectivă. În program, vizita la casa bunicilor ne a întărit această iluzie. Ne-a primit familia care o locuia acum, o familie de ucraineni care vorbeau și moldovenește, poftindu-ne după datinile neschimbate ale ospeției în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o masă întinsă. În timp ce ai mei intrau pentru a onora momentul, eu singur am trecut printre ei, contrar regulilor unui elementar protocol, spre
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
mergeau la “stropitul fetelor”. Am urmat și eu datina străbună și m-am dus s-o stropesc pe Milica. Hristos a Înviat! Adevărat că a Înviat! Am auzit că aveți o fată frumoasă și-am venit ca s-o stropesc. Poftiți, poftiți, domnule Nelu, m-a Întâmpinat vecinul Mărgineanu. A apărut și Milica În pragul casei și-am stropit-o după datină. Tot după datină am ciocnit un ou roșu, am Închinat un pahar cu vin, am gustat o prăjitură și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la “stropitul fetelor”. Am urmat și eu datina străbună și m-am dus s-o stropesc pe Milica. Hristos a Înviat! Adevărat că a Înviat! Am auzit că aveți o fată frumoasă și-am venit ca s-o stropesc. Poftiți, poftiți, domnule Nelu, m-a Întâmpinat vecinul Mărgineanu. A apărut și Milica În pragul casei și-am stropit-o după datină. Tot după datină am ciocnit un ou roșu, am Închinat un pahar cu vin, am gustat o prăjitură și ne-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o liniște, fie ea și sporadică. Lasă un vers sau un poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din câte poezii poftești. Iată, câteva... Omul de pe casă Era unul pe casă, de meșterea burlane și țigle și cuiburi de bufnițe și cocostârci. Vezi să nu cazi de-acolo, îi tot spuneau sătenii cu vălătuci și pălării acoperindu-le auzul. Ușor de zis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât de un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să muște din nadă. Au fost mai întâi atrași cei cu state oportuniste și adesea cu poziții de nomenclaturiști sub dictatură, hârșiți în "aranjamente" cu puterea, dobândind noi demnități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
valorile reale pe care le are. Știi povestea aceea, cu drobul de sare... Noi bocim că nu avem un Nobel, dar nu facem nimic cu adevărat nici să ne exportăm cultura, nici să obținem prețiosul premiu, dacă pe ăla-l poftim. Poți face portretul robot al scriitorului român care va lua Premiul Nobel? În ce colț al lumii va fi el rezident în momentul în care s-ar produce (să zicem) evenimentul? Nu sunt profet, nu mă joc așa. Peste 30
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prezentăm pașaportul, ne verifică, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de vreo 12 m ce duce În ușa avionului. În ușă, la intrarea În avion, erau două tinere care ne-au luat bilețelul și ne poftesc pe scaune, fiecare pe locul lui. Și așa, pe la mijloc, deasupra aripelor, era și locul meu. Era al 3-lea de la geam spre interior. Îmi părea rău că nu e la geam. Dar ne-a anunțat să ne punem centurile
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lasă mult, cam 5 minute și te scoate imediat cu forța... Deși când intri rămâi mirat de tot ce vezi. Apoi te grăbești să te rogi măcar un pic, dar abia te descătușezi la rugăciune și te pomenești că te poftește afară din Sfântul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, că Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați Înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se arată Raiul și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mai bune și multe și luxoase, frumoase, călduroase Îmbrăcăm trupul. Iar mâncarea să fie cât mai bună și multă. Iar de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! Îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai săturăm niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai Împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de suflet uităm sau amânăm. Ce păcat! Îmbrăcămintea și mâncarea ne consumă timpul. Nu-l mai săturăm niciodată, tot timpul poftește să-i dăm și să-i dăm. „Să ne mai Împotrivim trupului!” spunea un sfânt părinte. Nu tot ce poftește, dă-i! Nu! Să-l mai ținem În frâu! Altfel ne scoate din Rai. Pofta e de la diavol. Da! Trupu-i putregai puturos. După 4-5 zile, când e mort, nu te mai apropii de el. Miroase urât. Iar sufletul e scânteie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Necunoscut M-a privit, Cu ochii senini Și m-a-ntrebat De pot să-l primesc Să-i dau ceva... Că nu are pe nimeni. Am stat și l-am privit, Desculț și Încă tremuram Ochii cu lacrimi avea Și..... l-am poftit El, a dispărut... Și mi-a lăsat, În inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng și Întreb Cine era Străinul de la ușa mea! Tu, sau voi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și cu toții alergăm În afaceri ne băgăm Cât mai mult să câștigăm Viață bună să avem Confort și lux mare Vinul gâlgâie-n pahare Pe furiș viața s-a dus Tinerețea s-a ascuns Bătrânețea-i haină grea N-o poftește nimenea Și-a rămas la mine-n casă, Să dorm noaptea nu mă lasă, Gânduri, gânduri tot mereu: Ce-am făcut o viață eu? Zeci de ani cât am trăit, Tot păcate am săvârșit Spovedindu-mă mereu Am aflat de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
După terminarea ceremoniei, ies din biserică, însoțiti de rude, care merg pe jos, cântând din diferite instrumente înaintea trăsurii în care este dusă miresa, și aceasta în fiecare piață trebuie să coboare și să joace cu toți cei care o poftesc. Când mireasa este dintr-alt loc, atunci ceilalți (celelalte rude) merg călare. Când ajung la casa miresei, încep din nou jocurile și bătrânii ca și tinerii joacă cu mireasa. Apoi fiecare se așează la masă, unde sunt serviți de stăpâna
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
jocurile și bătrânii ca și tinerii joacă cu mireasa. Apoi fiecare se așează la masă, unde sunt serviți de stăpâna casei, și în ziua dintâi servește și mirele la masă. Când trece un străin pe acolo, dacă-l văd, îl poftesc să bea și dacă acela refuză, îl iau pe sus și îl duc în casa, unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat la Huși în ziua de 29 septembrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adresul cu nr. 1644, încredințând că prea înălțatul domn a încuviințat încheierea supusă de către Extraordinarul Sfat, pentru ridicarea de la Huși a dumisale agăi Anastase Panu, și arestuirea sa în cazarma din Galați, până la al doilea [!] poruncă. Departamentul, cu cinstea căzută, poftește Hătmănia a comandarisi spre acest sfârșit un vrednic ofițer din Miliție, cu convoiul trebuitor, poruncind, totodată, cele de cuviință și d-lui comandirului garnizonului din Galați”. În ordinul nr. 3.205 al Hătmăniei către Garnizoana Galați, erau menționate instrucțiuni pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
duse cu vorbe de speranță. Noi credeam că voiau să facă șantaj și că amenințările de arestare nu se vor înfăptui, fiind în contra tuturor regulilor și convențiunilor internaționale. Iluziile nu ținură mult. La 3 decembrie veni un ofițer să-l poftească pe Costache la Kommandantură. Aducându-mi aminte de „bagajele“ lui Vredenburch, îl povățuii să ia cu dânsul o valiză. Refuză net, i se părea imposibilă o astfel de arestare, ca pe un hoț, fără a-l preveni. A plecat. Un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]