3,799 matches
-
dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la hoțiile și la nelegiuirea lor. Răspunsul meu a fost însoțit de o izbucnire de furie: — Prin cuvinte de soiul ăsta au pornit toate războaiele care au distrus țările islamului. De altfel, poți să stai liniștit, sultanul nu m-a poftit la masa lui, nu mi-a oferit nici un dar și nici nu mi-a acordat mâna fiicei sale. Nu sunt așadar nici hoț, nici nelegiuit și nu risc să mă pomenesc azârlit în focul Gheenei. Numai că sora mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndeosebi anumite moschei pe care le văzusem în ținutul negrilor, cât și mormintele unor sfinți pe care le putusem vizita. Cum îmi făcusem însemnări precise, am putut vorbi vreme de două ceasuri încheiate, iar profesorul a fost încântat. M-a poftit la el acasă și m-a încurajat să-mi notez în scris observațiile, așa cum mai făcuseră înaintea mea Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stătea ghemuită la doi pași de ea, ocupată să frece până la strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara aceea și la care, după datină, doar femeile erau poftite, doar slujnicele cântau și dănțuiau. Salma vorbea cu glas scăzut, încruntată. Când m-am apropiat, a tăcut brusc și s-a pus și mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șefi de clanuri, împărțise câteva pungi cu bani și pusese să fie însoțit în călătorie de vreo patruzeci de gărzi înarmate, cât și de un văr al suveranului din Fès, un prinț alcoolic și destul de pârlit pe care l-a poftit să stea o vreme în casa lui, trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge la cei din clanul Beni Zerual, caravana trebuia să străbată teritoriul celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-și justifice rangul urcând mai sus decât cel mai mărinimos dintre cei aflați în subordinea sa. — Două sute de dinari! le aruncă el mândru celor din jur. Nu-mi credeam urechilor, dar seara, când stăteam lungit în camera unde mă poftise șeful tribului să-mi petrec noaptea, Hiba veni să mă vadă aducând întreaga sumă, adică mai mult de o mie opt sute de dinari. — Pe Dumnezeul care te-a făcut așa frumoasă, Hiba, fă-mă să pricep! De-a ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de a negocia, cu atât mai mult cu cât discuțiile, începute în arabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Guicciardini, cât mai sec cu putință. — Este vineri, 20 noiembrie 1523. Ajunsese la o ușiță. Bătu și intră, făcându-mi semn să-l urmez. Erau acolo trei fotolii roșii și goale, în chip de mobilier. Se așeză, fără a mă pofti să fac la fel. Nu-mi puteam explica atitudinea lui. El care fusese un prieten atât de apropiat, un confident, el care, o știam bine, aprecia așa de mult compania mea, care schimbase cu mine vorbe de duh și înghionteli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec: — Messer Alessandro este aici? Cred că doarme. — Dar messer Ippolito? — Doarme, de asemenea. Să mă duc să-i trezesc? Giovanni dădu disprețuitor din umeri și își întoarse calul. Ieșind din curte, mai făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fiecare dată, dar de care nu eram În stare să mă țin mai mult de o zi-două. M-am așezat singur la o masă. Eram puțini În sală - lucru Întru totul explicabil: programul non-stop permitea fiecăruia să vină când poftea să vină și să Întârzie aici după dorință. Mai e cazul să spun că discuția cu Roger Howard Îmi stătea pe creieri? M-am trezit Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degrabă neîndemânatici și inocenți În materie de organizare paramilitară, să spunem, care pot să părăsească locul pentru intervale de timp mai mari ori mai mici, după nevoi. După ce vei depune jurământul și tu, te vei putea plimba În voie oriunde poftești. - Jurământul? - Da, rămășița unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stabilei-o statul, academia, regele, cineva... de exemplu, o firmă gigantică... ea nu poate fi lăsată moștenire... cât timp trăiește președintele, bossul dispune cum dorește de Întreg profitul... poate să achiziționeze iahturi, elicoptere, să cumpere insule, să cheltuiască atât cât poftește, e dreptul lui, dar când a murit, gata, aleluia, firma nu-i revine unui membru al familiei și nici cuiva desemnat de „fostul”, conducerea ei este scoasă la licitație... pot participa, desigur, și fiul sau fiica, si nepotul „fostului”, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afla ceea ce căuta. Ceea ce căutam, mai exact, eram și eu acolo, dar Îi Îndeplineam numai sugestiile și indicațiile, fără să risc inițiative personale ori să mă aventurez În a propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi fost, probabil, vexată profund: asta era, deci, părerea mea despre ea!? Bineînțeles că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cartele potrivite, dar dacă admitem că așa ceva ar fi fost posibil, plonjam Într-o fundătură fără granițe: Însemna că oricare, dar absolut oricare locatar al Centrului putea să facă rost de o cartelă și să pătrundă, oricând, În orice cameră poftea - chestie greu de admis, fie și ca posibilitate strict teoretică. Mă aflam pe o cale greșită, era evident. A porni de la persoane prezumate ca vinovate, putea fi o metodă, dar, În chip limpede, nu era o soluție. Chestiunea trebuia abordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfântă indignare. Ești sigur că În camera ta n-au pătruns decât cei pe care mi i-ai enumerat? Adică, eu, Roger, Zoran... - Absolut sigur. Bineînțeles, În afară de cazul că există cineva care dispune de mijloacele necesare pentru a intra când poftește sau când are de efectuat mica inspecție periodică de rutină. Big Brother nu doarme, Big Brother veghează... - În două situații nu mai ești tu Însuți: când vrei să fii ironic și când te-apucă din senin nevricalele. Iar dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
necruțător (așa cum s-a Întâmplat după război În Anglia când o celebră echipă sovietică de fotbaliști s-a Întâmplat să apară la paradă În civil). 4 Foarte curând m-am lăsat de politică și m-am concentrat asupra literaturii. Am poftit În apartamentul meu de la Cambridge scuturile roșu-Închis, de culoarea cinabrului și fulgerul albastru din Cântec pentru oastea lui Igor (acea incomparabilă și misterioasă epopee de la sfârșitul secolului al doisprezecelea sau al celui de-al optsprezecelea), poeziile lui Pușkin și Tiutcev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vechiul meu Îndrumător. Am urcat ca un somnambul scara familiară și automat am bătut la ușa Întredeschisă pe care era scris numele lui. Cu un glas care era doar un pic mai puțin repezit și ceva mai sec, m-a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
frumușică În perioada inflației din Germania) pe Alice În Țara Minunilor În limba rusă. Am colaborat la compilarea unei gramatici a limbii ruse pentru străini, În care primul exercițiu Începea cu cuvintele Madam, ia doktor, vot banan (Doamnă, sunt medic, poftiți o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un pachet de unt sau o bucată de salam uscat. N-a vrut să creadă că nu sunt dotat cu o astfel de miraculoasă sculă. Ne-a condus totuși până la ușă, ne-a și deschis-o, fără a ne mai pofti să revenim. Am mers târându-ne până la statui. Troleibuzele nu mai circulau de mult. Prinsese iar să fulguiască. Luminile orașului erau stinse. De undeva doar, din înălțimi, venea strecurată printre vălătucii fulgilor o lumină lăptoasă, ireală în așezarea ei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină sau cum s-o numi -, dar cred într-adevăr că poftește la sex, și mă simt al naibii de proastă că nu mi-am dat seama cât de mult. Și dacă valurile de carne care-o înconjoară pe ticăloasa aia de fată l-au adus la un soi de vortex al dorinței fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i strecoare o hârtie de 25 de lei. Șoferul se feri râzând. ― Lăsați! Dacă se poate, aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acum înțeleg! Părea iritat la culme și gesticula dezordonat ca o pațachină. ― Mâinile sus! Toată lumea! Căruntul îl privi fix. Maxilarele îi jucau sub piele. ― Liniștește-te, dragul meu. ― Gura! Cine-i individul? ― A adus portmoneul domnului Dragu și l-am poftit înăuntru. Așa e politicos... ― Te împușc, ticălosule! Te-am făcut prietenul meu și te porți ca un porc! Pe toți vă împușc! Plimbă revolverul de la vinul la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luați legătura cu nimeni și grăbiți-vă. ― Dar ce se întîmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Mâna îi transpirase pe receptor, își simțea spatele și ceafa ude. ― Alo! Cine ești dumneata? ― Nu părăsiți vă rog aparatul. Vocea se depărtă de microfon: Poftiți doamnă... Alexandra scoase nervos o țigară, încercînd s-o aprindă. Auzi glasul lui Florence, apatic, ruginit. ― Tu ești, mamă? Ce se întîmplă cu voi? ― Vino repede, dragul meu! Fă cum ți-au spus ei. ― Care ei? Sânt mai mulți? Lămurește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pot să fac tot ce-mi trăsnește prin minte numai pentru că sânt pilot? Ai impresia că dacă îmi cășunează duminica viitoare să plec în excursie de plăcere cu avionul n-am decât să-l scot din hangar și să-mi poftesc familia? Presupun că la chestiile astea n-ați avut timp să vă gândiți. ― Esențial este acordul dumitale. Amănuntele le punem la punct ulterior. ― Aveți acordul meu. Și? Inginerul îl privi țintă. ― Îți atrag încă o dată atenția că în jocul ăsta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]