3,781 matches
-
părintele Mihai Jar (cu acordul foștilor credincioși greco-catolici) în mănăstire ortodoxă de maici, în jurisdicția canonică a Mitropoliei ortodoxe a Cernăuților și Bucovinei, care aparține de Patriarhia Moscovei. În prezent viețuiesc aici 64 maici. În apropierea bisericii era o "Casă Polonă" (cabinetul de lectură și ajutor frățesc) cu patru încăperi, construită în 1922 din lemn, lămpaci și draniță și un cimitir polon, cu o suprafață de 50 de ari, care datează din 1887.
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
și Bucovinei, care aparține de Patriarhia Moscovei. În prezent viețuiesc aici 64 maici. În apropierea bisericii era o "Casă Polonă" (cabinetul de lectură și ajutor frățesc) cu patru încăperi, construită în 1922 din lemn, lămpaci și draniță și un cimitir polon, cu o suprafață de 50 de ari, care datează din 1887.
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
Ucrainei, provincie a imperiului rus, a fost fiul lui Severin Antonovici Malevici, polonez de confesiune catolică, submaistru într-o fabrică de zahăr din Iampol. Mama sa, Ludoviga Alexandrovna Galinovska, era ucraineană ortodoxă, în casă se vorbea însă mai mult limba polonă. Kazimir crește printre muncitorii de la fabrică și țăranii care cultivă sfeclă de zahăr. În anul 1890, familia Malevici se mută la Parhomovka, unde se află o altă rafinărie de zahăr. Kazimir, acum în vârstă de doisprezece ani, începe să fie
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
El a studiat evoluția gândirii mistice evreiești începând din antichitate și până în epoca contemporană, dar mai cu seamă cea din secolele XII-XVII. Cărțile și articolele sale au fost editate și traduse în numeroase limbi- ebraică, engleză, franceză, cehă, română, italiană, polonă, spaniolă, portugheză, rusă și catalană. Această carte a lui Moshe Idel a apărut la Editura Magnes din Ierusalim în anul 1988, o ediție adusă la curent fiind publicată în 2002. Cartea, publicată în engleză în editura Universității Statului New York în
Moshe Idel () [Corola-website/Science/311897_a_313226]
-
pod Radhoštěm (are un Muzeu al Satului Vlah), Valašské Meziříčí, Valašské Klobouky, Brumov-Bylnice, Karolinka, Slavičín, Vizovice, Zubří ș.a. În Polonia, românii (numiți munteni sau gorali) s-au grupat in trei zone Originea română a goralilor este atestată și de cronicarul polon Długosz -În apropierea localității Rzeszow; zona se numește Lasowiacy (posibil de la Vlasi, denumirea locală a vlahilor); -În Laccy Gorale: la frontierele celor trei lanțuri muntoase largi: Carpați, Górce și Beskid Sadecki. -În regiunea Podhale (Goralski): in extremitatea sudică a Poloniei
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Roșa, actualmente pe teritoriul Ucrainei. Această cetate a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XIV-lea în apropiere de orașul Cernăuți. Cu privire la întemeierea cetății există păreri împărțite. Unii istorici cred că cetatea a fost ridicată de regele polon Cazimir al III-lea (1350-1370) sau de voievodul Iurg Koriatovici, iar alți istorici (în special profesorul Virgil Vătășianu) au lansat ipoteza că această cetate ar fi fost ridicată de Petru I Mușat, după luarea Pocuției de la regele polon mai sus-amintit
Cetatea Țețina () [Corola-website/Science/312408_a_313737]
-
de regele polon Cazimir al III-lea (1350-1370) sau de voievodul Iurg Koriatovici, iar alți istorici (în special profesorul Virgil Vătășianu) au lansat ipoteza că această cetate ar fi fost ridicată de Petru I Mușat, după luarea Pocuției de la regele polon mai sus-amintit . Cea mai veche atestare documentară a Țeținei se regăsește în textul omagiului depus de Ștefan I, împreună cu boierii lui, regelui Vladislav al Poloniei, la 6 ianurie 1395. Cetatea, sub forma „Ceciun”, este menționată în "Lista orașelor rusești îndepărtate
Cetatea Țețina () [Corola-website/Science/312408_a_313737]
-
XXIV alineatul (6) și al articolul XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 privind modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană1, în special articolul 4, întrucât: (1) Acordul sub formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și Regatul Thailandei, aprobat de Consiliu prin Decizia 2006/324/ CE prevede
32006R0847-ro () [Corola-website/Law/295299_a_296628]
-
XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 privind modificarea concesiilor din listele de angajamente ale Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii Slovace, în cadrul procesului de aderare la Uniunea Europeană, de modificare și completare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun 3, prevede intrarea în vigoare a noilor
32006R0847-ro () [Corola-website/Law/295299_a_296628]
-
este un monument de bronz închinat poetului, prozatorului și dramaturgului român Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost realizat de către sculptorul polon de origine germană Wladimir C. Hegel și dezvelit la 15 octombrie 1906 în municipiul Iași. Inscripția de pe soclu, care conține și două basoreliefuri înfățișându-i pe doi dintre eroii legendari ai lui Alecsandri, sună astfel: "„Poporul român, poetului său iubit
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
inițiativa primarului Vasile Pogor, să-i ridice o statuie în semn de omagiu. În acest scop, s-au împărțit 1.000 de liste de subscripție. În anul 1900, după 10 ani, același primar Vasile Pogor a luat legătura cu sculptorul polon de origine germană Wladimir C. Hegel, care realizase și Statuia lui Miron Costin din Iași (dezvelită în anul 1888), și i-a oferit suma de 30.000 lei pentru realizarea statuii. Trebuie menționat și faptul că pentru statuia lui Vasile
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
acomoda creștini ortodocși din partea orientală a țării. Biserica Ortodoxă din Polonia este cu cei circa 600.000-800.000 de credincioși ce mai mare biserică din Polonia după cea romano-catolică. Ea este condusă de către Mitropolitul Ortodox al Varșoviei și al întregii Polonii. Are șapte episcopii, iar cei mai mulți dintre credincioși sunt polonezi sau ucraineni care trăiesc în regiune Białystok. Până în secolul al XVII-lea când Poloniei a fost împărțită în trei părți administrația statului era delimitată de granița confesională. Sudul și vestul țării
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
1951 când Moscova numește mitropolit pe arhiepiscopul de Liov din Ucraina. Biserica Ortodoxă poloneză este împărțită în șapte episcopii teritoriale la care se adaugă o episcopie a armatei. Cei opt episcopi al căror întâistătător este Mitropolitul Varșoviei și al întregii Polonii coordonează activitatea pastorală a circa 400 de preoți care activează în 220 de parohii. La acestea se adauhă și alte episcopii și parohii din diaspora în special în Portugalia, Spania, Brazilia sau Italia. mai are un număr de aproximativ 100
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
pentru anii 1979-1980, al Editurii Junimea din Iași și apoi Laureat al Festivalului național de poezie „N. Labiș“ (1980). Are apariții în diverse antologii din țară și străinătate, fiind tradus în franceză, engleză, germană, spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, maghiară, polonă, cehă, slovacă, coreeană, italiană etc. Este publicat în toate revistele importante din țară. Apariții în diverse antologii din țară și străinătate. Prezent, ca invitat, la festivaluri naționale și internaționale de poezie (Festivalul internațional de Poezie de la Medellin - Columbia, Bienala internațională
Cassian Maria Spiridon () [Corola-website/Science/310579_a_311908]
-
cuprinde aproximativ 1.500 de publicații, din care cca. 60 de monografii, 1.000 de articole în reviste și dicționare și peste 400 de recenzii. Multe lucrări sunt traduse în alte limbi: italiană, spaniolă, portugheză, franceză, engleză, olandeză, maghiară și polonă. Și-a dovedit erudiția în domeniul istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul profesor Nicolae Arseniev. Astfel, la Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă: "Introducere generală și specială în cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii Milan Șesan și Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea lor științifică
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
timpului, a fost salvată de la dispariție prin restaurarea sa de către Comisiunea Monumentelor Istorice între anii 1907-1914. În aceeași perioadă arhitectul Nicolae Ghica-Budești a realizat la București o copie a monumentului, concretizată în edificiul Bisericii Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă. Biserica "Sf. Gheorghe" - Albă din Baia a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 196, având codul de clasificare . Pe această listă este specificată ca perioadă de datare secolele XV și XX. Localitatea
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
polonă, la care se adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622). Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska, arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
15 noiembrie 1552 - cca. 11 mai 1553). A fost fiul lui Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor. Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat cu victoria lui . Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu
Radu Ilie () [Corola-website/Science/309766_a_311095]
-
muzical în această operă iese din comun folosirea unei tehnici asemănătoare "leitmotivului" din operele lui Wagner, iar în orchestrație se simte influența lui Weber. Și în cealaltă opera mai însemnată , "Castelul vrăjit" se resimte spiritul atmosferei ce domnea în rândurile polonilor după înăbușirea revoltei naționale din 1863. Pătrunse de sentimente patriotice sunt și operele "Contesă" și "Verbum nobile" ("Cuvânt de onoare") , iar nedreptățile sociale se oglindesc și în opera "Parya" . Numele lui Moniuszko și-a câștigat faima în toate paturile societății
Stanisław Moniuszko () [Corola-website/Science/309861_a_311190]
-
se remarcă: "Erkenntnistheorie zur Einführung" [O introducere în teoria cunoașterii] a apărut în germană în 2002, chiar în anul în care profesorul Schnädelbach s-a pensionat. Cărțile lui Herbert Schnädelbach au fost traduse în română, franceză, italiană, japoneză, spaniolă și polonă. Pentru o listă mai amplă se poate consulta situl Die Deutsche Bibliothek, echivalentul german al Library of Congress.
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
și că, deși turcii invadaseră și cuceriseră cea mai mare parte a Serbiei, despotul sârb Cheorghe Brancovici, cu care era înrudit, se refugiase în Ungaria; și din Ungaria trebuia lansată contraofensiva împotriva turcilor. Urma să fie condusă de Ladislau, regele polon al Ungariei, și de strălucitul său comandant suprem, Iancu de Hunedoara. Fiind o cruciadă împotriva păgânilor,ea trebuia organizată de legatul papal, cardinalul Giuliano Cesarini. Papa, venețienii și ducele Burgundiei trebuiau să întrețină o flotă care să întâlnească oastea, când
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale. Vechiul castel a fost reconstruit și extins de regii poloni cu scopul de a proteja Polonia de invaziile tătare și otomane dinspre sud. În timpul răscoalei lui Hmelnițki (1648-58), comunitatea evreiască a avut de suferit și de pe urma cazacilor lui Hmelnițki, cât și de pe urma atacurilor tătarilor crimeeni. După tratatul de la Buczacz din
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
1991, localitatea face parte din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.036 (2.988+48), adică 89,95% din populația localității. În sat, mai locuiau 293 ucraineni, 38 poloni, 2 ruși și 6 de altă etnie . În prezent, satul are 3.747 locuitori, preponderent români. După 1989, mai multe societăți și asociații culturale au deschis filiale în Pătrăuții de Sus: Societatea pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu"; Alianța Creștin - Democrată
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]