4,015 matches
-
din buzunar două sute de lei. Oricum, noaptea aceea, cînd am dormit spate-n spate cu fata care mă voia botezat, rămîne o întîmplare pe care mi-o amintesc ori de cîte ori vreau să rîd de unul singur. Ajungînd în fața porții, intru în cabina portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cald spre tine; dar în mine somnola un crâmpei de viață uitat, iubit și trist. Era călduț, bătrânesc și uitat și eu eram toropită de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stâlpi. Cu Ina de o parte, Lila de cealaltă, pe deasupra mai având și bastonul, încercam să mă țin pe trotuar, dar, precum o frunză uscată, mă răsuceam, zburam de la un capăt al trotuarului la celălalt, ca să ajung, pe sus, în fața porții cu grilaj pe care o cunoști și care s-a închis cu un sunet sec la plecarea ta. Apoi, scara de marmură și ușa noastră, pe care atât de mult aș vrea s-o văd într-o zi deschizându-se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă simt vinovată? Încă nu s-a hotărât nimic. N-am ales în mod categoric Plaza. E destul de posibil să facem, totuși, nunta în Oxshott. Poate. — Mama ta are de gând să pună o arcadă superbă de trandafiri deasupra porții, și buchete de trandafiri la toate stranele... și toată lumea va primi un trandafir la butonieră. Se gândea la trandafiri galbeni, dar depinde și de gama de culori care... — Aha. Ei, încă nu știu sigur... Mă opresc brusc, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu toate că dețineau toate pârghiile puterii din stat, comuniștii ghidați de Moscova au trecut la aplicarea unor numeroase interdicții și indemnități discriminatorii Într-un regim cât de cât normal. Desigur, și masa evreiască (pe atunci Încă numeroasă) urma să-și pape porția de demagogie, Îndemnată fiind să participe și să voteze masiv cu acel infam FDP. Urmare a acestor lucruri, Hușiul (ca toate reședințele de județ unde existau evrei și CDE) a Început să fie bombardat cu fel de fel de instrucțiuni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cuget dacă vreau să continui. Ziua lungă se încheie din nou târziu în noapte, ajung în cameră și cad într un somn adânc până a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții gargantuești și ne înfruptăm cu toții la maximum. Facem schimb de impresii și de povestiri din aventurile din ultimele două zile. Încep să mă acomodez cu viața în Iquitos și cu orele ciudate de conferință. Pablo Amaringo A doua zi va
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
voluntari. Să pleci din confortul de acasă și să trăiești ca patriarhii, în corturi, să mănânci cu cântarul, nu este foarte ușor. Când vezi atâția copii sau adulți că mănâncă o dată la două, trei zile, îți vine să le dai porția ta, așa mică cum era, și să te lipsești de ea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să slăbesc 5 kg în aproape 3 săptămâni cât am stat acolo. Nu pot înțelege cu ce se hrănesc oamenii acolo. Nu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru cei care doreau să se ospăteze cu așa ceva. Se așezară toți la masă în ordinea mărimii, adică Costache, Maria, Emilia, Mihăiță și Gheorghiță. Maricica, care avea doar un an și câteva luni, gângurea pe un pătuț, ea își primise porția pentru dimineața aceea. înainte de a începe mîncarea, toți ascultă în picioare rugăciunea rostită de cei mari, își fac semnul crucii și se așează să mănânce. La terminare mulțumesc Domnului făcându-și semnul sfintei cruci și rostesc către gospodina Maria „ sărut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o miercuri iar Joiana întro joi. Cele două vaci mugeau încetișor, chemându-și astfel vițeii la supt, dar știind că hrănirea odraslelor se petrece în același timp cu mulsul de către stăpâni, care au grijă să le îndulcească traiul cu porția de tain pus în dreptul boturilor lor. Mândrolea era o vacă înaltă, ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau cearcăne negre, de parcă ar fi fost machiată. Vițelul ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
era mai bine să fi spus de la început adevărul, cum s -a întâmplat totul? încheie discuția Maricica. Au aflat adevărul și ceilalți frați ai lui Săndel , dar mai târziu, după ce acesta se vindecase de toate juliturile și își putea primi porția de chelfăneală. Capitolul XXVI Vești mai multe și bune și rele - Domnule Costache! Madam Marie! Sunteți acasă? Bună ziua! - Bună ziua domnilor învățători, dar cu ce treburi pe la noi? - Avem mai multe treburi pe la dumnevoastră, dar în primul rând unde-i Săndel
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
puneam în tigaie și cu o sită de cartofi prăjiți și aduceam în PC ditamai platoul. Noi spuneam la bucătărie că ne-a trimis șeful de tură, din PC. Dar șeful de tură dormea. M. M.: La o mie de porții nu se cunoștea, dom'le. S. B.: Spuneam: "Venim din partea căpitanului X". "Gata, băi, dar cam într-o oră". "Băi, dar vezi că i-e foame, vrea să se culce". "Păi, haideți, ajutați-ne!" Imediat făceam cartofii prăjiți, plecam, mâncam
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un sandwich și ăilalți trei să se uite la el. S. B.: Da, așa este, dar nu numai la tancuri. Și la noi, dacă cineva primea pachet și aveam un camarad care era în planton, îi lăsam și ăluia o porție egală cu a noastră. M. M.: Da, bine, astea se-mpărțeau, așa era. Gândiți-vă că în tancul acela sunt sute de kilograme de exploziv și dacă se întâmplă ceva se duc toți. La aplicații, după cinci kilometri prin praf
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a chemat Fane și mi-a dat sticla în care mai era cam un sfert de conținut. Îmi lăsaseră și mie șampanie pe când ieșeam din planton. Dar, la ora 3 dimineața, când am revenit în dormitor, Fane dormea. Am primit porția de șampanie a doua zi. Aceea a fost șampania cu care am intrat în lumea liberă: mai târziu, pe un sfert, dar a fost. Ca și libertatea de după. Cam asta a fost atmosfera în acea perioadă: plantoane, știri peste știri
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un turist străin intră într-un restaurant la Berlin. Neștiind limba, când fu întrebat de chelner ce dorește să mănânce a pus la întâmplare degetul pe lista de bucate și, spre surpriza și ghinionul lui, s-a trezit cu o porție de fasole. Trăgând cu ochiul la un client vecin, care înfuleca un pui rumenit cu cartofi prăjiți și care îi spuse chelnerului "noch einmal" (încă o dată) și primise din nou pui și cartofi prăjiți, crezând că aceasta este formula pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rumenit cu cartofi prăjiți și care îi spuse chelnerului "noch einmal" (încă o dată) și primise din nou pui și cartofi prăjiți, crezând că aceasta este formula pentru pui cu cartofi, repetă aceleași cuvinte chelnerului și fu servit cu o nouă porție de fasole! Nu era cazul la mine! Am ales un platou cu antreuri apetisante, un păstrăv la grătar, însoțit de o excelentă licoare surpriză, un aligote de Jidvei, salată de fructe, cafea pentru soție și ceai de iasomie pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prea identificat cu rolul, a rămas după spectacol și el singur În pădure, contemplând melancolic condiția efemeră a teatrului. Dar, spre deosebire de personaj, el s-a decis În cele din urmă să revină la fermă și a apucat să guste ultima porție din tortul ce purta numele piesei. Spectacolul nostru era din păcate sortit să dispară foarte iute, fiind comandat special pentru festival și planificat să se joace numai de două ori (acesta fiind un aspect incomod al festivalurilor, căci se joacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
metaforă politică a fost scena uciderii Clitemnestrei, care nu a funcționat nicăieri ca În România. Cu ani În urmă, la Paris, când adaptasem Electra În catedrala sublimă cu vitralii transparente de la Sainte-Chapelle, În cadrul Festivalului de toamnă, plasasem uciderea Clitemnestrei deasupra porții de intrare, lângă orgă. Primisem aprobarea să jucăm Electra În biserică datorită lui Michel Guy, directorul festivalului, un om cu gust și putere de convingere. Înainte de Începutul repetițiilor, aflându-mă Într-o scurtă vizită În țară (ca să mă reculeg cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care acum intră și În catedrală s-o căsăpească pe mumă-sa!?“ După o pauză de căutare febrilă, văd că Îi strălucesc ochii părintelui: „Unde vrei s-o căsăpească, sper că nu la altar!“. I-am spus că, dimpotrivă, deasupra porții de intrare, la balconul unde se află orga, la apusul soarelui, când lumina pare mai transparentă, filtrată prin rozeta centrală. „Frumoasă imagine, Îmi place, sfințită de lumina serii. Păi, dacă nu o omori la altar, eu zic că se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În găleata de zoaie. „N-am putut perfecționa pasta și atunci am perfecționat tubul“, scria pe pasta de dinți englezească. La micul dejun, Siropul Auriu importat de la Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu fructe, săruri mirositoare, cărți de joc, jocuri de puzzle, sacouri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe leagăne invizibile spre șine, o șină paralelă se sinucidea brusc prin anastomoză, un mal cu iarbă se ridica Într-o clipă tot mai sus, tot mai sus, până ce micul martor al acestor velocități combinate era silit să-și verse porția de omlette aux confitures de fraises. Totuși noaptea era perioada când La Compagnie Internationale des Wagons-Lits et des Grands Express Européens Își justifica vraja pe care o exercita numele ei. Din patul meu aflat sub culcușul fratelui meu (dormea? sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era mai milă de el. Procedura scăldatului avea loc Într-o altă parte a plajei. Băieși profesioniști, niște basci În costume
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era mai milă de el. Procedura scăldatului avea loc Într-o altă parte a plajei. Băieși profesioniști, niște basci În costume de baie negre, se aflau acolo pentru a ajuta doamnele și copiii să se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În momentul când face un salt spectaculos În gura porții pentru a respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mine cu mingea cafenie nou-nouță În bombeul lui strălucitor, apoi șutul vijelios, norocul de a-l apăra, senzația de fericire prelungită... Dar mai erau alte zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o budincă de prune și capul Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie de dragoste. Și... și nu uitați: porție dublă de ovăz! E o poruncă! Boierii stau cu capetele plecate, parcă atunci au înțeles că n-au prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat tovarăș al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]