KorAP: Find »[drukola/base=poruncă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...316 >

7,887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

aici din când în când pregătindu-se pentru călătoria peste ocean și voiam să rugăm un doctor de război priceput să-i îngrijească pe Tanaka și pe însoțitorul lui. În ce privește prima chestiune, n-au fost neajunsuri, căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă o privire peste porunca scrisă și o închise într-un sertar al mesei. Că veni vorba, padre, am aici o scrisoare de la unchiul dumitale... Din același sertar scoase de îndată o scrisoare, ca și cum ar fi răspuns la porunca scrisă a guvernatorului. Îl cunosc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doar își aruncă o privire peste porunca scrisă și o închise într-un sertar al mesei. Că veni vorba, padre, am aici o scrisoare de la unchiul dumitale... Din același sertar scoase de îndată o scrisoare, ca și cum ar fi răspuns la porunca scrisă a guvernatorului. Îl cunosc pe unchiul dumitale. Nu-mi închipuisem că dragul meu unchi Don Diego Caballero Molina îmi va trimite așa de repede răspuns la scrisoarea pe care i-o trimisesem pe fugă din Acapulco. Am băgat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu pot suferi gândul de-a trimite alți misionari să-și verse sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
insula Kyushu, la Nagasaki, și arși pe rug. Până și la Sevilia se vorbea despre această întâmplare, dar eu m-am hotărât atunci că tocmai Japonia avea să fie țara unde voiam să-mi las oasele. În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu. Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
servesc drept tălmaci trimișilor străini care aveau să vină în Japonia de atunci încolo. Întrucât japonezii știau că sunt preot creștin îmi tot aminteau necontenit de scrisoarea trimisă de cârmuitorul japonez la Manila în anul 1602. Această scrisoare era o poruncă prin care străinii primeau îngăduința de a locui în Japonia, dar nu li se dădea voie să-și propovăduiască în această țară credința. Firește că nu mi-am pierdut curajul și nu m-am supus acelei porunci. Sub cuvânt că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scrisoare era o poruncă prin care străinii primeau îngăduința de a locui în Japonia, dar nu li se dădea voie să-și propovăduiască în această țară credința. Firește că nu mi-am pierdut curajul și nu m-am supus acelei porunci. Sub cuvânt că aveam să clădesc în Asakusa un umil dispensar pentru leproșii bătuți de soartă, mi-am început pe ascuns munca de propovăduire în timp ce îngrijeam bolnavi împreună cu alți doi confrați. Creștinii japonezi care stăteau ascunși au început astfel să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat poruncile sale. Când m-au văzut, supușii mi-au făcut loc în tăcere. Nici ei nu erau răvășiți, de parcă ar fi prevăzut cu mult timp înainte că stăpânul lor avea să-și pună capăt vieții. Mi se părea că îndeplineau cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de biserici ridicându-se drept printre străzile orașului și crenelurile albe dimprejurul său. Printre turlele ce străpungeau văzduhul se aflau și cea a bisericii San Francisco unde primiseră botezul japonezii, precum și cea a mănăstirii care ne găzduise. Însă, am primit poruncă de la guvernator să ne îndreptăm drept spre golful Acapulco fără să mai trecem prin Mexico. Zicea că nu are dezlegare să-i întâmpine pe japonezi la Mexico, dar, firește, eu știam prea bine că asta era doar o scuză pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului, o să ajungem la Manila pe la începutul primăverii. După aceea, eu o să rămân la Manila, iar japonezii or să se întoarcă acasă cu același galion. Eu o să mă despart de ei și, urmând porunca unchiului și a superiorilor mei, o să-mi duc viața într-o mănăstire imaculată cu o grădină bine îngrijită. Sau... Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din unghiile sale. Slujbașii intrau și ieșeau din camera lor cu rândul. Samuraiul și Nishi n-aveau răgaz să-și tragă sufletul. Un mesager plecase deja din Tsukinoura pe un cal iute ca să înștiințeze Sfatul Bătrânilor de sosirea lor. La porunca venită din partea Sfatului, samuraiul și Nishi erau gata să plece către castel chiar și a doua zi. Le fusese dor de tot. Mirosul camerelor japoneze, lucrurile din încăpere, măsuța joasă pe care le fusese adusă mâncarea - toate acestea erau obiecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile Sfatului. Slujbașul le zise că li se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor și că în tot acest timp nu aveau voie nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile Sfatului. Slujbașul le zise că li se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor și că în tot acest timp nu aveau voie nici să se întâlnească și nici să ia legătura cu familiile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ocolea privirea plină de uimire a samuraiului și stătea cu fața înspre cerdac. — Ați făcut drum lung și istovitor. Pesemne că abia așteptați să vă întoarceți la casele voastre, începu senior Tsumura exprimându-și recunoștința față de cei doi. Însă, din porunca Măriei Sale, de anul trecut încoace toți cei veniți din țări străine trebuie să răspundă la niște întrebări. Înțelegeți că fac acest lucru pentru că așa îmi cere datoria. Apoi senior Tsumura îi întrebă mai întâi de ce vasul cu care veniseră sosise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul. — Eu m-am creștinat! La strigătul lui Nishi, seniorul Tsumura își ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din Sfat, doar trei slujbași le-au ascultat povestirea despre călătorie după cum le cerea datoria. Aceștia nu le-au arătat nici un pic de compătimire și nici n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-o să ne mai putem întâlni o vreme, zise samuraiul clipind din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întruchipat aceste planuri trebuie și ei judecați și dați la o parte, chiar și fără să fi fost înștiințați. Asta e lumea cârmuirii. — Eu sunt doar un ostaș... nu mă pricep la cârmuire. N-am făcut decât să mă supun poruncii de a mă face sol... Nishi își aținti privirea în pământ și umerii prinseră a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bucuria, nici tristețea. Când toți ceilalți adormiră lângă vatră, samuraiul deschise cutia de scrisori pe care o adusese înapoi din călătorie. Cutia aceea fusese de câteva ori muiată de apa mării și arsă de soarele dogoritor din Nueva España. Urmând porunca seniorului Ishida, trebuia să ardă tot ce purta mirosul credinței creștine. În cutia de scrisori se găseau foi pe care preoții și călugării din mănăstirile pe unde trecuseră le scriseseră ca amintire numele lor precum și cuvinte prin care se rugau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
De la părintele Vasquez și de la însoțitorul său am aflat cum s-a desfășurat prigoana împotriva misionarilor de când am fost eu prins. În același ținut unde se ascundea părintele Vasquez se mai aflau ascunși zece misionari. Cu toate că erau puțini, munceau urmând poruncile superiorilor la fel ca înainte de a fi alungați. Cea mai mare parte dintre ei se ascundeau în peșteri și chiar și în nopțile petrecute în vreo casă de creștin stăteau ascunși într-un perete din două foi făcut pentru ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe meleaguri străine la credința creștină împotriva legii. S-ar cuveni să fie aspru pedepsit, dar Sfatul Bătrânilor a judecat anume acest fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din ziua aceea, samuraiul începu din ce în ce mai des să rămână singur după ce toți ceilalți adormeau și să privească flăcările ce înghițeau surcele. Oare ce mai făcea Nishi? Fără îndoială că primise și el aceeași poruncă, dar nici nu încăpea vorba să ia legătura cu el în vreun fel. Prin spatele pleoapelor închise îi treceau una câte una priveliștile văzute în timp ce străbătuse Nueva España călare alături de Nishi și de ceilalți. Soarele ca o minge de foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
moartea unchiului său, samuraiul nu primise nici un cuvânt de compătimire din partea seniorului Ishida, poate din pricină că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să se înfrâneze. Riku își dădu cu părerea că seniorul Ishida îl chema pe nepusă masă poate pentru că i se ridicase porunca de a nu părăsi valea. Samuraiul credea și el același lucru. Căci, cu toate că Sfatul Bătrânilor îi poruncise să nu iasă din vale, seniorul Ishida îi cerea anume să vină la Nunozawa însoțit de un supus. Și de data aceasta îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]