8,531 matches
-
ai văzut cel mai bine îmbrăcat, să-l lași fărăcoajă! Nu mai știu unde o să ajungem cu vremurile astea! Nu mai poate omul să ciordească cinstit un portofel garnisit ca lumea, de nicăieri! Așa că nu mă mai întreba ce căuta poza mea cu zulufi la el, că e nașul meu autentic și legal. Vino acasă lichea patentată că mi-e dor de tine. Am pus vizor la ușă și dacă o fi să dea peste noi vreun pericol fără sonerie, intri
DRAGĂ CERASELLA CU DOI ,,L , de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364939_a_366268]
-
Editura „Grinta” împreună cu editura „Singur” va edita și va tipări până la data de 15.08.2011, volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” - antologie de poezie, proză și eseistică. Cartea va avea un număr de 384 de pagini dintre care 24 color (cu pozele autorilor), format 15x22cm., coperta policromie, plastifiată lucios. Textele, CV-urile și fotografiile color ale autorilor se vor expedia pe adresa gabby cojocaru@yahoo.com până la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite și un scurt răspuns la întrebarea
ÎN CURÂND VA APĂREA VOLUMUL „CUVÂNTUL ÎN TIMP” – ANTOLOGIE DE POEZIE, PROZĂ ŞI ESEISTICĂ de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364988_a_366317]
-
Editura „Grinta” împreună cu editura „Singur” va edita și va tipări până la data de 15.08.2011, volumul „CUVÂNTUL ÎN TIMP” - antologie de poezie, proză și eseistică. Cartea va avea un număr de 384 de pagini dintre care 24 color (cu pozele autorilor), format 15x22cm., coperta policromie, plastifiată lucios. Textele, CV-urile și fotografiile color ale autorilor se vor expedia în format electronic pe adresa gabby cojocaru@yahoo.com până la data de 25.07.2011. De asemenea, autorii vor trimite și un scurt
LISTA AUTORILOR VALIDAŢI PENTRU ANTOLOGIA CUVÂNTUL ÎN TIMP (14 IULIE 2011) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364989_a_366318]
-
române de ocupație a Budapestei, știa limba maghiară bine, vorbit-citit-scris. - Adu-i aici, că am să le dau ceva - i-a răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos trei poze și a prins a se uita cu drag la ele... În 1914, când a început marele război, Toader, un bărbat falnic de 30 de ani, însurat și cu patru copii, a și fost concentrat într-un regiment al Armatei 1
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
îl căutau la hotel, iar el le dădea să mânânce pe saturate, ba, le mai dădea mâncare și pentru acasă. Copiii erau bucuroși să stea de vorbă cu el, căci vorbea foarte bine limba maghiară. Au făcut chiar și o poză toți trei, el - în spatele lui Marko și Judith, cu mâinile pe umerii lor. Mare fu surpriza și bucuia acelor copii când au primit fiecare câte o poză. Pe spatele fiecăreia, Toader Baciu le scrisese, desigur, în ungurește: “Pentru Marko/Judith
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
copii când au primit fiecare câte o poză. Pe spatele fiecăreia, Toader Baciu le scrisese, desigur, în ungurește: “Pentru Marko/Judith, amintire de la românul Toader Baciu, din Ip, la 15 sept. 1919”. Băiatul i-a scris, la rându-i, pe poza lui Toader: “Cu toată dragostea și recunoștința, pentru Todor Baci, Marko și Judith Csaba, Budapesta, 15 sept. 1919”. II. Ip, noaptea de 13-14 septembrie 1940**: Un vecin ungur i-a indicat caporalului Marko Csaba casa lui Toader Baciu. Pe acesta
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
baioneta, erau toți buimaci, neștiind ce se întâmpla. Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, și Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
se întâmpla. Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, și Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în una dintre poze era el, sora lui, Judith, și Todor Baci, cel care zile de-a rândul îi hrănise ca pe copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva minute în care n-a făcut altceva decât să privească năuc, și pe o parte, și pe alta poza aceea, Marko și-a
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
copiii lui. Pe spatele pozei era dedicația lor, scrisă chiar de el, Marko, în 1919, în hotelul “Gellert”, din Budapesta. După câteva minute în care n-a făcut altceva decât să privească năuc, și pe o parte, și pe alta poza aceea, Marko și-a scos rapid revolverul din toc și și l-a pus la tâmplă... A urmat o pocnitură al cărei sunet a fost puternic amplificat de tavanul boltit și aflat la mare înălțime al încăperii în care se
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
prețul de tipărire. Știind cum arată volumul (are aproape 300 de pagini), chiar și așa, prețul transmis era ridicol de mic. Apoi, au mai intervenit alte două situații. Prima a fost aceea că prețul transmis era pentru ca volumul să conțină pozele autorilor alb-negru iar dl. Smarandache ar fi dorit totuși să-l scoată cu pozele respective color, ceea ce ar fi însemnat o mărire a prețului de tipărire. A doua situație a fost aceea că, la un moment dat, tot domnia sa m-
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
așa, prețul transmis era ridicol de mic. Apoi, au mai intervenit alte două situații. Prima a fost aceea că prețul transmis era pentru ca volumul să conțină pozele autorilor alb-negru iar dl. Smarandache ar fi dorit totuși să-l scoată cu pozele respective color, ceea ce ar fi însemnat o mărire a prețului de tipărire. A doua situație a fost aceea că, la un moment dat, tot domnia sa m-a rugat să mă interesez dacă volumul nu ar putea fi tipărit în Râmnicu
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
exemplar în varianta color, la cea de-a doua editură! Evident, afacerea a căzut! Ca răspuns la ofertele pe care i le-am trimis, dl. Smarandache mi-a spus că la 9 lei/exemplar le scoate la Oradea și cu pozele autorilor color. În fine, domnia sa mi-a spus că, pentru cei care doresc mai multe exemplare, să încasez câte 5 lei/exemplar și să opresc eu toți banii pentru efortul de a trimite autorilor ceea ce au comandat, evident, celor din afara
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
alb, mai multe-n negru O zi mă-mbracă-n alb, mai multe-n negru, În scăpătat de soare mă frământ, Eu cântul bucuriei îl ascult, Dar peste el răsună-un marș funebru. Cu ochii goi, împovărați de ceață, Văd poza ta, ce pe un raft atârnă Și un pustiu de vânt în dimineață Împrăștie trăirile din urmă... Referință Bibliografică: O zi mă-mbracă-n alb, mai multe-n negru / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI
O ZI MĂ-MBRACĂ-N ALB, MAI MULTE-N NEGRU de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366425_a_367754]
-
-i ruină. Speranțele-au rămas speranțe, la ele astăzi n-am răspuns, nici zilele nu au nuanțe, când ești străin, de dor răpus. Doar amintiri în loc de mamă, îmi pare greu de înțeles și sufletul se scoală-n teamă, când numai poze îl privesc. Abia acuma îmi dau seama, ce greu e azi să fii copil! Mi-aș ține-n brațe veșnic mama, chiar și sărac, n-aș fi umil... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Chiar și sărac n-aș fi umil
CHIAR ȘI SĂRAC N-AȘ FI UMIL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366437_a_367766]
-
acum, /Penelopa din mine?” (“Dilemă”). Poezia d-nei Ioana Voicila Dobre se caracterizează printr-un sentimentalism discret, nuanțat, prin delicatețe și prospețime, și e o dovadă în plus că se poate scrie, și astăzi, romantic, dincolo de orice mimetism și de orice “poză”. CLAUDIU ROBERT TOMA Referință Bibliografică: CE FRUMOS AM TRAIT... - PREFATA- / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1503, Anul V, 11 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
de bere înspumată în mâna dreaptă, asemănarea fiind de-a dreptul izbitoare. Fasci- nat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia comunei Câineni - județul Vâlcea”, publicată în 2008 la Editura „Fortuna”, am inclus în albumul anexat o poză a lui Mărian Frântu făcută cu vreo cinci ani înainte de moartea sa. Poza în sine este fasci- nantă, dar, vă asigur, personajul ca atare a fost, în realitate, și mai și!... Ei bine, Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
nat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia comunei Câineni - județul Vâlcea”, publicată în 2008 la Editura „Fortuna”, am inclus în albumul anexat o poză a lui Mărian Frântu făcută cu vreo cinci ani înainte de moartea sa. Poza în sine este fasci- nantă, dar, vă asigur, personajul ca atare a fost, în realitate, și mai și!... Ei bine, Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai lui erau unii dintre clienții pe care Deta nu-i suporta de nicio
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
corpului meu, după un principiu de identificare, din acea sumedenie de imagini (fotografii) mai vechi sau mai noi. Prin imaginea pe care o am despre corpul meu, eu nu mă pot regăsi pe deplin în nicio fotografie din album, căci pozele mi se par doar ipostaze disperse în care mă recunosc, despre care știu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine și imaginile mele se instituie o relație bivalentă de familiaritate și stranietate concomitente. Oare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366496_a_367825]
-
îndrăgostiți, sau, în atelier, între artist și modelul său. Mi se pare firească emergența esteticului în momentele care preced reprezentația: machierea, aranjarea părului, potrivirea unei bijuterii, felul în care ne alegem îmbrăcămintea, pantofii, lungile studieri în oglindă, rotiri, posturi diverse, poze, negocieri în minte, acceptarea ... Imaginea de sine, autostima, despre care vorbim aproape zilnic, țin de satisfacerea acestei moțiuni narcisice sau narcisiste și, deopotrivă, actoricească, histrionică. Psihologii vor fi observat cu siguranță că teatralizarea vieții persoanei nu este doar un fapt
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
dispare râul.. așa cred. Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
de săptămână la bunici se face simțit. Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
dispare râul.. așa cred.Astăzi am fost la olimpiada la religie. Cred că sfârșitul de săptămână la bunici se face simțit.Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
de săptămână la bunici se face simțit.Am zăbovit, însă, ore bune în Timișoara după proba. Am naufragiat prin oraș, târât de valuri și valuri, făcând poze la tot ce mi s-a părut un altceva.. Nu am făcut nicio poză. Doar am zburat printre blocuri, cu toate pânzele sus, zdrențuite fâșii ale sufletului.... Cânt, până când ajung în larg. Intru în librărie... Aiurit, cuprins de greață mării, tremur și ajung, greoi și amețit, la prima carte. O iau și o deschid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
cazul tău? Veronica BALAJ: Datele din mintea mea nu conturează vreo emoție specială. Sigur e că, știam deja să citesc... Îmi amintesc paginile unui ziar de format mare pe care îl luam după ce îl abandona bunicul. Avea litere mici, uneori poza mare a unui personaj politic... Unele cuvinte nu le înțelegeam. O să rămâi surprinsă dar cuvântul care mi-a dat nedumerire și nu-mi era deloc în clară semnificația lui a fost cuvântul „ie”. Știam că e parte din costumul național
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]