3,441 matches
-
care 5 ( 6 % ) copii au avut o scădere cu > 30 % a ratei de creștere chiar la peste 1 an de la încheierea tratamentului . Nu există date asupra efectelor pe termen lung asupra creșterii , dezvoltării și maturizării sexuale . În plus , rezultatele preclinice privind toxicitatea juvenilă au demonstrat o te scădere minoră , dependentă de doză , a creșterii globale la puii nou- născuți de șobolan cărora li s- a administrat ribavirină ( vezi pct . 5. 3 ) . es evaluat raportul risc/ beneficiu al utilizării asocierii interferon
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
de 2, 9 % , iar la pacienții cu hepatită cronică este de 6, 2 % . Titrurile detectabile sunt mici la majoritatea cazurilor și nu au fost asociate în mod regulat cu pierderea răspunsului sau cu orice alt fenomen ina 5. 3 Date preclinice de siguranță dic Deși interferonul este , în general , recunoscut ca fiind specific speciei , s- au efectuat studii de toxicitate la animale . Injecțiile cu interferon alfa- 2b recombinant uman , administrate timp de până la trei luni , nu au scos în evidență semne
Ro_1148 () [Corola-website/Science/291907_a_293236]
-
În momentul în care procesul distructiv autoimun anti-β-celular a fost declanșat (autodeclanșat sau declanșat de factori exogeni), nu se mai poate vorbi de o acțiune preventivă ci de una terapeutică. După cum menționam, diabetogeneza T1DM are loc în întregime în perioada preclinică a bolii. În momentul exploziei clinice a diabetului, aproape tot ce era de distrus în insulele Langerhans este deja distrus. Ipoteza că un tratament ulterior aplicat în această perioadă poate stopa procesul autoimun anti-β-celular este iluzorie. Raportarea unor remisii tranzitorii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
debutul clinic al acestui tip de diabet are, de multe ori, aspectul acut, el se produce abia atunci când peste 80-90% din masa de celule ß a fost distrusă, pe parcursul a mai multor luni sau ani în care se desfășoară faza preclinică, asimptomatică. Față de acest punct de vedere "clasic", există în ultimii ani date experimentale care se cer confirmate și susțin o evoluție mult mai rapidă a procesului de distrucție a celulelor ß într-o perioadă care precede cu puțin debutul clinic
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
umană cu acțiune rapidă, insulina aspart (Novo-Nordisk S/ A). La acest analog, reducerea tendinței de agregare a monomerilor de insulină s-a produs prin înlocuirea prolinei din poziția B28 cu acidul aspartic, care prin electronegativitatea sa împiedică agregarea (11). Studiile preclinice au demonstrat faptul că eficiența hipoglicemiantă a insulinei aspart este aceeași cu a insulinelor umane prandiale, însă absorbția este de 2-3 ori mai rapidă, atinge efectul maxim mai precoce și are o durată a acțiunii efective mai scurtă (14). Adaosul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
fiziologică au fost marcate inițial de cîteva eșecuri (11). Astfel, a fost sintetizată, prin tehnica ADN recombinant, proinsulina umană care a dovedit o acțiune farmacodinamică asemănătoare cu a insulinelor intermediare, având chiar o hepatospecificitate mai mare decât acestea (15). Studiile preclinice au arătat, însă, faptul că proinsulina astfel sintetizată 55 avea o mitogenicitate inacceptabilă. Singurul analog cu o durată lungă de acțiune care s-a dovedit a fi și eficient și sigur, ceea ce a dus la înregistrarea lui în Europa și
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de 26). Deși aparent facilă, calea de administrare nazală nu a devenit o realitate practică datorită biodisponibilității reduse a insulinelor administrate pe această cale și a variabilității importante a absorbției (8,26). Administrarea pulmonară prin aerosoli a depășit etapa studiilor preclinice (29). Absorbția insulinei prin mucoasa arborelui respirator s-a dovedit a fi bună și relativ constantă, având o farmacodinamică apropiată de cea a insulinelor cu durată scurtă de acțiune și putînd asigura o substituție prandială eficientă. 8.3. Mijloacele de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
o proliferare necontrolată (Muthuswamy și colab., 1994; Dittmar și colab., 2002; Yarden și colab., 2001). Semnalizarea inițiată de heterodimerii HER-2 este esențială în dezvoltarea cancerelor. Totuși, până în prezent, nu se cunosc în totalitate căile de semnalizare inițiate de HER-2. Studiile preclinice au demonstrat că nivelul proteinei HER-2 este crescut în celulele ER-pozitive tratate cu antiestrogeni ca tamoxifen, crescând oncogenicitatea acestor celule. Nivelele crescute ale proteinei HER-2 poate supresa inhibitorii cunoscuți ai ciclului celular ca p27 și p130 (Sliwkowski și colab., Imunogenetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
constitutivă cu alți doi membri ai familiei ErbB, la activitate tirozinkinazică constitutivă și la transformare celulară. Șoarecii transgenici care exprimă o alelă activată a lui Her 2/neu în epiteliul mamar fac cancer mamar (Bouchard și colab., 1989). Prima dovadă preclinică care a implicat gena Her 2/neu ca țintă a medicamentelor antitumorale a fost adusă de studii in vitro și in vivo cu anticorpi monoclonali față de domeniul extracelular al proteinei sintetizate sub direcția acestei gene (Drebin și colab., 1985; Drebin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ca oncogene în modelele de laborator și amplificarea lor a fost evidențiată în diferite cancere umane (Marte și Downward, 1997). Nu este exclusă posibilitatea ca oncogeneza să fie rezultatul pierderii PTEN, dependentă, cel puțin parțial de superactivarea căii Akt. Studii preclinice recente aduc dovezi că inhibiția farmacologică a acestei căi în tumorile cu PTEN null poate avea relevanță terapeutică. Pe baza utilizării mai multor linii celulare tumorale umane cu statut PTEN bine definit, precum și cu șoareci knockout țintit în gena PTEN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
GAD și IA-2 - totuși aceștia nu sunt absoluți și în nici un caz nu pot fi folosiți deocamdată pentru studii epidemiologice (60). În sfârșit o altă problemă este faptul că un număr de pacienți, „diabetici” în fond dar aflați în fazele preclinice - „prehiperglicemice” ale bolii (pentru T1DM este vorba de subiecții cu predispoziție genetică aflați în faza inițierii și desfășurării procesului autoimun anti ?-celular pancreatic), nu vor putea fi incluși de nici un studiu epidemiologic (33). În ciuda tuturor acestor dificultăți, studiul epidemiologiei T1DM
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
imagistice, și în special al celor bazate pe rezonanța magnetică [51, 85], numărul malformațiilor arterio-venoase cerebrale descoperite incidental a crescut semnificativ, aducând astfel un nou subiect de dezbatere asupra oportunității atitudinii terapeutice agresive asupra acestor leziuni aflate într-un stadiu preclinic de evoluție. Astfel, deși există un consens general asupra faptului că toate malformațiile vasculare cerebrale care au sângerat necesită tratament agresiv, sunt diferențe majore de opinie în ce privește managementul malformațiilor nerupte [48]. Tratamentul microchirurgical al malformațiilor arterio-venoase constă în excizia sub
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
26]. TUMORILE ORBITALE IOAN SZABO, BIANCA SZABO CONSIDERAȚII DE TERMINOLOGIE Bogăția limbii române face ca să dispunem de doi termeni sinonimi pentru desemnarea unui proces tumoral aflat în orbita oculară, respectiv termenul de „orbital” și cel de „orbitar”. Ambii au circulație preclinică și clinică răspândită și se pot considera corecți gramatical. Noi utilizăm termenul de „orbital” (și nu „orbitar”) pentru următoarele considerente: - DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE (Edit. Academiei Române, 1994) conține cuvântul orbital (p. 726) cu două sensuri. Unul din sensurile cuvântului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și Axinei-1 sunt evenimente întâlnite rar în CCA, doar în câteva studii fiind raportată o localizare anormală nucleară (15%) și o reducere a expresiei membranare a β-cateninei [34]. Insuficient explorată este implicarea căii Hedgehog în patogeneza CCAi, deși câteva studii preclinice au demonstrat un rol indirect al acestei cascade de semnalizare celulară în promovarea tumorigenezei [35, 36]. Genele supresoare tumorale Alături de oncogene și genele supresoare tumorale sunt implicate în dezvoltarea și progresia CCA. Inactivarea genei supresoare tumorale TP53, ale cărei mutații
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
contextul datelor obținute în alte spații socio-culturale. 7.1. Evaluarea stresului traumatic secundar În absența unui etalon pe populație românească pentru instrumentele ce măsoară stresul traumatic secundar, au fost comparați studenții care au început stagiile clinice cu cei din anii preclinici, folosindu-i pe aceștia din urmă ca și grup control. Analiza statistică nu a evidențiat diferențe semnificative între studenții din primii doi ani de studii și cei din ultimii patru ani. În ciuda expunerii la pacienți și la eventualul lor material
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sau între apropiați un caz de boală sau moarte (Siverston, 1988, McManus et al., 2006, Millan et al., 2007). Expunerea la traumă s-ar fi putut face, astfel, în mod direct, chiar înainte de începerea facultății, influențând rezultatele studenților din anii preclinici în sensul creșterii raportării de simptome STS. De asemenea, o altă motivație adesea întâlnită pentru alegerea profesiei de medic, o reprezintă prezența unei rude sau a unei persoane apropiate care lucrează în domeniul medical. (Allen, 1988, Siverston, 1988, Chuck, 1996
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
întâlnită pentru alegerea profesiei de medic, o reprezintă prezența unei rude sau a unei persoane apropiate care lucrează în domeniul medical. (Allen, 1988, Siverston, 1988, Chuck, 1996). Interesul pentru munca acestei persoane apropiate ar fi putut expune studenții din anii preclinici, la materialul traumatic al pacienților chiar înainte de începerea stagiilor. Doar un număr redus dintre studenții din primul și al doilea an de studiu au ales să completeze toate scalele. Se poate ca participarea lor la studiu să fi fost motivată
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fi fost motivată tocmai de interesul prezentat de temă ca urmare a resimțirii unor simptome specifice. Ce este evident, e că nu studenții din anii clinici au înregistrat rezultate scăzute la scalele ce măsoară nivelul STS, ci studenții din anii preclinici au raportat niveluri de STS mai mari decât se anticipase. Acest fapt este susținut de diferențele semnificative dintre nivelul de STS al studenților din anii clinici comparativ cu nivelul raportat de eșantionul de farmaciști din primul studiu. Prin urmare, încă
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
scăzută. Se arată afectați de distresul celorlalți pe scala de empatie, dar au dificultăți în a privi lucrurile din perspectiva altuia. În concluzie, deși analiza statistică nu a evidențiat diferențe semnificative între studenții de ani clinici și cei din ani preclinici, aceste rezultate par a se datora nivelului crescut al scorurilor studenților din anii preclinici. Fiind puțini la număr, studenții din primul și al doilea an care au participat la studiu, se poate să fi fost mobilizați în alegerea lor tocmai
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în a privi lucrurile din perspectiva altuia. În concluzie, deși analiza statistică nu a evidențiat diferențe semnificative între studenții de ani clinici și cei din ani preclinici, aceste rezultate par a se datora nivelului crescut al scorurilor studenților din anii preclinici. Fiind puțini la număr, studenții din primul și al doilea an care au participat la studiu, se poate să fi fost mobilizați în alegerea lor tocmai de simptomele de stres resimțite, care le-au trezit interesul pentru tema studiului. Această
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
chirurgical cât și datorită efectelor anesteziei generale [69]. Boala hepatică decompensată crește riscul complicațiilor postoperatorii (insuficiență hepatică acută, infecții inclusiv sepsis, sângerări, cicatrizare deficitară, disfuncții renale). Riscul operator depinde de gradul disfuncției hepatice, de tipul intervenției chirurgicale și de starea preclinică a pacientului. Stratificarea cantitativă a riscului perioperator la pacienții cu ciroză utilizează scorurile ChildTurcotte-Pugh (CTP) și Model for End-Stage Liver Disease (MELD). Scorul CTP a fost inițial utilizat pentru predicția mortalității după chirurgia de șunt portocav, dar actualmente este utilizat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Paula Szanto () [Corola-publishinghouse/Science/92129_a_92624]
-
istoria medicinii, consemnată ca eră a doctrinelor medicale etiofiziopatologice. Aceste orientări în gândirea medicală și în cercetarea științifică s-au reflectat atât în tematica studiilor efectuate la Facultatea de Medicină din Iași, cât și în gândirea medicală ieșeană. În cadrul învățământului preclinic, fundamental, s-a ilustrat Școala de anatomie a profesorului Gr. T. Popa. Descoperirile sale în diverse domenii privind structurile funcționale și anatomo-fiziologia sistemului nervos și, în special, descoperirea sistemului vascular port-hipofizar, au devenit date clasice în istoria medicinii contemporane. Școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
localului central al facultății și a mai multor clinici aferente. După 1948, ca rector al Institutului de Medicină și Farmacie, profesorul Râșcanu a contribuit la edificarea structurii moderne a Școlii de medicină din Iași. Unele sectoare ale învățământului de medicină preclinică (disciplinele fundamentale) au resimțit influența unei prea mari fluctuații de cadre, vacanțe și supliniri. Cu toate acestea, deși au funcționat pe o durată de timp destul de redusă, s-au remarcat prin activitate științifică, didactică și organizatorică unii profesori, ca Petru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca și la Școala de arte și meserii sau ca externi fără plată la Spitalul "Socola", în timp ce câte o studentă, fiică de funcționar neînsemnat, lucra ca meditatoare la liceul particular de fete "Humpel". În general, aceștia erau studenți din anii preclinici, iar cei care n-aveau fericirea să se bucure de favoarea directorilor școlilor respective dădeau preparații. După anul al IV-lea, studenții puteau deveni interni, prin concurs, ceea ce se adăuga la numărul celor ce făceau Facultatea de Medicină din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anilor 1930-1950; împreună cu L. Ballif, a descris latirismul, o intoxicație cu degenerescență neurologică, observat la evreii deportați în Transnistria, afecțiune și ea necunoscută. A stabilit (în cadrul unei secții clinice pe care a organizat-o la Spitalul de Boli Contagioase), aspectele preclinice ale pelagrei; a ameliorat unele tehnici de investigație în domeniul pelagrei și, împreună cu M. Ciucă și E. Ungureanu, a studiat deteriorarea metabolică din malaria cronică. A condus foarte numeroase teze de doctorat, a participat la numeroase congrese internaționale, a inițiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]