3,745 matches
-
cu literatura goliardescă. Juan Ruiz, , este considerat primul poet liric spaniol, cu o evidență și vastă cultură, cu un limbaj bogat, căruia îi place să acumuleze sinonime parțiale și să repete același concept sub divese forme, procedeu relaționat cu tehnică predicilor. Limbajul este popular și colocvial, foarte viu și creativ, și include expresii din arabă andaluza folosită în timpul sau. La sfarsitul cărții a declarat că oricine poate adaugă conținut sau o poate corectă, cu condiția să știe să o facă bine
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
și rațiune, nu pe o investitură automată; ea trebuie ascultată, chiar când greșește, însă poate fi remediată prin rațiune și Duhul Sfânt. De remarcat afirmația lui Hooker că puterea și proprietățile episcopilor nu sunt absolute. O altă lucrare importantă e predica lui Hooker intitulată " Discurs argumentat despre justificare". În ea și-a apărat credința în doctrina protestantă a justificării prin credință, susținând însă că și aceia care nu o înțeleg sau acceptă pot fi mântuiți de Dumnezeu. Aceasta îi includea pe
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
în calitate de membru activ al acesteia. Activitatea ecumenică și de promovare a valorilor teologice și spirituale ale Bisericii Ortodoxe în general și ale Bisericii Ortodoxe Române în special, a desfășurat-o prin participări la diverse simpozioane, servicii religioase, întruniri ecumenice, prin predici și conferințe, precum și prin publicarea a numeroase articole în presa românească și americană, religioasă și laică. În cei trei ani petrecuți în străinătate, a fost un reprezentat demn al etosului românesc peste Ocean. Iată ce scria Dr. Thomas W. Gillespie
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
și pentru prestigioasa activitate pe tărâm cultural”. Din anul 2000 este și președintele Comisiei locale de Bioetică. Pe lângă activitatea pastoral-misionară și didactică, a desfășurat o impresionantă muncă de cercetare științifică, concretizată într-un mare număr de studii, articole, recenzii și predici, publicate în diverse reviste și periodice din țară și din străinătate. De asemenea, este autorul a șaisprezece cărți și a două traduceri. Un interes aparte a avut pentru semănarea cuvântului lui Dumnezeu, elaborând trei volume de cuvântări duhovnicești. O preocupare
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
Tomis. Întronizarea a avut loc în Duminica Floriilor, 8 aprilie 2001, la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța. În data de 17 septembrie 2002 a fost ales decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța. Până în 1994 a susținut peste 50 de predici la Catedrala Patriarhală; Cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST a prezidat examenele de capacitate preoțească, examenele de definitivare și promovare, la care a susținut prelegeri între anii 1994-2000; Cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Patriarh TEOCTIST, în Arhiepiscopia Bucureștilor în
Teodosie Petrescu () [Corola-website/Science/308647_a_309976]
-
pentru aceasta. 53. Aceia care poruncesc ca în unele biserici Cuvântul lui Dumnezeu să fie adus la o tăcere aproape deplină, pentru ca iertările să poată fi predicate în altele, sunt vrăjmașii lui Cristos și ai papei. 54. Când, în aceeași predică, se folosește pentru iertări un timp egal, sau mai lung decât pentru Cuvântul lui Dumnezeu, acestui Cuvânt i se aduce un prejudiciu. 55. Dacă iertările, care sunt un lucru foarte mic, sunt celebrate cu un sunet de clopot, cu o
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
de când era student la Harvard. Jurnalele cuprindeau și un index. Emerson se reîntorcea la jurnalele sale, sursa să de idei și experiențe, alegând pasaje relevante, pe care le îmbină și le închega în conferințele sale concentrate. Pentru redactarea eseurilor și predicilor sale, isi reviza și șlefuia conferințele. Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea să adâncă, cu entuziasmul sau și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
Théâtre des Variétés" din Paris. Subiectul operetei cuprinde multe aspecte luate chiar din viața compozitorului. Ridiculizează principiile și metodele de educație folosite în pensioanele de călugărițe, unde elevele primeau o educație artificială, ruptă de viață, departe de realitate dar plină predici religioase, de falsă pioșenie, transformându-le în mironosițe acre și speriate. Totodată satirizează obiceiurile rele deprinse de ofițeri care dădeau exemple negative subalternilor. ACTUL I TABLOUL I Tânărul Celestin duce o dublă existență: la mânăstire ocupă postul de organist și
Mam’zelle Nitouche () [Corola-website/Science/307651_a_308980]
-
al II-lea i-a cerut preotului călugăr antiohian Nestorie, cunoscut pentru zelul său, să vină la Constantinopol. Nestorie, care l-a adus cu el și pe preotul Anastasie, a fost făcut patriarh al Constantinopolului. Într-o serie de omilii (predici) ținute la Constantinopol, Anastasie a negat existența unei Persoane Teandrice (Dumnezeu-Om) în Iisus Hristos, afirmând separarea netă a persoanelor divină (Dumnezeu-Cuvântul) și umană (Iisus Hristos) și a atacat utilizarea termenului Theotokos pentru Maica Domnului, utilizând în schimb apelativul de
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
în schimb apelativul de Anthropotokos (Născătoare de om). Poziția lui a dat naștere la controverse, întrucât credincioșii constantinopolitani erau obișnuiți să o cinstească pe Maica Domnului cu numele de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Nestorie a luat apărarea lui Anastasie în predicile sale, prin care a răspândit într-o formă extremă învățăturile lui Teodor din Mopsuestia, printre care utilizarea apelativului de Christotokos în loc de Theootokos pentru Maica Domnului. Teologii din Constantinopol s-au ridicat împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
a budismului în India. Curentul theravada este practicat de 35 % dintre budiști și, alături de curentul hinayana, face parte din Școala budistă din Sud. Credincioșii aplică cu strictețe regula vieții lui Buddha, angajându-se să-și găsească refugiu în el, în predicile sale (dharma) și în comunitate (sangha). Budismul hinayana este prin esență o regulă de viață monastică, fără o divinitate supremă. Credincioșii respectă interdicțiile: interdicția de a ucide, de a fura, de a comite adulter, de a minți, de a consuma
Theravada () [Corola-website/Science/307692_a_309021]
-
însă masa de lucru pentru sfânta masă a altarului. Cobora la biserica mare din incinta mănăstirii și slujea Sfânta Liturghie împreună cu preoții slujitorii ai mănăstirii. Nu era mare liturghisitor, însă neîndemânarea liturgică era uitată de toți când începea să rostească predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă și pe înțelesul tuturor, încât maicile și cei prezenți parcă retrăiau epoca Sf. Ioan Gură de Aur. (...) După Sf. Liturghie se retrăgea, din nou, în apartamentul său și reîncepea să scrie. Din când
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
pelerinaj la Ierusalim mai înainte de anul 1096, dar fusese împiedicat de turcii selgiucizi să ajungă la locurile sfinte și în plus fusese torturat. Sursele istorice nu se pun de acord asupra faptului dacă Pierre a fost sau nu la faimoasa predică a Papei Urban al II-lea de la Conciliul de la Clermont din 1095. Ceea ce este sigur este faptul ca Pierre l’Ermit a fost unul dintre cei care au predicat în Franța pentru mobilizarea pentru cruciadă, experiența proprie ajutându-l să
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul turcesc, dar rândurile cruciadei săracilor au fost completate cu cruciați dezarmați, răniți sau faliți. Până în final, în afară de rostirea unor predici mobilizatoare, Pierre l’Ermite nu a mai jucat un rol important în evenimentele care au urmat și care au dus la cucerirea Ierusalimului și stabilirea unor rute sigure pentru pelerinii care doreau să viziteze Locurile Sfinte din Palestina. Despre Pierre
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
Gilbert de Nogent. Acesta afirmă că Pierre ar fi încercat să scape din Antiohia asediată și înfometată, numindu-l pe călugăr o "stea căzătoare". Totuși, Guibert și alte surse amintesc de faptul că Pierre a fost cel care a ținut predicile în fața mulțimii de cruciați pe jumătate morți de foame, ceea ce i-a motivat pe luptătorii creștini să atace cu mare curaj armatele mult mai numeroase ale musulmanilor și să învingă în cele din urmă. Astfel, după ce și-a recăpătat faima
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
supușii evrei. Mai trebuie spus că Papa Urban al III-lea nu a menționat populația evreiască atunci când a propovăduit organizarea primei cruciade, iar mai târziu a condamnat orice violență împotriva evreilor, considerând că aceste atacuri sunt pervertiri ale cauzei cruciate. Predicile pentru organizarea primei cruciade au dus la o creștere a sentimentelor antisemite. O credință foarte răspândită în epocă era aceea conform căreia cucerirea Ierusalimului de către creștini și înscăunarea unui împărat creștin în Orașul Sfânt avea să fie evenimentul declanșator al
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
cu forța în Dunăre și au fost botezați în grup. După plecarea cruciaților, evreii s-au reîntors la practicarea iudaismului. În primăvara anului 1096, s-a format un număr de mici grupuri de cavaleri și țărani, fiind cu toții inspirați de predicile cu privire la cruciadă. Cruciada preotului Folkmar începută în Saxonia a persecutat evreii din Magdeburg și mai târziu pe cei din Praga. Episcopul catolic Cosmas a încercat să împiedice convertirile forțate și întreaga ierarhie catolică din Boemia a luat poziție alături de șeful
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
foame, ei au postit totuși, iar pe 8 iulie au pornit în procesiune, în timpul căreia preoții suflau în trompete și cântau psalmi, fiind ținta glumelor apărătorilor musulmani ai Ierusalimului. Procesiunea s-a oprit pe Muntele Măslinilor și au fost ținute predici de mai mulți călugări printre care și Pierre l’Ermite. În tot timpul asediului, cruciații au încercat de mai multe ori să ia cu asalt zidurile fortificațiilor, dar au fost respinși. Trupele genoveze, conduse de Guglielmo Embriaco, demontaseră deja corăbiile
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
începutul secolului al XII-lea, a hotărât să propovăduiască ridicarea la luptă sub umbra crucii ca fiind cel mai puternic mijloc pentru obținerea iertării păcatelor și a milei divine. Pe 31 martie, în prezența regelui Ludovic, el a ținut o predică în fața unei mulțimi uriașe pe câmpul de la Vézelay. Bernard, "predicatorul cu limba de miere", a reușit să capteze atenția mulțimii cu discursul său înflăcărat. Spre deosebire de prima cruciadă, noua expediție a atras membrii familiilor regale, așa cum a fost Eleonora de Aquitania
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
al III-lea de Warenne, Hugues al VII-lea de Lusignan și mulți alți aristorcrați și clerici de frunte. Un sprijin și mai important a venit din partea oamenilor de rând. Bernard a scris Papei că, la câteva zile după prima predică, "Am deschis gura, am vorbir și de-odată cruciații s-au înmulțit la infinit. Satele și orașele sunt acum pustii. De-abia dacă mai găsești un bărbat la șapte femei. Peste tot vezi văduve ale căror bărbați sunt încă în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
urmă dorea ca luptătorii cruciați să depună un jurământ de fidelitate față de el, tot așa cum ceruse și bunicul lui, Alexius I Comnen. Între timp, Bernard a continuat să predice în Burgundia, Lorena și Flandra. Ca și în cazul primei cruciade, predicile au dus la atacuri nechibzuite împotriva comunităților de evrei. Un călugăr fanatic german pe nume Rudolf a fost se pare inițiatorul masacrării evreilor din Rhineland, Köln, Mainz, Worms și Speyer. Rudolf pretindea că evreii nu contribuie din punct de vedere
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
consemnându-l într-o mânăstire. Câtă vreme se mai afla în Germania, Bernard a propovăduit cauza cruciadei și lui Conrad al III-lea al Germaniei în noiembrie 1146, dar Conrad nu s-a arătat dornic să participe personal la luptă, predicile continuând însă în sudul Germaniei și în Elveția. În decembrie, când s-a reîntors din Elveția, Bernard s-a oprit la Speyr, unde, la o slujbă ținută în prezența lui Conrad, a întrebat: "Omule, ce ar trebui să mai fac
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată în timpul unui turnir organizat la Écry-sur-Seine de Theobald al III-lea de Champagne, conte de Champagne în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
nu ar mai fi dorit ca noua cruciadă să mai fie condusă de monarhi, deoarece cruciada a doua eșuase în trecut tocmai datorită ambițiilor și orgoliilor capetelor încoronate aflate în fruntea expediției. Papa a ordonat organizarea de procesiuni, rugăciuni și predici pentru a ajuta la organizare cruciadei, care ar fi trebuit să mobilizeze în principal oamenii de rând, mica nobilime și cavalerii. Mesajul cruciadei a fost propovăduit în Franța de Robert de Courçon. Spre deosebire de cazul cruciadelor trecute, în cazul acesteia din
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Press”; începe publicarea „Pelerinului Ortodox Canadian” 1974 - este publicată prima ediție a revistei teologice „Synaxis”. Diaconul Lev trage o conductă de apă rece dintr-un izvor de munte către mănăstire. 1976 - diaconul Lev pornește într-o serie de călătorii ținînd predici prin care se adresează în special tinerilor. În acestă perioadă se apropie de cei cărora le vine greu să ajungă la biserica din numeroase motive. Parcurge peste 16 000 de kilometri într-un an pentru a ajunge la cei izolați
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]