27,702 matches
-
a sugera situația (experimentală) în care alte variabile independente sunt ținute sub control pentru a discerne asupra unei variabile dependente / situații cauzale etc. (n.red.) rata medie anuală de creștere a populației. (n.red.) 1 Pentru prescurtările din tabele, am preferat să păstrăm formele originale, ele neexistând în limba română; la fel și pentru sigle. (n.tr.) Europa celor 25 (începând cu 2004) nu includea România și Bulgaria, care au aderat în 2007. (n.red.) 2 Femei de lume în secolul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
prin Mădăras și Ardud, pe șoseaua care duce la Zalău și, mai departe, la Cluj. Era pe atunci un colț pierdut de țară șvabă. „Pierdut“ În mai multe sensuri, Între care acela că șvabii nu-și mai vorbeau dialectul german, preferînd limba ungurească. Generația părinților mei o rupea Încă binișor pe șvăbește, În schimb, a mea nu mai știa o boabă de nemțească. Vorbea numai maghiara, pe care am deprins-o și eu destul de repede de pe ulițe, de la joacă. Marea majoritate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici el nu se Înălțase prea mult. Venise cu soția lui, erau de curînd căsătoriți, voia să-i arate locurile natale. O chema Edna și vorbea engleza. Mi-am presimțit și mi am adulmecat șansa: — Și... ce fel de engleză preferi, am Întrebat-o, americană sau britanică? — Nu-nțeleg, ce anume? Eram În lumea mea... M-am lansat În explicații privind diferența dintre americană și britanică, m-am lăfăit În exemple, mi-am clătit gura și mi-am Încrețit buzele cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
profeso rului Ernst Hauler. Aflase astfel că generația părinților ei din Rătești și din alte sate, șvabi la origine și Încă vorbind dialectul din nordul lacului Bodensee, Întrucît aparțineau națiunii Înfrînte În al doilea război și supuse oprobriului mondial, au preferat să se declare unguri. De ce nu români, de vreme ce În 1945 nordul Transilvaniei se reîntorsese oficial la România? Pentru că erau romano catolici, și nu greco-catolici sau ortodocși, iar biserica lor nu Încetase o clipă, nici măcar În timpul României Mari, să-i maghia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a dat seama că i-ar fi fost mult prea greu să continue confruntarea cu austriecii. Hărțuielile nesfîrșite, dar mai cu seamă ciuma Îi răriseră trupele, iar neașteptata refugiere, În fapt, fuga lui Rákóczi În Polonia Îl decepționase adînc. A preferat să fructifice disponibilitatea conciliantă a Împăratului Leopold, pus și el la grea Încercare de dificultățile războiului de succesiune din Spania. A iscălit așadar pactul cu diavolul după ce-i impusese aceluia respectul și a intrat astfel definitiv În elita nobilimii maghiare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
2000 cînd, În curtea bisericii, i-a fost ridicată o statuie. Inscripția de pe o placă comemora tivă explică În ungurește cînd a trăit Erdődi Bakócz Tamás (1442-1521) și că a ajuns arhiepiscop de Esztergom. Dar episcopatul romano-catolic de Sătmar a preferat să lase in scripția netradusă, iar consiliul local și primăria nu s-au Învrednicit să impună tălmăcirea mesajului ca, și În limba statului, să devină cunoscută cariera remarcabilă În sine a unui vlăstar al locului. Se Întîmplă Însă că pică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Lunii pe orbită. Așadar, dacă mă iau după mișcarea Pămîntului În jurul Soarelui și a lunii În jurul Terrei, am dreptate. Dacă uit de calendarul cu cele 30 și cele 31 de zile ale lunilor sale, s-ar spune că greșesc. Prefer să rămîn Însă la adevărul astrelor. Vasăzică, număram trei ani trei luni trei săptămîni și trei zile, iar de barză trebuie că știam din vara dinainte... Mărturisesc că ținuta bățoasă a cocostîrcului Într-un picior pe marginea cuibarului de pe șură
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apare o singură dată, în Septuaginta, în 2Regi 17,23, în legătură cu Achitophel, unul dintre sfătuitorii regelui David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum Abessalom nu i-a ascultat sfatul, cu toate că era cel potrivit, preferându-l pe cel al unui inamic infiltrat, Achitophel, spune textul, „și-a pus șaua pe asin, s-a ridicat și s-a dus acasă, în cetatea sa; a făcut rânduială în casă, șapoiț s-a spânzurat și a murit”. Relația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin mâna însăși a lui Dumnezeu, care pune la cale un accident îngrozitor, echivalent cu o execuție publică (tot Ierusalimul află, de unde și denumirea câmpului respectiv). Probabil Matei 41 se află cel mai aproape de adevărul istoric, deși imaginarul creștin a preferat preluarea, perpetuarea și îmbogățirea versiunii sadice din Faptele apostolilor. Dovadă e un fragment puțin cunoscut dintr-o lucrare a lui Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spălarea picioarelor și împărtășirea ucenicilor cu trupul și sângele Domnului. Prin urmare, pentru a descrie prima parte, cea pozitivă, a uceniciei lui Iuda, Origen se referă mai cu seamă la mărturiile lui Matei; pentru a doua parte, cea negativă, el preferă explicația lui Ioan. Diavolul îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune în Ef. 6,16: „În toate luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”. Origen pleacă de la versetul paulinic pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul dintre textele preferate de gnostici. Evanghelia lui Petru, multă vreme aflată pe listele canonice, a dispărut din ele din cauza interpolărilor docetiste tardive, așa cum mărturisește Serapion, episcop al Antiohiei, la începutul secolului al III-lea. Prin urmare, într-o perioadă când încă nu exista
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evanghelia după Ioan (2000). Aceste traduceri sunt întotdeauna însoțite de introduceri (adesea polemice), de note și comentarii foarte personale. Limbajul său, destul de arhaizant, evită termenii tehnici și neologismele, considerate ca inadecvate spiritului ortodox. Clarității limbii române de astăzi el îi preferă „misterul”, uneori aburos și de neînțeles, al unei limbi ecleziastice de lemn. Doctor Philocalicus Numele lui Stăniloae va rămâne pentru totdeauna legat de cel al Filocaliei românești, la care a lucrat cu întreruperi jumătate de secol. Nichifor Crainic vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: Autorul areopagiticelor face prin toate cele amintite deosebire categoricăîntre Dumnezeu și lume. Dar, pe de altă parte, el unește strâns lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede și din faptul că pe de o parte Dumnezeu iese din Sine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-a înșelat. Isus a preferat moartea pe cruce revoluției naționale. Această imagine a unui Iuda patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui Iuda? C.B.: Tentative de reabilitare există de câteva secole, dar până astăzi ele au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
traduceți gr. sarx prin „trup”, și nu prin „carne”. Ați preluat astfel sensul instituit și impus în limba noastră fără a încerca să exploatați elasticitatea latentă a limbii. În mai multe cazuri, ați ales să oferiți traducerea literară în notă, preferând să păstrați în text cuvinte și expresii acceptate de uzanța limbii române. Ca alți traducători, mă întreb și eu dacă traducerea unei opere de căpătâi nu este prilejul unic al reînnoirii limbii proprii, prin manifestarea unui univers străin căruia i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu sunt numai creștini, ci sunt și serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta îmi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel în pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă”, și nu pentru „chivot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hotărât și de dornic să vândă, pentru a deveni, la bătrânețe, un locatar în plus în casa soților Polizu. Chiar dacă locuința din strada Grădina cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o altă țigară, preocupat de problemele lui. Domnule Teodorescu, i se adresă volubil, să nu credeți că pe la București umblă câinii cu covrigi în coadă... Eu am avut de mai multe ori ocazia să mă transfer la regiune, dar am preferat să rămân aici... Parcă v-am mai spus lucrul ăsta și altă dată... Nu merită! Mie îmi place mai mult viața de la țară. Așa că mai gândiți-vă la ce v-am spus... Vă rog eu!... Stelian răspunse că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă totuși să păstreze acest gând doar pentru sine, din delicatețe. În acel moment, în liniștea care se așternuse, se auzi, cumpănit și înțelept, glasul lui Zalman Aron: Să nu vă pierdeți nădejdea și să vă țineți cum se cuvine firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiu., nu prea convins de ce auzise. Că îi tot așteptăm și uite că nu se-ntâmplă nimic!... Când oi muri eu?... Surprins de replica tatălui său, Virgil repetă că americanii aveau să vină, nu era nici o îndoială în privința aceasta, apoi preferă să schimbe subiectul de discuție, mărturisindu-i tatălui său că se cam săturase cu viața de la Brănești și că ar fi vrut să se transfere cu serviciul mai aproape de casă, la raionul Vidra. Stelian îi răspunse că și el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care în acea zi istorică nu reușiseră decât să schimbe o dictatură cu alta, în timp ce adevărata eliberare se petrecea ceva mai la vest, pe pământul Franței, zicea Lazăr Popescu. Virgil avea o părere ceva mai nuanțată în această privință, dar preferă să afle mai multe amănunte despre istoria cu rușii. Cumnatul său nu s-ar fi dus la Pusnicu, să vadă locul unde rușii fuseseră mâncați de lupi, dacă n-ar fi aflat de cele întâmplate chiar din gura bătrânului pădurar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dacă s-ar fi despărțit chiar a doua zi după cele întâmplate. Bineînțeles că Virgil avea propria lui versiune în privința celor petrecute, dar cunoscută nu devenise decât versiunea soției sale. Cât despre milioanele frumoase de la nuntă, pe care el, prevăzător, preferase să le păstreze, în loc să se facă proprietari de casă la București, nu le folosiseră la nimic, fiindcă un an și ceva mai târziu venise marea stabilizare și banca nu le schimbase decât o mică parte din frumușica lor avere; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de vorbitor, ne-ar fi de folos, veni Victor cu ideea. Spre surpriza sa, cei doi filologi nu se arătară prea entuziasmați. Nichi Stelescu este el băiat simpatic, dar nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine și preferă să rămână poet, îl informă Nelu Ianolide. În fine, conchise politehnistul Tase. Hai să vedem acum pe cine putem conta și să ne punem la punct planul de bătaie... În ochii lui Călin Moraru sclipiră, preț de o secundă, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]