7,955 matches
-
spune „Ce vârstă crezi că...” — Ce vârstă crezi că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o interesează câtuși de puțin subiectul. Dar știu că stă cu urechile ciulite și așteaptă, ca două microfoane uriașe pregătite să preia cel mai mic zgomot. Mă furnică fața. Ce să-i zic ? O să-i zic... treizeci și cinci. Nu. Nu fi ridicolă. Nu poate să se mintă singură chiar în halul ăsta. Patruzeci ? Nu. Nu pot să zic patruzeci. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în raza privirii mele. Ei, e un risc pe care trebuie să mi-l asum. Inspir adânc de câteva ori, încercând să mă îmbărbătez. N-o să mă recunoască nimeni în ținuta asta alb-verde de chelneriță. Și am și o poveste pregătită dacă mă întreabă cineva : mă aflu la etajul ăsta pentru a-i pune domnului Saville această sticlă de șampanie în birou, ca o surpriză. Haide. Nu mai e timp de pierdut. Deschid încet ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu Nathaniel ținându-mă de mână, cu degetele strâns unite. Peste câteva ore va trebui să ne luăm rămas bun. Nu. Nu mă pot gândi la asta. Hilary arată ușor stresată când ajung lângă ea. — Ai declarația ? zice. Te simți pregătită ? — Sunt gata. Scot foaia de hârtie împăturită. Hilary, el e Nathaniel. Privirea lui Hilary îl măsoară fără prea mare interes. — Bună, zice. Așa, Samantha, hai să mai recapitulăm o dată. Citești declarația, apoi răspunzi la întrebări, după care urmează fotografiile. Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt Încă pregătită să mă mărit. Dar, dacă Îl refuz, o să plece furios și-o să mă lase baltă. Shit. OK. Am să-i zic, Dumnezeule, Connor, am nevoie de puțin timp să... — ... să ne mutăm Împreună, termină el fraza. Ce tîmpită sînt ! Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din biroul lui, pocnește din degete spre mine și spune : — Evaluare. Îmi sare inima de trei metri și aproape mă Înec cu ultima Înghițitură de pandișpan de ciocolată. O, Doamne. A venit momentul de care mi-era frică. Nu sînt pregătită. Ba da, sînt. Hai. Emană Încredere prin toți porii. SÎnt o femeie care va ajunge undeva. Și, deodată, Îmi aduc aminte de Kerry și de mersul ei „sînt o femeie de afaceri de succes“. Știu că e o vacă nesimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știe. Oare există așa ceva ? — Am comandat o cină extrem de specială, care cred că va fi foarte pe placul tău, spune Jack, cu un zîmbet. Totul pregătit special, doar pentru tine. — Dumnezeule ! spun, luată prin surprindere. Ce... extraordinar ! O cină special pregătită, doar pentru mine ! Uau. E incredibil. Doar că... jumătate din distracția mersului la restaurant constă În partea cu alegerea mîncării, nu-i așa ? Sinceră să fiu, aproape că Îmi place mai mult să aleg mîncarea decît s-o mănînc. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îngrijită. Fără nici un alt motiv. Îmi aleg un sutien Gossard de dantelă și bikini asortați și cea mai atractivă rochie de vară pe bie. Apoi, ușor Îmbujorată, arunc În geantă și cîteva prezervative. Doar fiindcă e bine să fii Întotdeauna pregătită. Asta e o lecție pe care am Învățat-o pe la unsprezece ani la Brownies și nu am uitat-o niciodată. OK, poate că Bufnița Maro vorbea despre batiste de rezervă și truse de cusut, nu despre prezervative, dar principiul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă. - Păi, cine ai fi vrut să se ridice la asemenea luptă? Vreunul dintre șobolanii ăia care doar stau și se uită? Eram pregătiți. Netrebnicul de Barra avusese un gând teribil când ne Întâlnisem la sfat: Îi pusese pe meșteri să Înalțe un fel de piei ca cele ce prindeau vântul pe luntre - numai că, totodată, pusese de se scrijelise pe ele semnul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
printre șeicii petrolului la „Crillon”, sau printre magnații de la „Ritz” sau play‑boys de la „Hôtel Meurice”. Cum conversația noastră lâncezea În căldura soarelui, Ravelstein s‑a abstractizat un timp sau s‑a lăsat toropit; sprâncenele emisferice Îi erau Înălțate. Buzele, pregătite să spună multe, n‑au mai spus nimic pentru moment. Simțeai că, uitându‑te la capul lui pleșuv, căutai pe el urma degetului creatorului. Momentan, Ravelstein era dus; suferea deseori astfel de intermitențe. Deși ținea ochii deschiși, e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
solid; marea - un soi de plată apatie, și o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice a personalului telefonic de la aeroport. Și când a urcat la mine, m‑a anunțat zâmbind: - Plecăm acasă mâine În zori. De la San Juan Încolo sunt locuri berechet, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vrea binele. Se vede că n-ați mai fost niciodată osândit. Se vede că sunteți neajutorat. Aici, dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
numai la comenzi și zice tare: Doamne ajută! După un sfert de ceas, balamalele se îmbină, deodată, toate trei, ca prin minune. E o minune, oftează. Și chiar e. Așa încât acum, în această nouă situație fără mâner, se simte oarecum pregătit. S-a așteptat din totdeauna ca, într-o bună zi, obișnuitul să lase loc neobișnuitului. Iar experiența unui corp aflat în contiguitate cu alte corpuri l-a învățat că nu forța e cea care mișcă lumea. De aceea rămâne liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
unul care am experimentat intens viața în familie și în comunitate, folosind oameni reali în situații veridice, mă îndoiesc că vreo jucărie ar putea să pregătească un copil fie și pentru o milionime din ceea ce o să-l izbească în viață, pregătit sau nu. Părerea mea este că un copil trebuie să înceapă să experimenteze cu oameni reali și comunități reale încă din momentul nașterii, dacă se poate. Dacă, din anumite motive, aceste materiale nu sunt disponibile, atunci trebuie folosite jucării. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
era să fie, n-avea decât! - Și atunci, noi ne-am zis că să nu ne prindă evenimentele care, dacă e să vină, să nu fim dezorganizați să facem noi mai de dimineață un pas înainte. Să avem partidele gata pregătite, dacă o fi să fie. Alea vechi, să le scoatem la lumină, să ne prindă democrația asta nouă gata mobilizați, cu partidele la poartă. V-ați prins, acuma, maestre care e schepsisul ideii cu care am venit să discutăm? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și unele fenomene pe care numai noi trebuie să le știm. Altfel, cei care o preiau nu mai pot s-o ducă mai departe în stilul lor. Că doar au și ei moroii și strigoii lor. Cu care vine ei pregătiți să preia epoca. De ce să-i mai predăm și pe-ai noștri... Replace all, nu? Candelăreasa Am făcut doi ani la Litere, Limba și Literatura Română, cum era p-atunci. Apoi m-au dat afară din toate Facultățile. Ziceau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a afla ce semnifică un iepure rozându-ți piciorul. Zâmbea în mod budist. Înțelegea, da, da, înțelegea legătura tuturor lucrurilor, consumul, renașterea. Mi s-a făcut scârbă și am aruncat ceaiul asupra sandalei. Era fierbinte. Sacul de călătorie îl aveam pregătit alături, așa că n-am mai stat să se dezmeticească John din durere și să-mi arate pe pielea mea cum a învățat el Su Qi. Nu-mi plăcea ce făcusem, dar făcusem un lucru drept. John nu va fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
știam unde fusese pregătită mâncarea de aici, într-o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune mică, sub un tavan afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar, firimiturile de pe fața de masă. De abia așteptam să treacă noaptea și să mă reîntorc la lucru. Când i-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spun „sărut mâna”, apoi mă săruta pe amândoi obrajii și mă primea înăuntru. Eram condus pe o alee care făcea un unghi de 90 de grade la dreapta și poftit să iau loc pe unul din cele două șezlonguri întotdeauna pregătite. Aleea cotea într-un nou unghi de 90 de grade, de data aceasta la stânga, și la capătul ei se găsea intrarea în casa de locuit. Un drum mai mic se pierdea, într-o șerpuire la fel de regulată, printre tufe de tuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bolborosind cuvinte la întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un om pe care îl preocupă o mulțime de gânduri. Gărzile erau pregătite; armele lor ținteau în direcția reporterului. - Unde mergem? întrebă Fitz cu o voce de copil, cufundându-se mult în scaun. - Mergem să discutăm. Dacă nu veniți cu mine, interviul se va sfârși aici. - Nu, nu, vin... vin... Se ridică. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că am luat hotărârea irevocabilă de a nu mă mai gândi deloc la el. Nu plănuisem să ne mai vedem în privat, întotdeauna exista un moment, la despărțire, când ne priveam unul pe celălalt, gata să spunem ceva, dar nici unul pregătit să-și calce pe inimă și să fie primul care să propună o altă întâlnire. Copilăresc de-a dreptul nu era. M-am frecat bine cu peria, mi-am aplicat măști pe față, mi-am dat cu creme pentru tratarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat cu un ruj indigo, mi-am făcut conturul ochilor cu negru, mi-am pus un colier de argint și cizmele preferate. Eram cât se poate de pregătită să înfrunt lumea. Am urcat în furgonetă și am pornit spre Kilburn. Drum drept până la Camden, un viraj pe strada Delancey, pe lângă Regent’s Park; pe șoseaua Edgware, într-un peisaj ce devenea tot mai prăpădit până când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră la cel mai mare cort din tabără, în fața căruia așteptau doi bărbați. Unul purta uniformă militară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gigantic Parc Național. — Asta ar fi, poate, formula: Să facem în așa fel încât țara să înțeleagă că ar obține mai multe beneficii protejând Natura, decât distrugând-o în schimbul câtorva dolari. — Din nefericire, spuse ministrul, oamenii noștri nu sunt încă pregătiți să înțeleagă asemenea raționamente. Trăim o etapă asemănătoare celei pe care au trăit-o Statele Unite la sfârșitul secolului. Timp de peste o sută de ani, singura formulă dominantă acolo a fost „libertatea individuală“, dusă până la niște extreme de neconceput. În numele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oameni fără o pregătire profesională, fără un punct de vedere propriu și fără convingeri aproape despre nimic pe lumea asta. Cultura lor se bazează pe ceea ce citesc în fiecare săptămână în revistele ilustrate, scrise aproape întotdeauna de oameni la fel de puțin pregătiți ca și ei. Nu citesc cărți: citesc rezumate ale cărților; nu aprofundează nici o problemă, se conformează cu opinia pe le-o oferă un oarecare reporter de doi bani sau o dezertoare din bucătărie, angajată ca redactor. Inginerul se pricepe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]