12,837 matches
-
avusese asupra să probe compromițătoare, foarte probabil droguri. Maria Carla s-a întors jubilând către celelalte două prietene : - Ai văzut că a funcționat Deșire? Ancuța, nu-i așa că sunt un geniu? -Daaa! Da! Da! Ești cu adevarat genială și o prietenă minunată! Izbucnește Deșire cu lacrimi de bucurie în ochi, ușurată după atâtea ore de încordare și o îmbrățișa călduros. Anca așteaptă să o slăbească o clipă Deșire, ca s-o îmbrățișeze și ea. Îi spuse cu emfaza: -Te admir cu
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
eu trebuie să plec căci mama începe să se îngrijoreze de lipsă mea. Ea nu e la curent cu cele întâmplate, altfel îi făcea viața imposibilă tatălui meu, cu grijile pentru mine. Față își lua rămas bun de la cele două prietene și înainte să iasă, Maria Carla îi spune: - Sper să ne revedem în împrejurări mai fericite, Anca. Știi ce? Uite cartea mea de vizita! Vino uneori, la mine la palestra, căci mult timp din zi eu îl petrec acolo. Îți
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
să te deranjezi! Îl chem pe prietenul meu, să vină cu mașina să mă ia. Azi e liber și am stabilit să ne vedem. Fetele și-au luat rămas bun iar Anca a coborât în stradă, fericită pentru noile sale prietene și pentru că lucrurile păreau că devin ceva mai favorabile pentru Deșire. S-a îndreptat către casă și pe drum a vrut să-l cheme pe Augustin însă s-a răzgândit. Fiind aproape stația de autobus, nu a avut mult de
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
făcând... Dau afirmativ din cap. De fapt e o falsă aprobare... Noi două eram în serii și grupe diferite, iar Gramatica Istorică n-o făcuse cu despotul pomenit, ci cu altcineva... Și, preluând inițiativa, încetinesc să văd ce intenții are prietena. Ca și când ne-am fi înțeles, o face la dreapta și, dându-mi tinerește un puternic umăr, mă direcționează către parcul alăturat. E aprilie, deplină primăvară și o dispoziție sufletească mă-mbie să dau curs ghiontului. Îmi place grădina. Trimit, ca
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
să nu tulbure indicația intempestivă a părintelui. Mă minunez în sinea mea de-asemenea scenariu, întrerupând constatările ca să implor Dumnezeului iertare pentru așa simț de observație nestăvilit și păcătos cu care m-am născut. Spoveditorul pare a fi rudă cu prietena mea. Ca și ea, dă pe-afară de indiscreție, dialogând cu plecatul sub patrafir tărișor de tot, încât să fie auzit și de restul. Între timp se produce o larmă printre copiii întărâtați de așteptare și-n zadar avizați de-acasă
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
alături de noi! O pădurice magică, de aluni! - Ce poveste frumoasă! Într-o zi, am să-ți spun și eu povestea mea. Acum, plec după mâncare, puișorilor le e foame deja. La revedere! - La revedere! zise alunul, bucuros că are o prietenă. Nota autorului: La șase săptămâni de la Paște, se sărbătorește Înălțarea Domnului. Tot în această zi este și Ispasul. Despre Ispas se spune că ar fi asistat la Înălțarea Lui Iisus la Cer. În această zi, întocmai ca în ziua de
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
să se elibereze de ciuma, care se întinsese peste toată țara. A stat și s-a gândit, și s-a gândit, mult timp. Abia, când a început balamucul cu alegerile din toamnă s-a hotărât să o cheme pe ea. Prietena lui din copilărie. În sat, aproape nu mai era nimeni de vârsta lui și babele care mai erau n-aveau cum să-l înțeleagă. - Frumoasă poveste, lele Safta! Hai, să mai bem un păhărel! - Nu mă crezi, profesore! Când mă
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
Oh, ce incitante erau orele de sport făcute cu dirigul! Ne trata că pe copiii lui, ne oferea întotdeauna libertatea de a face sărituri la groapa cu nisip, de a încinge o partidă de fotbal unde star era o bună prietenă de-a mea, în timp ce noi, celelalte jucăm volei în curtea din spatele școlii sau rămâneam în clasa ca să povestim ultimul film văzut la cinematograf sau orice altceva ne mai trecea prin cap. Nu aveam haine de firmă, nu comparăm etichetele de pe
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
parcul de lângă școală, maturam frunzele căzute, săream coardă sau elasticul, mergeam în grupuri de 3,4 colegi duminică la cinematograf și la cofetărie. Cu toți acești colegi am rămas în relații bune, chiar și după 30 de ani mai sunt prietena cu cel puțin 10 dintre ei. Am încredere în ei, îi cunosc, mă cunosc, pot să-mi pun ... nu chiar viața, dar pe aproape, în mâinile lor. În continuare, vă voi povesti o lecție de neincredere pe care am învățat
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
mă cunosc, pot să-mi pun ... nu chiar viața, dar pe aproape, în mâinile lor. În continuare, vă voi povesti o lecție de neincredere pe care am învățat-o târziu, la 30 de ani. Am terminat o faculate tehnică, iar prietena mea din clasele I-VIII, la fel. S-a întâmplat să ne ținem de lecții și marea iubire nu a venit. Nu am fost dintre studentele care fac ochi dulci și se dau lovite că e prea grea tema, nu
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
tema, nu am pus pe nimeni să ne rezolve problemele. Stai și lucrează, uneori gândind și câte o oră la un mister, măi mâncând ciocolată, măi stând în cap, măi dând o tură de alergare, creativitatea din matematică trebuia stimulată! Prietena mea, Dana, avea un coleg care știa să aprecieze nu numai matematică, dar și literatura universală, copacii înfloriți, poezia și seriozitatea unei fete. A avut parte de câteva plimbări pe lac, prin parc, de zâmbete și fericire, chiar și de
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
parte de câteva plimbări pe lac, prin parc, de zâmbete și fericire, chiar și de un „tu esti idealul meu”. De neînțeles pentru noi, era scuză pe care o tot prezenta: - Nu pot să fiu cu tine, deoarece am o prietenă la ASE (științe economice) care are nevoie de mine, nu se descurcă cu matematica, nu are unde locui, nu are din ce trăi, eu îi fac proiectele, o ajut cu examenele, da, trăiesc împreună cu ea; dar tu, tu ești perechea
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
tema la română. Lupul se uită la capră ce paste sus, pe stâncă și îi zice: Coboară aici, unde este iarbă mai verde și mai grasă, ca să poți avea o masă mai bună”. Capră, mult mai inteligentă decât cele două prietene de mai sus, spune: ”- Nu de prânzul meu ți-e ție, lupule, ci de prânzul tău. Nu vin la tine.” Întrebare: De ce cheamă lupul capră jos, pe pajiște?” Răspunsul fiului meu: „Ca să mănânce o iarbă mai bună.” - Vai mie, strig
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
sper să găsesc rețeta pregătită, ca să nu mai pierdem timpul prețios al niciunuia dintre noi. Stamate nu mai zâmbea. Își îndesă basca pe chelie, tuși ostentativ și se opri un moment în fața Anitei, privind-o suspicios. -Sunteți bolnavă sau doar prietena doctorului Drimer? -Și una și alta, răspunse Anita, de bună credință. -Atunci, multă sănătate! Ați încăput pe mâini bune. Dr.Drimer poate face minuni. Acum mai mult ca niciodată! Pe curând! și dispăru, ca o umbră. Martin îi făcu semn
CASA DIAMANT – AGENTUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363564_a_364893]
-
dorința de a mă vedea la casa mea, copii în jurul meu, un serviciu onorabil și celelalte mă gândeam, că vin de la sine. Totul bine și frumos, suferisem mult cu mama mea, având o boală neiertătoare, ciroză hepatică. Ea a fost prietena mea cea mai fidelă, ei mă destăinuiam, de la ea am învățat că viața este dură și cu surprize neplăcute, ceea ce dealtfel s-a și confirmat. Am luat aminte, mai ales că povețele veneau de pe patul unei suferințe dramatice. În acel
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
l pe Mișu! Pe drum m‑am oprit la ferma viticolă. Inginerul, pe care îl credeam prieten, a refuzat să‑mi vorbească, întorcându‑mi și acesta spatele. Când ne‑am întors cu băiatul, soțul mă aștepta cu mașina unei vechi prietene. Am plecat spre oraș. Grupuri de elevi însoțiți de câțiva profesori defilau cu steaguri găurite, așa cum văzuseră la televizor. Strigau “Jos comuniștii” și „Ooole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e!”, animatoare fiind tovarășa profesoară, instructoare a pionierilor, cea care ani
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
nu mai e!”, animatoare fiind tovarășa profesoară, instructoare a pionierilor, cea care ani de zile s‑a luptat să intre în P.C.R. pentru a primi vreo funcție în conducerea comunei sau măcar a școlii. În Dacia galbenă condusă de acea prietenă, Ghiță, îmbrăcat în uniformă militară, ținea arma neîncărcată, scoasă pe geamul din față a mașinii, într‑o poziție militărească. Uniforma și arma impuneau respect în acele momente de derută și confuzie totală. Mulțimea nu l‑a recunoscut și s‑a
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
mama ei,iar ea avea în jur de 20 de ani și era și vrăjitoare.Din păcate își primește singură răspunsul fără să mai întrebe.Tipa aceea era propria ei mamă. Cel mai înalt iese la suprafață,nici urmă de prietena lui.Tânărul strigă fără încetare: -Am pierdut-o!Mi-a luat-o din mână,parcă ceva a tras-o! Victoria niciodată nu-și ascultă impulsurile,dar acum nici nu așteaptă să îi vină unul.Sare în lac.Tânăra se zbate
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
care a trăit și a muncit, mă apropie mai mult sufletește atât de domnia sa cât și de aceasta lume magică în care și eu am crescut, am trăit și trăiesc . Este o mare onoare pentru mine sa mă pot numi prietena acestui minunat OM, cunoscut de prea puțină vreme, o mare onoare să pot citi minunatele poezii, amintirile domniei sale și va fi o și mai mare onoare pentru mine să pot citi și acest nou volum ,,ARMONII MAJORE" pe care domnia sa
NOROC BUN DOMNULE MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363668_a_364997]
-
zice că-i nevinovat. Așa sper și eu, că nu mai rezist cu nervii. Nu mai pot dormi. Nu am cu cine sta de vorbă să mă deconectez de la aceste evenimente neplăcute din viața noastră. Îmi ocolesc de rușine toate prietenele. Poți veni la mine oricând dorești să stăm de vorbă. Oare se cade? Iar începi ca data trecută? Ai văzut că nu mănânc femei. Da, doar le ademenești cu vișinata ta specială și cafeaua turcească, spuse ea zâmbind. Numai la
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
Poți veni la mine oricând dorești să stăm de vorbă. Oare se cade? Iar începi ca data trecută? Ai văzut că nu mănânc femei. Da, doar le ademenești cu vișinata ta specială și cafeaua turcească, spuse ea zâmbind. Numai la prietene le ofer asemenea bunătăți. Și! Domnișoarei Lepădatu nu i-ai oferit din vișinata ta specială? Ce-ți veni? Nu am ajuns așa de departe cu relația, ca să o invit acasă. Cum, nici acum nu ați mai progresat? Care ar fi
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
să se facă plăcut. Dacă la început a fost privit cu indiferență, după ce colegii l-au cunoscut mai bine, mai ales fetele, l-au acceptat în gașca lor de "vedete" de cartier. Brigitte, în ciuda sfaturilor (invidioase, zicea ea) primite de la prietenele din grupul său, l-a "impus" și pe Raul grupului, pe post de "protejat" al ei. Aflase câte ceva despre situația lui familiară și în suflet i se trezise spiritul samaritean. Nu știa prea multe despre el, mai ales despre faptul
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
douăzeci de ani, să-i facă preceptorului, care n-o mai slăbea, încercând să-i intre în grație, când ea nici nu-l putea suferi. Într-o zi, când preceptorul era plecat la primărie, împreună cu Paraschiva, o altă zurlie de prietenă de aceeași vârstă, s-au dus în vizită la tușa Floarea, mama lui Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună ca vecini și fiecare se ținea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
să mai șuguiască cu omul primăriei. Îi era frică să nu fie chemat de milițian la post și făcut de râs în comună. Năzdrăvana de fată a stat mai toată ziua ascunsă prin vecini, la Victoria lui Cânciu, o altă prietenă cam de aceeași vârstă cu ea, poate - poate, uită bătrânul de tărășenia cu putineiul. Familia Cânciu avea casa la șosea pe unde trecea și Răducanu spre primărie, așa că Ioana l-a așteptat și l-a rugat să o scuze că
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
Ne-a însoțit apoi prin sala de expoziție, dându-ne chiar unele explicații despre exponate, după care am ieșit împreună toți trei, oprindu-ne pe trotuarul din fața sălii de expoziție, unde a mai sporovăit o bucată bună de timp cu prietena ei Viorica, bineînțeles asistate de mine. Se cunoșteau de multă vreme, mai ales că tatăl doamnei Cișmigiu, fusese și dânsul (parcă!) un important om de litere. Din când în când îmi arunca câte-o privire cu ochii aceia adânci și
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]