7,890 matches
-
umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de indignare. Mazilu, care detesta în foiletoanele lui satirice violența, intoleranța
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii și dramatizări pentru radio, cinematografie și televiziune. Sinteză între teatrul cu mesaj politic orientat conjunctual și teatrul bulevardier, întemeiată mai mult pe o replică scânteietoare decât pe profunzimea situației dramatice, piesa Ziariștii așază în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
bună parte în mediul școlii, are drept loc de desfășurare Orașul (spațiu real și utopic, în același timp), în care scriitorul (personaj în roman) reface epic un scenariu esențializat al existenței. Tema de suprafață este dublată de o temă de profunzime, realul și imaginarul se proiectează unul în altul, raportul dintre realitate și ficțiune se resoarbe în materia epică și este, simultan, obiect de autocomentariu explicativ. SCRIERI: O privire spre Ioan, Cluj-Napoca, 1983; Fii binevenit, călătorule!, Cluj-Napoca, 1986; Ordinul Bunei Speranțe
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
sunt invenții recente, cu o istorie de „doar” câteva mii de ani. Mai mult decât atât, generalizarea traiului în orașe este un fenomen și mai recent, datând de mai puțin de un secol, însă aducând cu sine inovații sociale de profunzime. Arătam altundeva (Voicu, 2005a, p. 176) că „trecerea către modernitate a însemnat concentrarea populației în orașe (urbanizarea) și apoi urbanizarea ruralului”. Două procese au marcat această ultimă schimbare. Primul este de-țărănizarea (Enikö, 1999, pp. 79-90), înțelegând prin aceasta renunțarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai apoi rafinarea obiectivului general. În final prezentăm modalitatea concretă de derulare a campaniei, în câteva cifre semnificative, urmând ca evaluarea impactului acesteia să vă fie înfățișată la finele acestui volum. Premisele Cunoașterea „României profunde”, mai precis cunoașterea ei în profunzime, rămâne (încă) o necunoscută, cel puțin pentru practicienii de comunicare. Literatura de specialitate este, deocamdată, destul de zgârcită cu prezentarea particularităților de comportament ale satului românesc în ceea ce privește consumul de media și apetența pentru informare. Ca urmare, întreprinderea de a comunica (la
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ecuația teologico-politică a existenței mi s-a părut imposibil de tratat ca simplă abstracție 1. Eram însă doar unul dintre acei mulți tineri care, eliberați de oroarea megalomaniei ceaușiste, frecventau la începutul anilor ’90 cu aceeași îndrăzneală sfera politicului și profunzimile teologiei. Ei nu puteau primi tirada antifariseică a Evangheliilor altfel decât ca pe o bunăvestire. În cuvintele lui Iisus descopeream noutatea absolută a unui manifest de ultimă autoritate: „Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de acustică, devine aici imperativ. Celălalt este, prin însăși natura sa, tărâmul făgăduinței. În această nesfârșită posibilitate dată fiecăruia - dacă omul este „un animal care promite” (Nietzsche) - găsim întotdeauna temeiul iertării. Această formidabilă putere de absolvire a negației desfășoară în profunzime sinonimia celor trei virtuți cardinale cu care se încheie celebrul imn paulin către Corinteni. Când „iubirea pe toate le iartă” e pentru că „pe toate le crede”. În spațiul deschis de o veritabilă „știință a răbdării”, neînțelegerea este un moment vital
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
călugări - să ajungă să le editeze și să le traducă pentru marele public. Firește, pentru recuperarea lui contemporană, hărnicia erudiților este lăudabilă și indispensabilă. Traducătorii români ai operelor patristice își îndatorează profund cititorii. În ceea ce privește interpretarea operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâlnire cu părintele Arsenie Boca și lucrarea constantă, la o vârstă fragedă, a rugăciunii lui Iisus - iar aceasta nu fără dificultăți - par să fi pregătit terenul pentru intrarea în mănăstire. Sunt deosebit de mișcătoare paginile de amintiri din copilărie, care evocă profunzimea credinței religioase în viața românilor transilvăneni înainte de al doilea război mondial. Străbunica părintelui „își făcea rugăciunile, fiind bolnavă în pat, pe vergile de la strai, de la țol. Își făcea atâtea rugăciuni câte vergi vedea acolo” (p. 55). Părintele Teofil ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de pace și împăcare cu Dumnezeu. La capătul unei vieți de înfrânare și pocăință, fiecare monah reface experiența unității eshatologice a umanității. Fără recunoașterea abisului despărțirii noastre de Dumnezeu este imposibil de ajuns la această stare de har. Rănit în profunzimile sale de căderea adamică, omul se găsește într-o continuă căutare a unui balsam tămăduitor. Foamea de păcat ne livrează mai întâi prospectul reînsănătoșirii. Omul iubește mereu, dar cel mai adesea contrar firii sale. Atunci, iluzia este inevitabilă, preferând în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în monahism ar trebui să fie echivalentă cu desprinderea de noianul amăgirilor în care ne proiectează o dorință prin definiție politropă. Părăsind împrăștierea (diaspora), mintea omului trebuie repatriată în marea Împărăție a lui Dumnezeu. Fără această dureroasă dezvrăjire, în care profunzimile sufletului se limpezesc, viața monastică capătă un puls hipotensiv. La orice colț al nesimțirii ne paște ramolismentul. La început, Domnul apare credincioșilor Săi ca un „doctor al sufletelor și al trupurilor” și mult mai mai rar ca „mire al sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autorul ne oferă câteva interpretări cu totul noi la teme care au marcat definitiv învățătura arhimandritului Sofronie și a cuviosului Siluan. De pildă, faimosul cuvânt „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” primește, sub pana părintelui Zaharia, o neașteptată profunzime; capitolul despre calea terapeutică a monahismului, ca și paginile despre transformarea rușinii la momentul spovedaniei în armă duhovnicească (marcând astfel trecerea din planul psihologic în cel ontologic al cunoașterii lui Dumnezeu), reprezintă toate contribuții foarte prețioase și mult așteptate 1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
IV), prezentarea vieții în Hristos ca pogorâre întru iadul smereniei ascetice (cap. II), a căii monahale și a modurilor rugăciunii (cap. V, VI, VIII). Ar fi cu neputință ca într-un singur articol să facem dreptate bogăției de teme și profunzimii cu care această carte ne surprinde la fiecare pas. Cu discreție, fără să facă operă de patrolog sau istoric, arhimandritul Zaharia îl aduce pe starețul Sofronie în conversație cu cei mai importanți teologi ai Bisericii - de la Atanasie cel Mare, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
discuție de Christos Yannaras, precum și dificultățile pe care o lectură atentă le poate revela. Lipsit de precauții metodologice și refuzând demonstrația pe texte, Yannaras învinovățește vehement o întreagă tradiție creștină difuzată și păstrată în Europa Occidentală pe diferite straturi de profunzime. O istorie comparată a teologiei sugerează mai degrabă faptul că, până către a doua jumătate secolului al XIII-lea, creștinismul occidental a interiorizat - cu accentele sale specifice - toate exigențele spirituale prescrise de tradiția răsăriteană. Yannaras vrea să împingă cezura mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la această carte tulburătoare. De asemenea, cititorii care nu sunt familiarizați cu istoria comunismului vor putea găsi utile unele din notațiile mele. Totuși, deoarece doresc să nu extind acest text dincolo de limite rezonabile, mă voi feri permanent de explorarea în profunzime a diferitelor aspecte controversate, pe care uneori nu voi face decât să le menționez. Atunci când o carte conține substanța unei întregi culturi, nici o introducere nu poate să ofere o prezentare fidelă și exhaustivă. 1. În afara acestei lumi : cultura și putereatc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cât și canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol central. Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu atinseseră profunzimea și eleganța operei deschizătoare de drum a lui Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, parte a unei mai cuprinzătoare metafizici a națiunii române pe care implicarea exemplară a autorului în administrația de stat și tragicul său sfârșit nu au lăsat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fără echivoc al liberalismului 18? Toți trei - Eliade, Cioran, Noica - reprezintă în cultura română expresii supreme ale excelenței, primii doi părând a demonstra și cum cultura română interbelică (prin extensie, toată cultura română) este capabilă să atingă niveluri maxime de profunzime, complexitate și creativitate. „Sensibilitatea rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
face inutilizabil în proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica nu este o temelie legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată a tradiției, datinei, cutumei. Am evocat rapid aceste raționamente preponderent teologice sau teologico-politice pentru a sugera din nou profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai scris, este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
marxismului, în special în capitolul despre nietzscheanizarea Stângii (sau „stângizarea” lui Nietzsche, cealaltă față a medaliei). În general, critica Stângii din cartea în discuție este de un sarcasm (portretul lui Sartre este exemplul perfect) de o virulență și de o profunzime pe care numai un straussian le poate atinge în Statele Unite; bineînțeles, Stânga e cu atât mai pernicioasă în ochii lui Bloom cu cât, rămânând fără proletari prin transformarea întregii societăți americane într-o clasă de mijloc - multistratificată, palimpsestică, aș adăuga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acțiune a degetului mare pentru a efectua o mișcare de presare-rotire asupra punctului reflex. Celelalte degete acționează ca o pârghie pe dosul palmei. Presați ușor, cu mișcări circulare, după care încetați și reluați mișcarea, apăsând de data aceasta mai în profunzime, timp de câteva secunde. Această mișcare poate fi folosită în cazul tuturor ariilor reflexe, inclusiv a celor foarte mici, precum cele destinate glandei pituitare, splinei sau apendicelui. Figura 2: Mișcarea de presare-rotire Folosind partea interioară a degetului mare, aplicați un
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
punct reflex sensibil, sau folosiți această metodă asupra unei arii reflexe ce corespunde unei zone dureroase a corpului. Apăsarea puternică poate deveni neplăcută în cazul în care încercați să ameliorați probleme pasagere de sănătate. Dacă nu suportați presiunea constantă în profunzime, mențineți câteva secunde, reveniți și apoi reluați apăsarea. Repetați de câte ori este nevoie. Acțiunea celorlalte degete asupra punctelor de presiunetc "Ac]iunea celorlalte degete asupra punctelor de presiune" Dacă nu aveți putere în degetul mare, sau dacă obosiți repede, renunțați și
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Puneți degetul mare pe dosul palmei și folosiți degetele pentru a presa. Folosirea metodei de presare-rotire cu ajutorul degetelor. Apăsați cu fermitate, în timp ce rotiți ușor degetul pe punctul de presiune. Dacă trebuie să apăsați mai tare asupra unui punct aflat în profunzime, puneți degetul mijlociu deasupra arătătorului. Menghina. O tehnică eficientă ce implică degetul mare și arătătorul folosește zona de lucru a arătătorului. Strângeți unul din degetele mâinii opuse între degetul mare și arătător, ca într-o menghină. Îndoiți arătătorul și presați
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
stimula circulația. Puteți folosi diverse intensități, de la o presiune echivalentă cu 30 de grame, până la una de 3 kilograme. Vom folosi presiunea cea mai mică în cazul punctelor extrem de dureroase, iar cea mai mare în cazul unor reflexe aflate în profunzime sau într-o zonă cu pielea foarte groasă. (Pentru a verifica intensitatea presiunii, apăsați degetele pe un cântar din piața agro-alimentară.) Cu cât veți acționa mai des asupra punctelor de presiune, cu atât veți ști mai bine cât de puternic
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]