4,129 matches
-
alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de ditamai afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și mă uitam toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tren, dar fèrè sè le putem vreodatè atinge, E prea târziu pentru Matei! Ar fi imposibil sè trag semnalul de alarmè și sè cer azil existențial în primul sat presèrat printre dealuri, ar fi imposibil sè devin dintr-o datè prost, naiv și simplu, pretinzând cè nimic altceva nu mai existè pe lume, Nu, nu se mai poate! Ar fi trebuit sè mè fi nèscut acolo de la bun început, sè fi fost dintotdeauna prost, naiv și simplu, Acum e imposibil! ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul să cânte, ce puneați steaua să sboare, Ce creați o altă lume pe-astă lume de noroiu; Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină, Proști și genii, mic și mare, sunet, sufletul, lumină - Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi. {EminescuOpI 37} MORTUA EST! Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească de frustrare și să mormăie câte-un: „Da’ sărut-o odată, prostule!“ Privesc în jos și mă simt gatasă mă topesc în ochii lui gri-verzi. Apoi mă îngrijorez că arăt ca o balenă. Daisy zice mereu că nu e bine să lași pe cineva să te fotografieze dacă e mai jos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy, înapoindu-mi telefonul. Dacă te văd formând numărul, ai de-a face cu mine, să știi! Apăs pe tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu detergenți străini. Brăila era un oraș pe care locuitorii îl transformau după chipul și asemănarea lor. Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că am să întreb un medic cum se poate extirpa această genă. Dar pentru că, se știe, toți medicii sunt și poeți, mi-ar răspunde literar cu o altă prostie! Și care ar fi aceea? De a nu-i mai crede proști, de a le hrăni încrederea în ei, de a-i pune pe ei să elaboreze un cod, în care să primeze legea eliminării prostiei, aceasta i-ar pune pe gânduri. Nicio școală cu manuale structurate pe trepte de vârste n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i pune pe ei să elaboreze un cod, în care să primeze legea eliminării prostiei, aceasta i-ar pune pe gânduri. Nicio școală cu manuale structurate pe trepte de vârste n-ar fi mai educativă ca un cod elaborat de proștii înșiși. Să vezi atunci! Cum ar transpira bietul cojan în blugi bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trepte de vârste n-ar fi mai educativă ca un cod elaborat de proștii înșiși. Să vezi atunci! Cum ar transpira bietul cojan în blugi bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică, acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea nepoftit. M-am făcut că nu observ cititul pe furiș al jurnalului, faptul că el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar acum pot spune că prezența lui mă înduioșează și îmi dă încredere. Poate exist pentru că mă raportez la el ca om-personaj, aceasta mă face să cred că nu sunt un balast, ești un balast necesar, Mioara! Mamă, știi cumva, proștii sunt un balast necesar? Nu știu, Mioara, ei nu se raportează decât la ei înșiși, ei au coduri și sistemul lor de valori. Ei sunt și atât. Fac parte din peisaj, o dovadă a diversității în jungla umană. Și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vocea Mamei. Mama mi-a trimis delegat? Pe mine cine mă reprezintă? Noi, îi răspunse o altă Voce, puțin nazalizată. Tot voi? Ne schimbăm între noi așa cum schimbăm și partenerii, adică stăpânii. Și, în funcție de noi, ei există. Mama, Mioara Alimentară, proștii Brăilei. Și eu? Și tu, Autorule! Tu n-ai nimic special ca să fii propria-ți voce. Ești un dependent de vorbe și, deci, de noi. Da? Atunci veniți toate și intrați între aceste pagini și, precum Ion Creangă, am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu paștele mă-sii cu tot, dar nici noi nu eram proști, cunoșteam tactica șobolanilor, dacă ar fi avut minte nu și-ar fi târât cozile, după urmele lor ne luam, oricât de mare, subtilă sau crâncenă ar fi fost dorința lor de supraviețuire, oricât de mult curaj le-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceea ce fusese toată viața. Nu părea o persoană care să se sperie ușor. Alex știa că acele întrebări erau esențiale pentru a stabili bazele fraudei și ale suferinței mintale. Dar totul trebuia făcut cu atenție. Iar avocatul lor principal avea prostul obicei, pe care Alex îl cunoștea foarte bine, de a-și ignora propriile notițe, odată ce începea mărturia. — Ce s-a întâmplat după aceea, domnule Burnet? — M-am dus să fac testele. Doctorul Gross a repetat totul. A făcut chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întrebă el pe Hagar. Nu, răspunse acesta. Bărbatul arătă spre urangutan. — Asta e olandeză, zise el. Sumatra a fost colonie olandeză. E limba olandeză. — N-am de unde să știu, spuse Hagar. — Eu, da. Animalul a spus: „Lasă-mă în pace, prostule“. Apoi a zis: „Fără lumini“. Când s-au declanșat blițurile. Nu știu ce au fost sunetele acelea, zise Hagar. — Dar le înregistrezi. — Doar din curiozitate ... — Ai scos microfonul mult înainte să înceapă sunetele. Știai că animalul va vorbi. — Urangutanii nu pot vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e foarte bine pentru noi. Suntem norocoși că purtăm genele blondului din Neanderthal, pentru ca specia noastră să nu fie de o prostie iremediabilă. Dar, chiar și așa, dăm dovadă de suficientă prostie“. Conform opiniei sale, să spui că blonzii sunt proști este „o prejudecată a bruneților, cu scopul de a distrage atenția de la adevărata problemă a lumii, și anume lipsurile bruneților“. „Faceți o listă cu cei mai proști oameni din istorie“, a adăugat el. „Veți constata că erau cu toții bruneți“. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
el. — Hei, vorbește destul de bine, spuse Stan. — Oh, e tare vorbăreț, zise Jenny. — Oh, e tare vorbăreț, repetă Gerard, imitându-i vocea. Nu mă mai lua de sus. Stan se încruntă. — Ce vrea să spună? întrebă el. — Sunt înconjurat de proști, zise Gerard. — Vorbește mult, spuse Jenny, ridicând din umeri. — E ceva în neregulă cu el? — Nu, nimic. Gerard se întoarse spre Stan. — Îți spun eu, zise el, infatuat. Am fost răpit. Ea e implicată. Este unul dintre răpitori. — Este furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
soț. Pretinde că mașina asta e a lui, dar nu e adevărat. Vrea doar să mă hărțuiască. Am un ordin judecătoresc împotriva lui și am câștigat un proces împotriva paznicului de la Wal-Mart. — Cum așa? zise el. — Nu o face pe prostul, zise ea. Știu că ai primit un telefon de la el. Susține că e avocat, altădată că e vânător de recompense sau agent al curții, și vrea ca să verifici dacă mașina mea e în parcare. Spune că e vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cum se fură? Noaptea pe fulgerătură!, râdeai să mori, eu mă îngrijoram la culme, ne uitam la tineee, ne minunaaam, nici n-am povestit oamenilor ceva, că te-ar fi luat comuniștii pe la spitale, că ești anormal, ce să știe proștii?, noi eram din altă lume... Ar fi spus, poate, că sunt nebună, tovarășa învățătoare a înnebunit!!! Păi, mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e el, nu recită el așa de bine!, cine o fi, nene?, că recită așa de frumos!!! Auzi ce voce, nene Marinică? Și femeia o dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedea pe cineva acolo, în față, se futeau numai din ochi, fără să se atingă, eu știu că e o tehnică indiană asta, se masturba privind la scaunul ăla gol, pe cine o fi văzut în fața lui?, gâfâia ca un prost, iar eu... ca și cum n-aș fi fost în casa aia, prefera să se fută c-o imagine decât cu mine... Ne-am certat groaznic, eu l-am făcut trădător, mă înșeli în casa mea cu nebuna aia care cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Atunci ce tot caută În jurul tău ? — N-am nici o treabă cu el ! Crede-mă, Connor, nu mă Întâlnesc cu Paul. Crezi că sunt un prost, nu ? spune Connor, cu un licăr mânios În privire. Nu cred deloc că ești un prost ! Cred doar... că exercițiul ăsta de imaginație n-are absolut nici un rost. N-o să... — E Nick, nu ? Mijește ochii. Dintotdeauna a fost ceva Între voi. Nu ! spun impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sunt și așa destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care putea intra și umilitatea, au fost și unele pete, pe nedrept numite «demonisme»; în realitate, ceva de «apaș» brăilean.“ Cât despre paznicii filozofiei, ei sunt o subcategorie profesională recrutată dintre cei pe care Nae Ionescu îi numea „șmecherii“ și „proștii“ filozofiei. Cei dintâi, considerați și profitori ai filozofiei, sunt „filozofii care vor să dea mereu planuri pentru evoluția noastră; un fel de monitori ai istoriei“. Cea de-a doua categorie îi cuprinde pe „filozofii care învață tot ce s-a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vă rog, ce căutați și răspund imediat! Maiorul Îl fulgeră cu privirea și roșu de furie spuse: Dacă Încerci să-ți bați joc, să obstrucționezi și să minți te plesnesc imediat, cât ești de bătrân, iar dacă o faci pe prostul și ridici tonul nu voi ezita să te Împușc! Spune-mi unde i-ai ascuns pe cei doi din seara aceasta!? Victor nu a Îndrăznit să râdă decât În interiorul său și fără ca frica să-l părăsească realiză că maiorul nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să descarce un microbuz, chiar lângă cișmea, În centrul ghetoului. Dacă se mai laudă mulți cerșetori pe la televizor și prin ziare cu câștigul lor Într-o lungă zi de milogeală, n-or să mai vină ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează o bătrână, care are În Îngrijire patru nepoți minori și locuiește În ,,edificiul,, cu patru etaje, adăpost al disperării și al bolilor. Antoniu trece pe lângă ea fără să comenteze. Ajunge În fine ,,acasă,, Înfrigurat și Înfometat și cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]