4,326 matches
-
așezări, aducând cu ei și pe cei rămași la bază, sau măcar pe o parte dintre ei. Dacă rămânea acasă încerca fel și fel de inițiative cu scopuri lucrative care să-i asigure completarea veniturilor, față de ceea ce putea scoate din puținul pământ de care dispunea. Găsim în sat, în posesia urmașilor lui Constantin G. Folea, un document original, o așa zisă Cronică de casă, din care putem deduce cam care erau preocupările unui om gospodar al satului nostru în anii cele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de ținut respirația, cu ochii pe ceas. și am făcut ceva progrese. Dar hotărîtoare pentru inițierea mea în această taină a fost o carte. Spre deosebire de ceilalți adoles cenți, eu mă puteam socoti un privilegiat : nu știu prin ce minune, între puținele cărți rămase de la bunica se afla și un „cod al bunelor maniere“. Pe la paisprezece ani, am descoperit cartea, care arăta jalnic - îngălbenită, fără coperte și începînd de la pagina 23 -, dar care avea niște titluri ce m-au făcut să o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
arzătoare a soarelui din miez de zi și mijloc de vară. Multele suprafețe de pământ nelucrat, arse de secetă și inundate de buruieni, îi provocau profesorului suferințe sufletești și îl duceau cu gândul la anii copilăriei sale, când participa, cu puținele sale puteri, alături de ceilalți membri ai familiei, la muncile câmpului. Își amintește, ca și cum lucrurile s-ar fi petrecut de curând, că pământul era lucrat cu temeinicie și cu tragere de inimă pentru a-i smulge recolte cât mai mari și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
producția. Își mai amintește că în mica așezare rurală unde s-a născut și a crescut, unde a primit și primele lecții de muncă și de viață, familiile de săteni aveau mulți copii, se gospodăreau și se hrăneau cu roadele puținului pământ pe care îl aveau, precum și cu modestele venituri obținute din creșterea animalelor. Având multe guri de hrănit, băieți și fete de înzestrat, pământul reprezenta pentru țărani singura avere și principalul mijloc de supraviețuire, motive pentru care atât părinții, cât
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când erau mâncate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
meargă la școală, să-și descheie gecile, iar fetiței să-și scoată de pe cap căciulița de blană cu urechi, care o prindea foarte bine. Copiii executau întocmai dispoziții transmise de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-am perceput auditiv dar am dedus că se refereau la locul pe care urmau să-l ocupe copiii în jurul ei. Cele câteva minute scurse până la intrarea mea în cabinetul pentru care mă aflam acolo au
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-a eliberat un loc pe scaun, niciunul dintre copii nu s-a repezit să-l ocupe. Li s-a transmis, probabil, că trebuie lăsat la dispoziția unor per soane mai în vârstă, care se aflau stând în picioare. În puținul timp cât am fost martorul acestui episod cu profund caracter paideic, gândurile mi s-au îndreptat spre alte împrejurări cu semnificații educative total diferite. Nu de puține ori asist la scene penibile în care părinții sunt nevoiți să se folosească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Răspunsul femeii a fost prompt și magistral: „Să nu te rușinezi, mamă, de traistă! Cu ea te-am crescut!” M-am prefăcut că nu am auzit frântura de dialog dintre ei, apreciind, în sinea mea, valoarea de discurs educativ a puținelor cuvinte rostite de mamă. Faptul aparent banal mai sus relatat mi-a prilejuit un gând cu adânci conotații economice și sociale. Truditorii pământului făceau mari sacrificii pentru ca fiul sau fiica lor să învețe și să devină dascăl. Mândria lor de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
s-au împuținat și ele. Ajuns în stație, nu are curajul să pătrundă în mulțimea de călători care așteaptă tramvaiele, troleibuzele și microbuzele. Nemaifiind oră de vârf, o bună parte dintre acestea s-au retras la depou și garaje iar puținele care au mai rămas pe traseu sosesc în stație la intervale mari. Bătrânul așteaptă răbdător să se mai rărească gloata ca să poată urca și el într-un troleibuz cu care să meargă până în Tg. Cucu de unde urmează să ia alt
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Chițu”, am plecat acolo. A fost o adevărată aventură. Trenurile supraaglomerate, cu călători pe scări, pe tampoane și pe acoperișuri, circulau haotic. Mi-am găsit cu greu un loc pe acoperișul unui vagon, unde am fost buzunărit și jefuit de puținul bagaj pe care îl aveam, ajungând la destinație după vreo două zile. După multe căutări am găsit, liceul „Gheorghe Chițu”, unde normaliștii de la Șendriceni erau cazați într-o mansardă și făceau cursuri după-amiază la Liceul Clasic. În mansarda de la „Gheorghe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cunoscut în toamna anului 1942 la concursul de admitere la Școala Normală „Alexandru Vlahuță” din Șendriceni. Eram niște copii slăbuți, neîmpliniți trupește, aspiranți la profesia de învățători, proveniți din familii de țărani împovărați de nevoi, care trudeau din greu pe puținul pământ pe care îl aveau. Întreținerea unui copil într-o școală secundară timp de opt ani era o încercare temerară pentru o familie care își asigura traiul din munca pământului. Șansa noastră a fost - își amintea la deplină maturitate Mihai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Iașul? Bahluiul acesta infect. (Mai târziu, când am știut ce mincinos e cântecul "Dâmboviță, apă dulce", sau care poate fi sensul real al cuvintelor "cine bea nu se mai duce", am exclamat: Atâta merită Capitala?) De aceea Bahluiul e printre puținele râuri pe care nu le-a cântat nici un poet, care n-a inspirat pe nici un pictor, care n-a încântat pe nici un compozitor. Căci pe câte știu, singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de oameni cu viața construită dintr-un ciudat amestec de orientalizm și occidentalizm. Printre curțile vechilor boieri ieșeni cred că palatul acesta e una din cele mai impunătoare și ca gust în construcție și ca proporții în linii, una dintre puținele care justifică titlul de "palat" pe care-l poartă. Declinul vechei protipendade ne apare clar atât în fațada neîngrijită a clădirei și în starea de părăsire în care se află grădina din față, cât și în ruina care amenință, stâlpii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din țară, ne interesam, firește, de "Contimporanul" fraților Nădejde; mai târziu de "Evenimentul literar" condus de Stere (C. Șărcăleanu), de Ibrăileanu (Cezar Vraja), de Emil Fagure și de alții și în care am publicat, nu primele, dar dintre primele și puținele mele versuri. Tot pe atunci, urmăream cu pasiune "Viața" lui Vlahuță, "Vatra", condusă de Slavici, Caragiale și Coșbuc și luam parte vie la celebra controversă dintre cele două teze: "artă pentru artă" și "artă cu tendință". Tot cu aceeași caldă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care le aduc din capitală, în cea mai mare parte însă, o atribui împrejurărilor, de o importanță adevărat istorică, la desfășurarea cărora asistăm de un timp. Eu sunt dintre acei care mi-am făcut școala vieții la învățăturile marilor răzvrătiți. Puțina mea experiență și multa experiență a altora m-a învățat să știu că idealurile sociale nu sunt însă totul; că marea noastră învățătoare e viața, viața adevărată pe care o trăiesc oamenii vii, și nu viața aceea pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aici avem a remarca prezența unui tânăr talentat, debutant în cadrul Asociației Artiștilor Plastici: Constantin Iftinche. Lucrările sale dovedesc un foarte dezvoltat simț al artisticului, al măsurii formelor. Suntem convinși că acesta se va integra în colectivul deosebit de valoros al puținilor sculptori neprofesioniști ieșeni...”( Un eveniment artistic relevant, Magda Olteanu, Opinia Moldovei - 25 mai 1998, pag. 3). Evenimentele ce s-au petrecut în ultimul timp mi- au schimbat total planurile, născându-se dorința să realizez o expoziție personală. Datorită timpului destul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
soarta lui. Poate, grecii n-au vrut să spună decît că mîinile sale nu ating indiferente stînca, iar faptul În sine nu conține nici un motiv de tristețe dacă voi părăsi prejudecata de a vedea În acest munte o Golgotă. Cu puțina fantezie, aș putea auzi În această noapte cum lumea se umple de zgomotul stîncilor ce se rostogolesc. Problema este ce semnificație dăm termenilor și dacă voi ști să mă bucur suficient de ideea că același munte e scăldat dimineața de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe care nu le puteau Înțelege și, de aceea, nici apăra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
despre viața și comportamentul lor, că predicau ca și Apostolii 2, dar că ar dori să știe mai multe despre acestea. Apoi îi întrebă ce studii aveau. „Dintre noi toți, răspunse Pelerinul, eu sunt cel mai școlit.” Și enumeră apoi puținele studii pe care le făcuse, dar mărturisi că nu aveau o temelie solidă. 65. Locțiitorul întrebă: - Păi atunci ce predicați ? - Noi nu predicăm, răspunse Pelerinul; ne mulțumim, de pildă, să vorbim în mod familiar despre cele ale lui Dumnezeu, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
DOMNUL NOSTRU, A POTOLIT FURTUNA MĂRII, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 8,23-27. 1. Primul. În timp ce Cristos, Domnul nostru, dormea, s-a stârnit pe mare o furtună năpraznică. 2. Ucenicii Săi, înspăimântați, L-au trezit, iar El i-a mustrat pentru puțina lor credință, spunându-le: („De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?”). 3. Le-a poruncit vânturilor și mării să se potolească; și potolindu-se, s-a liniștit marea; oamenii s-au minunat de aceasta, spunând: („Ce fel de om este acesta, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le-a spus: („Eu sunt: nu vă temeți!”); sfântul Petru, la porunca Lui, a venit la El, mergând pe apă; acesta, îndoindu-se, a început să se scufunde; însă Cristos, Domnul nostru, l-a salvat și l-a mustrat pentru puțina lui credință; și apoi, urcând în barcă, a încetat vântul. 281. DESPRE CUM AU FOST TRIMIȘI APOSTOLII SĂ PREDICE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 10,1-42. 1. Primul. Cristos îi cheamă pe iubiții Săi apostoli și le dă putere să alunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În cadrul ritualurilor mascate dintre Crăciun și Anul Nou - În alaiul „Caprei”, de exemplu -, câțiva țărani „se fac jidovi” <endnote id="(32, pp. 319 și 330)"/> sau „se Îmbracă jidani” <endnote id="(200, p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale unei astfel de „măști de evreu” din Maramureș. Toate elementele de recunoaștere despre care am amintit sunt reprezentate În exces În această mască : perciuni lungi, care ajung până sub bărbie, mustăți confecționate din păr de coadă de cal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eu, pendulează Între ridicol (jupân Dumitrache) și cinism (Cațavencu). Pe fondul exaltării societății tradiționale, compusă din boieri cumsecade și țărani harnici, apare figura antipatică a arivistului, „În fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniția tive”, observă I.P. Culianu. Una dintre puținele excepții pare să fie romanul Mara (1906), dar filogermanul Ioan Slavici, supus austro-ungar, „a fost educat Într-o provincie [Transilvania] unde etica de sorginte calvi nistă și contrareformată era la fel de favorabilă capitalismului pe cât Îi era de adversă etica ortodoxă din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de plugari și de salahori. Evreii erau asemenea meșteșugari, de care moșierii, proprietarii, aveau mare nevoie. În fine, tot ei luau În posesie iazurile cu pește și aduceau numeroase servicii, ce nu le putea face populația creștină, mai practicând și puținul negoț, de bună seamă primitiv, de care satele aveau nevoie” <endnote id="(365 ; cf. 237, p. 43)"/>. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, mulți călători străini prin Țările Române au scris despre „aplecarea către băutură” a românilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]