3,728 matches
-
lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu tot dărăpul de mămăligă ce i-l dau și nu-l mănâncă, cățelul nu-și contenește zbuciumul. Într-un târziu, văzând că nu-l pot liniști și că începuse să urle a pustiu, îl dezleg și pleacă glonț după căruța moșului. Venea înserarea, mâncare aveam pregătită, îmi aduc un ulcior cu apă, pregătesc fumarele pentru noapte, singur între semănături înalte în imensa vale a Prutului, pe locurile unde a fost dată bătălia între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de ani. Dacă istoria se repetă, cum cred unii, mai avem ceva de așteptat până la sfîrșitul noului conflict dintre evrei și "urmașii" filistenilor. Așadar, filistenii erau acolo când au venit evreii la capătul exodului lor de 40 de ani prin pustiu și, culmea, populau în special zona numită azi Gaza. Dar cine erau, la urma urmei, filistenii? În secolul XIII î.e.n., o coaliție de triburi înrudite între ele pentru că aparțineau marii familii a indo-europenilor, a atacat Egiptul și teritoriile din estul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lasă văzut ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ca un tablou al poeziei În tuse suprapuse, un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Citim cu ochii închiși în carte. Uităm și ne aducem aminte. Ne rătăcim și cântăm vechea cărare, pe care adesea nu o mai găsim în noi. Sau nu-i mai aflăm înțelesul. Iar când se pare că am intrat în pustiu, nentâmpină gândul unui nou început.” Miu Florea 667. „Cărțile sunt adieri ale unor lumi de departe, care urcă în noi, sau care există în noi. Ne sfiim să le știm atunci când nu ne este sete. Dar glasurile lor răsună înăuntrul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și cultură monahală din veacul al XVIII-lea. O carte care va reprezenta un neprețuit instrument de lucru pentru specialiștii din diverse domenii (teologie, ligvistică, istoria culturii), dar mai cu seamă O CARTE PENTRU SUFLET, pentru fiecare suflet căutător în pustiul lumii moderne de povață și mângâiere. Într-o lume în care, textul scris e folosit tot mai mult ca un pumn de noroi, bun pentru a-l împroșca pe celălalt, a ne întoarce la Scrierile Sfinților este poate drumul spre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cultura scrisă, cum se știe, poți comunica cu Platon, Homer și Aristotel, cu Heraclit și presocraticii, dar și cu Dante, Petrarca, Goethe, Hugo, Eminescu, Blaga, cu Esenin, Huxley, Stănescu și Ivănescu. O spaimă de neant ne-ar cuprinde, vânturi intempestive, pustiuri și hăuri ne-ar atrage ființele noastre întru pierzanie. Episoadele tragice s-ar ține lanț și atunci omului nu i-ar rămâne decât așteptarea în gol, o existență doar cu mici suspansuri, brodate cu narațiuni erotice și picanterii de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
decenii de ilustrul profesor?), elementelor fundamentale de axiologie culturală, dragostei nemăsurate pentru muzică și muzicieni, iubirii fără hotar pentru tradițiile și locurile muzicale ale Iașilor. "Sunetul era lumina/ Pecetea universului o ține/ Așa cum sufletul în lipsa-i/ N-ar fi decât pustiu și umbră". Un gând de poetesă pe coperta cărții în albastru. Dintre paginile ei se ivesc portretele lui Verdi și Puccini, Ceaikovski și Brahms, Bach și Händel, Vivaldi și Bizet, Enescu, Porumbescu și Lipatti... Un remember de decenii, la confluența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
IDEI ȘI GÂNDURI Un altfel de jurnal 1 Ce mult înseamnă să știi să asculți. Să asculți fie și numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de narațiuni, de povestiri despre personaje familiare și ușor de recunoscut, de subiecte, convenții și mesaje și de genuri familiare. Această sărăcie estetică a mediului este probabil răspunzătoare pentru disprețul venit din partea teoreticienilor "culturii înalte" și desemnarea sa ca un "pustiu cultural" de către cei care au alte gusturi și valori estetice. Dacă în cea mai mare parte a istoriei televiziunii cheia succesului a reprezentat-o povestirea, narațiunea, în varianta postmodernă imaginea adesea pune în umbră narațiunea. S-a susținut că în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lumea "reală" și întocmai ca și indivizii lui Baudrillard, pe cale de dispariție, ele trăiesc într-o lume în care este imposibil să se facă distincția între simulare și realitate, într-un univers în care trupul locuiește în ceea ce Baurdillard numește "pustiul realității" (1903a:2). Pe tot parcursul romanului nu este limpede dacă personajele se află în spațiul "real", în cel al computerului, în memoria implantată, în spațiul simstim (o simulare pe calculator a realității) ori în alte zone ale ciberspațiului. Ca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
martiriului devin, astfel, cel mai frumos semn al personalității invizibile a Bisericii” (Clerissac). 64. Din păcate, atitudinile noastre nu corespund totdeauna personalității Bisericii Însă, personalității Bisericii trebuie să-i corespundă și cea a noastră. «Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?» (Mt 11,7), întreba Isus mulțimile vorbind despre premergătorul Său, Ioan Botezătorul, martir al adevărului revendicat în fața tronului tetrarhului [Irod]. Despre premergătorul Său, Isus putea să spună o mulțime de lucruri, însă ne-a spus
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu bucurie, cuvintele! Și numai liniște și POEZIE, dragul meu! Al tău, Aurel Borca, 17 dec. 1980 Bună, dragul meu! Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mult cu mine însumi. Ei poate că sînt! Deh! Dar nu-i bine. Și nici frumos. Punct. Îți continuu după o zi, ieri a venit Radu Florescu pe la mine. Mă bucur evident cînd vine un poet, cînd sînt salvat de la pustiu de prezențe de acest fel. Am umblat aiurea pe drumurile noptatice ale Borcăi, deși era frig, după ce am jucat două ore tenis la sala de sport. O să vină și azi. Mai pălăvrăgim, mai ascultăm muzică. Apoi el se va reîntoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întîlnirea de la București cu Marta Petreu. Ea a venit cu avionul de la Cluj! Un camarad de elită! De neuitat. Ne scriem ca și cum am ști că noi nu vom trăi prea mult. O vizită a Elisabetei Vartic, aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy. Mi-e tare silă, dragule! Citesc. Deci mă strîmb în aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și Aurel! Și pentru Liviu (Constantin-Liviu Rusu, muzeograf conservator la Casa "Vasile Pogor" n. red.) și d-l Dimitriu! Al tău, Aurel Borca, 10 oct. 1980 Salut, dragul meu! După ce mă întorc din orașe un timp fac parte dintr-un pustiu. Trebuie să înving altă lume, să mă învăț cu neroziile care nu mă pot intoxica?! Nu știu bine! În orice caz, ceva se-ntîmplă pe aici cu mine. De-ar fi constructive toate în favoarea poeziei! Am fost la Suceava (Festivalul național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Numai bine! Aurel Borca, 8 febr. 1982 Bună, dragul meu! Azi mă simt mai bine! După ce am crezut că mă duc dracului! Nu m-am simțit niciodată așa rău! E îngrozitor să simți că nu ai creier, că totul devine pustiu de sens și de toate. Nu știu nici acum prea bine ce am! Dar mă simt mai bine! Deși pe trup mai am urme de răni. Este cu totul stupid să-mi amintesc cum arătam mai zilele din urmă! A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să mă emoționez, de fiecare dată, ca un prost. Asta-i, ce să fac: niciodată o femeie n-a reușit să mă tulbure-n halul acesta și-ncă atît de mult timp! M-am gîndit cît e ea fugă din pustiul în care trăiesc, dar sînt convins că mă stăpînește în primul rînd o emoție devastatoare. N-am s-o uit niciodată pentru că ESTE întru mine în acești ani în care-mi duc zilele printre prea mulți idioți nenorociți. T. e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
meu Lucian! A venit epistola ta. Frumoasă și generoasă ca întotdeauna. E mare lucru să ai prieteni cărora să nu li se pară inutil să-ți vorbească foarte frumos, știindu-te într-un fel de paradis în care zăbovește și pustiul! Premiul Iolandei (la Olimpiada națională de franceză n. red.) mi se pare o veste admirabilă și mă bucur mult pentru ea, pentru voi! Sigur, pe ea e suficient s-o privești ca s-o bănuiești inteligentă, dar acel premiu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ești bun, mereu! Înțelegi, mai bine decît oricare alt prieten de-al meu, că uneori am nevoie de reconfirmarea unei anumite prețuiri din jur și, mereu, știi să-mi spui acel cuvînt bun care să nu mărească și mai mult pustiul spiritual de aici (în care încă rămîn, nemulțumit-împăcat). Ascult Brahms! Îl aștept pe Radu (Florescu n. red.) să treacă pe aici. Revenirile lui îmi fac bine. Mai am cu cine prelungi serile, pe aceeași lungime de undă. Sînt mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
său. Trăia din amintirea unei iubiri moarte. Se refugiase în trecut și iubea o amintire. Nu dorea nimic. Iar ceea ce dorea nu i se putea oferi: dragoste. Rămas fără parteneră în chilia lui betonată și mucegăită, silit să înfrunte singur pustiul unei existențe lipsite de căldură, în care zilele se succedau monotone, insipide și insuportabile, în interiorul lui, Martin murise de mult, iar ceea ce vedeau insensibilii și curioșii vizitatori privindu-l de dincolo de gratii era numai carcasa unei fantome, ce-și mișca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vremea aceea nu știam exact ce e un... geniu. Nu știu nici acum. În cuvântul ăsta vedeam ceva sumbru și imprevizibil. Ceva de care trebuia să te aperi, iar Poesis, un vis... cel mai frumos. Cred că am citit " Geniu pustiu" de vreo zece ori. Îl purtam tot timpul cu mine. Poeziile lui Eminescu, în schimb, le citeam așa cum îmi făceam temele pentru școală. Nu-mi plăceau decât "Luceafărul" (râde), "Călin" și "Strigoii". Mai ales "Strigoii"! Poate de asta am vrut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din cînd în cînd ca să vestească lehamitea de după izbîndă. Învinșii coboară și ei istoria le-a dat dreptate pulberea rodește deopotrivă în valea mănoasă a Nilului dar și în pustiul cel mai promițător, artiștii dezastrelor pun semnătura pe pînzele mari satisfăcuți că Dumnezeu și timpul merg pînă la capăt. Dar lucrurile nu se opresc aici. Uneori morții din mine se mai ridică și atacă o fac cu ultimele lor recunoașteri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
eu scriu pentru cei care n-au abandonat adevărul. De aceea, am cei mai buni prieteni cititori, dar și cei mai înverșunați dușmani, pe care însă eu îi tratez întotdeauna ca adversari de dialog, chiar dacă refuză dialogul, izolându-se în pustiul propriului monolog. Cred în muzele majore ale culturii, nu în abțibilduri! A.B.Pentru că încă suntem la începutul acestui an vă urez din toată inima un an împlinit, sănătate și multă inspirație. Mulțumesc de urări, mai ales pentru cele privind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]