9,450 matches
-
treci. O voce dac-ar vrea să țină Solfegiul pe același ritm, Este-acuzată fără vină Că tot ea-i plină de venin. Atunci orchestra se revoltă Pe-acela care-a îndrăznit Să ia Modelul de pe boltă, Model ce zilnic e rănit, Că dirijează din culise Orchestrele de pe Pământ Și vocile ca rugu-aprinse, Ucigătoare prin cuvânt. Acesta-i omul ce se crede Modern și mai evoluat, Dar cel mai trist e că nu vede Cum cade zilnic în păcat, Împachetându-și în
SALVAREA OMULUI MODERN de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380480_a_381809]
-
ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei săpase poteci și-și scrisese o poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. Se îndreptă spre ieșire, își luă geanta atârnată în cuier și deschise ușa. Din prag o priveau amintirile, pe sub gene ascunse de comploturi mârșave. Nu mai avea încredere în nimeni! Fusese prizoniera propriei sale iubiri. Deasupra patului, îi
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
treci. O voce dac-ar vrea să țină Solfegiul pe același ritm, Este-acuzată fără vină Că tot ea-i plină de venin. Atunci orchestra se revoltă Pe-acela care-a îndrăznit Să ia Modelul de pe boltă, Model ce zilnic e rănit, Că dirijează din culise Orchestrele de pe Pământ Și vocile ca rugu-aprinse, Ucigătoare prin cuvânt. Citește mai mult Salvarea omului modernCe-nseamnă astăzi omeniași ce înseamnă să fii OM? Când nu mai e nici simfoniaCântată pe același ton.Ci este-o
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
în parodieFiece zi prin care treci.O voce dac-ar vrea să ținăSolfegiul pe același ritm,Este-acuzată fără vinăCă tot ea-i plină de venin. Atunci orchestra se revoltăPe-acela care-a îndrăznitSă ia Modelul de pe boltă,Model ce zilnic e rănit,Că dirijează din culiseOrchestrele de pe Pământși vocile ca rugu-aprinse,Ucigătoare prin cuvânt.... V. TARA REGILOR, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 2060 din 21 august 2016. Țara regilor Să vorbim puțin de tronuri, Voci sunt pe mai multe tonuri
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai rămas din firul vieții: Dar universul sfânt nu are margini / Și-l ia la pieptul său pe binele robit: / Un biet moșneag în cârje, cu pas rănit de datini, / Urcându-l trist și trudnic pe stânca de granit. / Ce faci tu, azi, copile cu timpul ce-ai primit? Adesea, în stările de reverie, amintirile, o poartă spre țara natală, alinându-i oarecum dorul de cei dragi și
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului N-a mai rămas nimic din Eminescu l-am răstignit în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe un pământ lovit doar de
N-A MAI RĂMAS NIMIC DIN EMINESCU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379478_a_380807]
-
cred în vorba ta Când tu de fapt pe nimeni n-ai iubit? Ca vănătorul ce-și pândește prada Din colțul tău, în întuneric m-ai ochit... Apoi cu căteva minciuni și-o sărutare Trupul și inima mi le-ai rănit... Am fost în viața ta o aventură... Ai vrut s-arăți că încă ești voinic... Ai fost în viața mea iubire-adevărată... Dar, din păcate... astăzi nu mai ești nimic! Când ai plecat, am suferit și m-a durut... Am așteptat
POVESTE SFÂRŞITĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379538_a_380867]
-
talisman și cu lanțuri de ger Leagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își cară povara Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
păstrezi talisman și cu lanțuri de gerLeagă-ți pași rătăciți sau descântă-i, de poți.Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri,Arome neclare, le-nchide-n sertare,În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri,Albi fluturi răniți cu ace de sare.Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scara,În turle de gânduri, dar fără vreun rost,Povești nenuntite își cară povaraCăutând primăveri în cuib fără cost.De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare, ... Citește mai mult Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu!Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești,Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu,Mă saracești de lacrimi, când
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
cu stele mute din dorul nost’ durutPlătim impozit zilnic pe-abis de resemnare.De norii își strecoară stihiile de sareși umbre colorează zenitul dintre noi,De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi!Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv,Ne-ncercănăm voit și-aprindem felinare,... Abonare la articolele scrise de ines vanda popa
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
iubire și destin te-ai rupt din mine ca un spin! **** Vis Visam că cerul se comprimă În irusul ce-ascunzi sub pleoapă Când marea n-are nici o vină Că oful meu, n-o să-l încapă. Că somnul ți-a rănit privirea Când te-a adus la mine-n vis Și-n pieptul meu dumnezeirea Raiului porțile-a deschis. Și te strângeam cu veșnicia Să te zidesc în pieptul meu Când îngerii, ucenicia Își începeau la Dumnezeu. Dar blestemata depărtare Rebelă
FREAMĂT DE IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379573_a_380902]
-
zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar... Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
zbiereau de foame în curte dar ea trăgea de ea încă să se ridice... O moleșeala nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbracă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar...Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
renaște... Fără a ține cont de timp... Așa trecem și noi prin viață... Cu iluzii, cu iubiri... Cu decepții sau cu lacrimi... Adunate-n amintiri... Dar găsim în noi puterea Drumul vieții să-l urmăm... Să uităm ce ne-a rănit... Să iubim și să sperăm! Referință Bibliografică: FARMEC ȘI PASIUNE / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1697, Anul V, 24 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada Segal : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
cenusă, Și din ceruri...a căzut... În urmă, n-a lăsat nimica, Nici măcar o amintire... Și cearceafurile reci N-au aromă de iubire... Ce parabolă a vieții.... Am iubit un meteorit, Strălucitor, dar fără suflet... Ce-o viață-ntragă m-a rănit... Dacă va face ântâmplarea Să citești poema mea... Vei ști...să te iubesc pe tine... A fost cum sa iubesc o stea. VOI UITA Un țigan și o vioară, O țigară și un pahar... Și în fiecare seară Sub același
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
Măi de preț nu este în această lume, Că dragostea ta cu nume Isus, Slavă și salvarea venite de sus. Inima năbădăioasa și nemulțumită, Esti mereu morocănoasa și nefericită. Cu vorbe ai fost mințita mereu înșelată, De iubire-ai fost rănită de prieteni trădata. Încă nu te-ai învățat să te resemnezi, În nimic din ce-i lumesc ca să nu mai crezi. Dragă inimioara numai Dumnezeu, Poate totu-n toate și-i sincer mereu, Nu minte nu-nșeală, nu dezamăgește. Ce
INIMĂ SENSIBILĂ ȘI PRETENȚIOASĂ, de MIRON IOAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381087_a_382416]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚA CERULUI ÎNSTELAT Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând. Mă doare atâta frumusețea lui Dar n-am spus asta nimănui. # Iubitei mele dacă i-aș șopti Destinul l-aș neliniști... Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
-l privesc pulsând Mă răvășește-un tainic gând : # Stelele împrăștiate atât de sus Nu sunt...erau pe vremea lui Isus, Habar n-avem că noi privim trecutul Ce ne-ajuns încetul cu încetul. Cerul înstelat dacă-l privesc pulsând Îmi rănește inimă și gând ...! Referință Bibliografică: Romanța cerului înstelat / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ROMANŢA CERULUI ÎNSTELAT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381098_a_382427]
-
din înălțimi ne îmbrățișează,/ Ea este Mireasa,/ Ea este Cununia.../ Ea este Assunta.../ Este focul dragostei,/ Este para iubirii care aduce floarea de cireș,/ În primăvara rodirii, în primăvara bucuriei.../ Este lacrimă-rugă-tăcere/ Atunci când Pruncul-rege s-arată în iesle./ Este Inimă rănită de iubire,/ Atunci când Fiul-Rege-Preot,/ Unica lumină/ Deschide spre pământ Cuvânt-liturghie...” (Dan Bodea, Assunta. Galaxia Gutemberg, 2009, p. 12, 15) FEMEIA, în arealul primordial Carpato-Danubiano-Pontic este Vocație sacră. Fecioara MARIA, a fost desigur, înzestrată cu toate darurile cerului, dar cele care
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
de pământ și ai călcat-o în picioare. Rău ai făcut! Căci ea ți-a dovedit că o poate face mai bine decât ai făcut-o tu. S-a dat singură de pământ, s-a târât în noroi, și-a rănit coatele și genunchii, dar s-a ridicat mai puternică și a mers mai departe. Și nu s-a oprit aici: Eva a dat cu sufletul ei zdrențuit de pereții tari ai trupului, s-a autoflagelat, s-a automutilat, până când a
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă, Iubirea se țese-n reluare; Pășind pe candoarea ce moare, Ni-s tălpile răni amândouă. E toamnă în lacrimi și-n rouă... Referință Bibliografică: RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381201_a_382530]
-
2017 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XLIII Cuvântul viețuit întru menire de David Sofianis 2.04.2017 A.D. Vremea nu mai plânge cu lacrimi de secunde a-ncetat să bată și orologiul gând paloarea dimineții se conturează blândă peste oceanul vieții rănite de pustiu am definit chemarea ca o arsură surdă ce naște întrebarea nesațului că sunt peste dulceața morții plăcerea din cleps.hidră se profilează arbori de nesfârșite lumi am încetat să cerem atingerea de Umbra ce-am poticnit să făcem
POEM HIERATIC XLIII-CUVÂNTUL VIEŢUIT ÎNTRU MENIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381235_a_382564]
-
să te strâng cu drag în brațe? de ce plâng, dacă te știu, întins pe o salteluță aruncată într-un colț, într-o cameră micuță de ce dragostea-i nedreaptă, cu lanțuri ne-a îngrădit sunt grele și ruginite, trupurile ne-au rănit? de ce susur printre lacrimi, doar cuvinte de iubire când știu că tu ești departe, nu poți să fii lângă mine de ce strig numele tău, când somnul îmi e adânc o fi că-n fiece noapte adorm cu tine în gând
DE CE? de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381261_a_382590]
-
Un ghiocel, ca-n vis, mi-ngână Că mersul nu mi-ar fi pornit, De n-aș fi fost purtat de mână. De-aceea azi, de Sărbătoare, Un școlărel, în trup îmbătrânit, Îți cere-ndatorat iertare, Cumva, de ghiocelul te-a rănit. Referință Bibliografică: GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂȚĂTOAREI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
GHIOCELUL DIN BUCLELE ÎNVĂŢĂTOAREI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381270_a_382599]