6,632 matches
-
MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV.) Sfințișorule... (Râs, muget, haine sfâșiate, urletul lui MACABEUS în momentul în care simte unghiile lui PARASCHIV în gât.) Uaaa.. Göteburg, ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ăsta de Bruno mi-a pus capăt... IOANA: Ce s-a întâmplat, Bruno? CASIERUL (Depunându-l pe ȘEFUL GĂRII pe bancă.): Ușor... ușor... Așa... ȘEFUL GĂRII (Aruncându-i o privire furioasă lui Bruno.): Pui de lichea! (Către IOANA.) M-a răsturnat, mi-a făcut vânt în groapă. Ho-ho-ho... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui Bruno.): Ce s-a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi-a făcut vânt în groapă. Ho-ho-ho... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui Bruno.): Ce s-a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce nu l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce nu l-ați dus în camera de sus? Ce se învârte ăsta pe aici? Nu i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să plecăm? Hi-hi? Credeam că n-o să vă mai găsesc aici. HAMALUL: S-au răsturnat cu drezina, la întoarcere.. IOANA: Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Au stricat drezina? Au răsturnat-o! Vrei să spui că au stricat drezina? (Către victime.) Ați răsturnat drezina? Lașilor! ȘEFUL GĂRII (Către ceilalți; exceptându-l pe CĂLĂTOR.): De ce nu l-ați dus în camera de sus? Ce se învârte ăsta pe aici? Nu i-ați spus să se ducă în camera de sus? (Către CĂLĂTOR.) Domnule, duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu cred că ăștia s-au bătut... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios, către ȘEFUL GĂRII și CASIER.) Haimanalelor! V-ați bătut și ați răsturnat drezina... Vreți să mă țineți aici, să mă închideți aici... Vreți să-mi umblați pe sub pleoape, în timpul somnului.. Știu tot! Vreți să mă țineți cu voi, să-mi jupuiți pielea de pe față ca să vedeți ce am sub față... Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
camera de sus... Du-te unde vrei... Lasă-ne în pace și pe noi, zău... Nu vezi că se dărâmă șandramaua...? CASIERUL: Chiar așa, ne călcați pe nervi... ȘEFUL GĂRII (Urlând, către CASIER.); Tu să taci! Să taci! M-ai răsturnat, m-ai împuns, m-ai zdrelit! (Către ceilalți.) Ia uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
adevărat, nu! Și-a pierdut mințile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu bube, de la mașina de găurit nasturi, în ochii ei nici albaștri nici verzi se distilează o rază X, un venin fără pereche, scopul oricărui plan cincinal, și psss! Totul se dizolvă. Un tremur cuprinde priveliștea, o clatină și-o răstoarnă, ducă-se! Ducă-se totul, cartierele de blocuri, macarelele, uzinele de mașini unelte, ducă-se cu drag tot, burghezia, proletariatul, pătura intelectuală, ducă-se! Rămân în picioare ruine urâte ca niște dinți stricați, prin care mișună un popor flămând. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prin luciul apei. Băltoace mari sau mici, nu contează, liniștite să fie, ca oglinda. Atunci se arată în ele, ieșind din ape sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
asta la poștă și dacă se poate să-mi mai trimiți ceva bani, vreo trei sute, că trebuie să-mi iau manualul de principiile geneticii și costă două și te pupă al tău care te iubește, Sandu Harry Kerch traversează orașul răsturnat pe bancheta din spate a automobilului său oficial, condus de șoferul oficial în coloana oficială de bolizi albastru-petrol care străpung oficial înserarea. Alături de el, un oficial al Ambasadei Marilor State la București, iar pe bancheta din față, alt oficial, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
albe și grătare de ventilație. Mocheta bej cu desene roșcate stilizând floarea de măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece undeva, a răsturnat cu cotul o stacană de cafea. Toți l-au privit reprobator, asemenea scăpări nefiind amuzante decât în filme. Raportul electronic mai are o pagină în afara celor parcurse deja. E compilația altui sector și poartă titlul pompos de Chei Geopolitice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de frumusețe decât cea a pământului și totuși este chiar ea, e tocmai frumusețea pământului. Harry cel din vis înțelege asta fără să fie nevoie sau cu putință să i se explice, i se varsă direct în cuget, ca uleiul răsturnat dintr-un vas în altul. ─ Harry, eu sunt pământul, sunt mama ta și a tuturor ființelor. Frumusețea mea este așa că nici un muritor n-o poate cuprinde toată deodată și n-o poate înțelege în deplinătatea ei. Ți-am îngăduit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mine îmi dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine? continuă el. — Da, am spus eu. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea de interes, că ce mai discută clientela, că dacă am auzit cumva de-aia. Da de aialantă? Mai fugise și Tomnea ăla și Goncea pusese de răsturnase orașul. Aici nea Trandafir a fost ochei. Jos pălăria, m-a deșteptat. Mi-a zis: „Bă, Gentimire, ai grijă ce discuți cu ăștia, ține-i la fereală. Mai spui și tu că o păți, că vedeți, că nu știu. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când au tras ăia gazele de la ruși, la două baniți de ani după război,“ îi spuse în gând. „Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică. - Iertați, părinte, oftă Sighirtău. S-a aprins neamurile toate de la devideul ăla și Milică se dă tare. Poate e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Noi altceva am vrea să facem pentru societate. De-asta am și venit aici. Să înțelegem mecanismele...Să nu cumva și în ziua de acum...“ Duduleț mormăi, ca pentru sine: „Adică ce-ați vrea...Că lumea tot n-o s-o răsturnați. E așezată demult. Credeți că revoluția din decembrie a zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
biserica de-o ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
agenția de publicitate, se răsuci și el. Privi spre telefon și pufni amuzat. „Aveți dreptate, nu e nimeni. De la oboseală și nervi am câteodată senzații de-astea ciudate.“ Nu mai apucă să termine. Condrat îl prinse de mână, holbat. Se răsturnă apoi pe spate, țeapăn, trăgându-l și pe celălalt după el. O femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
principiu cu situația asta de misticism exagerat. - Popa Băncilă, continuă Vergilică, are niște încurcături cu dom’ Țongu, se judecă pe chestii de-astea de tot hazul cu turnătoriile securiste, cu dosarele de arhivă. Popă și... Aveți dreptate, s-a cam răsturnat lumea. Vă deranjează popa la rezerva unde sunteți? - Nu, cum așa ceva? Dar îi aud și eu, ce să fac. Mai țin și eu ușa deschisă, că nu pot pune mereu aerul condiționat, e periculos, îți dă niște chestii, am auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Mândraia, că era pe față lucrul cu oamenii muncii. Făcea activistele și intelectualele coadă la mine, că și ele trebuia să reziste. Ai auzit de Aspazia? Aia de s-a ascuns la neamurile voastre în Șoptireanca, când a fost să răsturnăm dictatura. Știi cum mă ruga? Adică mai mult ordona: «Toar’șo Goncea! Mâine am prelucrarea cu activu pă Județ. Facem trei ore de sinteză.» Sau patru, cinci, după cum era de nervoase problemele. Și trebuia să fii în vână, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și plângeam de mă seca la lingurică, atâta emoție și jale era în mine. Și nu ne-am bucurat când veni Ceaușescu? Nu stăteam drepți numa’ cât îi pomenea numele la prelucarea de la politica săptămânală? Și p’ormă, când am răsturnat dictatura, nu vezi ce iese și tot iese din el. Dar acuma ce mai zici, cum îl schimbă pă unul, că e alegeri democrate cum ar veni, nu vezi ce iese după el?! Parcă-i un blestem, băiete, pe neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trimis, nu că-i ardea lui sufletul de dragul depărtării. În fine, asta-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]