3,699 matches
-
o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși, foarte dificil pentru ei să suporte tensiunea evenimentelor care se apropiau, în timp ce de afară se auzea un vânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de această dată, fără nici un semn prevestitor. Într-adevăr, așa se întâmplă, iar acum Navigatorul-Căpitan putea să-i calculeze și durata. După-amiază, ordona să fie aprins un foc mic, deasupra căruia așezară niște rămurele subțiri, cu vârfuri ascuțite. Cu ele, războinicii își pictară pe corp niște desene negre, care imitau, în linii mari, tatuajele bestiei, în timp ce Vahínes le rădeaucapetele, lăsându-le doar două mese scurte pe părțile laterale. La sfârșit, majoritatea oamenilor din Bora Bora puteau fi luați, foarte ușor, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că de eficacitatea lor în a profita de confuzia creată depindea succesul sau eșecul acțiunii lor. Nici un Te-Onó nu și-ar fi putut imagina că, după trecerea groaznicului taifun care le devastase complet casele, aveau să-și facă apariția niște războinici setoși de răzbunare, sosiți de pe o insulă îndepărtată de care nici măcar nu auziseră până atunci, si cu atat mai puțin ca aceștia s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și lăncile spaniolilor le cauzară pierderi teribile celor care nu contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atacat. Simplul gând că ar fi putut să comită o tragică eroare și că oamenii aceia n-ar avea nici o legătură cu bestia îl îngrozea și doar spre dimineață, cănd Roonuí-Roonuí reuși să afle de la una dintre femei că grosul războinicilor porniseră în urmă cu doi ani la bordul a cinci uriașe catamarane, se mai liniști cât de cât. Vetéa Pitó, care avusese norocul să nu participe direct la masacru, făcu tot ce-i stătea în putință ca sa-si consoleze prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aici ca să-și îndeplinească misiunea, deci nu avea dreptul să se plângă acum pentru rolul care i-a revenit în această misiune. Desigur că lucrurile ar fi stat cu totul altfel dacă în locul unui băiețandru ar fi dat peste un războinic musculos, însă nu era mai puțin adevărat că, în acest caz, ar fi putut fi el cel mort. Și nici nu avu prea mult timp să se gândească la aceste lucruri, căci a doua zi dimineață burtosul Oripo fu descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici nu avu prea mult timp să se gândească la aceste lucruri, căci a doua zi dimineață burtosul Oripo fu descoperit între niște tufișuri, cu gâtul tăiat de la o ureche la cealaltă și, ceva mai tarziu, unul din cei patru războinici din insula vulcanică fu înjunghiat pe la spate. Roonuí-Roonuí se grăbi să convoace o adunare generală, care avu loc pe plajă, chiar în fața clădirii Marae, unde erau strânși prizonierii. —E clar că au mai rămas câțiva Te-Onó liberi prin insula, semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la represalii, replică hotărât Miti Matái. Nu vreau să-ți contest autoritatea, dar cred ca ar trebui să te gândești de două ori înainte să faci ceva de care să te rușinezi toată viața. Dă-mi o alternativă... ceru Căpetenia Războinicilor. Am s-o fac atunci când am s-o găsesc. Lasă-mă să mă gândesc. Căzură de acord să mai amâne hotărârea cu câteva zile, având însă grijă că, din acel moment, nimeni să nu-și mai asume riscuri inutile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae și strânseră lemne cu care să aprindă focuri de jur împrejur, astfel că, de cum se lasă întunericul, femeile și echipajul urcară pe vas, ca să petreacă noaptea acolo, pe când cei mai buni războinici făceau de gardă pe insulă, cu riscuri foarte mici de a mai fi surprinși din întuneric. Tapú Tetuanúi ar fi dorit să facă parte din acest ultim grup, insă Miti Matái îl împiedică: Ești prea important ca să riști să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dorești că cineva precum Roonuí-Roonuí să-ți ordone ce să faci? Viața ta îți aparține. Două zile mai târziu se petrecu ceva care îi îndârji și mai mult pe Te-Onó, căci, profitând de faptul că erau de gardă, cei trei războinici de pe insulă vulcanică dispărură, luând cu ei și șase fetițe cu vârste între zece și doisprezece ani. Era clar că planificaseră totul din timp, căci își ascunseseră apă și alimente într-o insulița din recif și își aleseseră cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascunseseră apă și alimente într-o insulița din recif și își aleseseră cu mare grijă victimele. Apoi, cu o oră înainte de răsărit, le-au obligat să urce în canoea lor și s-au pierdut din vedere în larg, înainte ca războinicii din Bora Bora să-și dea seama ce se întâmplă. Această dezertare îi crea și mai multe probleme lui Roonuí-Roonuí, căci acum rămâneau mai puțin de douăzeci de războinici utili pentru a menține ordinea între prizonieri, care erau vizibil agitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor și s-au pierdut din vedere în larg, înainte ca războinicii din Bora Bora să-și dea seama ce se întâmplă. Această dezertare îi crea și mai multe probleme lui Roonuí-Roonuí, căci acum rămâneau mai puțin de douăzeci de războinici utili pentru a menține ordinea între prizonieri, care erau vizibil agitați după răpirea copiilor. Dacă se hotărăsc să năvălească asupra noastra, chiar și numai cu bate și pietre, n-o să ne fie ușor să le facem față, observă Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem sub forma unui uragan, urmat de altul și mai cumplit, în chipul unor războinici dornici de răzbunare; să privească, de asemenea, cum le dispare de pe chip bucuria întoarcerii glorioase, atunci când își vor da seama ca în timpul absenței lor pierduseră practic totul. Sosise dulcea clipă a răzbunării. Clipă în care să savureze furia acelora care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
una dintre marile ambarcațiuni își făcu apariția în strâmtoarea apuseana și se apropie fără grabă, manevrata doar de șase vâslași. Miti Matái ordona să se apropie și Marara, insă păstrând o distanta prudență, până se asigura că nu se aflau războinici la bord și că, în afară de vâslași, nu se mai aflau pe navă decât un pumn de femei, iar majoritatea dintre ele le făceau fericite cu mâna. Prințesa Anuanúa stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice se dovedi o operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
operațiune destul de delicată, iar primii care trecură puntea ei fură Roonuí-Roonuí și cu războinicii lui, luând poziție în spatele vâslașilor și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu putu să nu se simtă fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulei, unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu sângeroșii Te-Onó. Se răspândi panică. Fetele izbucniră în plâns, la gândul că proaspăt recăpătata lor libertate nu era decât o iluzie, bărbații simțiră cum inima li se strânge, iar Roonuí-Roonuí, foarte nervos, începu să dea ordine pripite, pregătindu-și războinicii pentru inegala confruntare. Tapú Tetuanúi scoase instinctiv spadă lungă pe care o primise în dar de la prietenii lui spanioli, dar nici macar lama ei nu reuși să taie nodul de groază care i se instalase în gât în timp ce urmărea cum provele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să împiedice timp de aproape o lună că alte larve de Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și opt de ore pentru că stratul de rășina cu care acoperise carenele să se usuce. Fiecare oră petrecută pe insula reprezintă un pericol în plus, protesta Roonuí-Roonuí. Și ar fi absurd să încercăm să ținem piept la o sută de războinici. Și mai absurd ar fi sa suferim din nou atacul Marelui Dinte, observă Miti Matái. Pereții vasului sunt destul de șubreziți și vor mai trece luni întregi până vom ajunge din nou acasă. Pentru câteva clipe, Tapú Tetuanúi se temu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nou atacul Marelui Dinte, observă Miti Matái. Pereții vasului sunt destul de șubreziți și vor mai trece luni întregi până vom ajunge din nou acasă. Pentru câteva clipe, Tapú Tetuanúi se temu că s-ar putea produce o ciocnire între Căpetenia Războinicilor și căpitanul Mararei, însă cel dintâi își dădu seama că, dacă ar fi insistat să-și impună autoritatea, există pericolul că aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul pe ea în ultimii zece ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme pe care obișnuiesc să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să strălucească pe cer. Nu se putea face mai mult pentru moment, căci o lună uriașă era pe punctul să-și facă apariția la orizont, însă până atunci trebuiau să fie deja departe. Roonuí-Roonuí, Chimé din Farepíti și încă patru războinici, pe corpurile cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]