5,449 matches
-
sunt, să le observ, dar nu să și le apropii pentru binele meu. Venise toamna și vremea plecării la București pentru expoziție. Tot cam fără bani, tot trecând prin urechile acului. Sală pentru expoziție am luat tot la "Mozart". Pentru rame am găsit credit la un încadrator, asta mulțumită succesului ce-l avusesem cu un an înainte. Într-una din zile, intrând în atelierul meșterului la care ni se făceau ramele, văd acolo o fată frumoasă ce o mai întâlnisem cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acului. Sală pentru expoziție am luat tot la "Mozart". Pentru rame am găsit credit la un încadrator, asta mulțumită succesului ce-l avusesem cu un an înainte. Într-una din zile, intrând în atelierul meșterului la care ni se făceau ramele, văd acolo o fată frumoasă ce o mai întâlnisem cândva, cu un an înainte, la cantina studenților de la litere, unde luau masa și elevii Școlii de Belle Arte. Această fată, elevă la Școala de Belle Arte, peste două luni va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu a fost făcută mai în silă, cu mai multă revoltă în suflet că nu-mi este dat și mie să am un răgaz de trei, patru ani, în care timp să nu fiu constrâns să-mi pun lucrările în rame și să deschid prăvălie. Să nu se creadă că aveam dispreț pentru lucrările mele, era dorința de a studia, de a nu fi mereu torturat de grija zilei de mâine. Aveam eu o catedră de suplinitor, la Liceul "Cuza Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
două picturi pentru o sumă oarecare. Și încă unul, un moșier, C. Danabassi, prieten cu unii pictori, a avut inima înduioșată și la închiderea unei expoziții unde nu vândusem mai mult decât am avut de dat chiria sălii și plata ramelor, îmi împrumută zece mii de lei ca să mă pot întoarce acasă și să o mai duc, cu această sumă, cam două, trei luni. Mă gândesc cu de-amănuntul în trecut și nu mai am plăcerea de a găsi nimic de semnalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
am intenție durabilă; când au aflat ce vreau să întreprind, au început manevrele și pusul bețelor în roate. Succesul de public a fost foarte mare, presa a tăcut, nu a avut "ochi" să scrie. * În februarie 1940, îmi pregăteam expoziția, ramele aduse acasă și tablourile erau așezate grămadă. Înainte de a transporta lucrările la Ateneu, unde trebuia să fie expoziția, au venit la mine neanunțați doi oameni de statură mijlocie. Eram singur în casă, au intrat fără să bată la ușă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
imediat atenția un pian elegant, cu decorațiuni din argint. O întâmpină un barbat destul de înalt într-un halat de matase albastru, trecut de vreo patruzeci și cinci de ani, cu un ușor început de calviție. Purta niște ochelari negri cu rame groase, gen Mihai Pacepa, cu care chiar semăna puțin. Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți!” milităresc. Urma un scurt moment de tăcere, o emoție reciprocă parcă, o acomodare rapidă a unuia cu celălalt și între timp își făcuse
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
alături de care am petrecut momente grozave. Este un om bun. Pentru mine e suficient. Cineva îmi spunea că oamenii grași sunt buni. Florin e o excepție. Și îi place să fie așa. Și îi stă bine. Neîncadrat. Nu crede că rama e importantă, ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
În privința cadrului fizic al său, acest oraș apare ca o așezare omenească cum rar se întâlnesc nu numai în cuprinsul Moldovei dintre Siret și Nistru, dar chiar în cuprinsul întregii Românii: la Sud și la Vest se întind ca o ramă înaltă și împădurită dealurile Alistarului, Pleșului și Dobrinei, a căror altitudine variază între 250-350 m. Aceleași dealuri înalte se preling și-nspre Nord, însă mult despădurite. Spre răsărit din contră, înălțimile sunt mult mai reduse - cel mult 200 m. - prezintându-se tot
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
m. - prezintându-se tot sub forma unor culmi paralele de direcție NW-SE, ce merg de se sting în apa pâr(âuluiă Huși ori a Prutului, pădurea lipsind aici cu desăvârșire (stepăă. La contactul dintre aceste dealuri mici din răsărit, cu rama înaltă și împădurită din Nord, West și Sud, mai ales, altitudinea este mult mai redusă (depresiunea Hușiloră, producând apelor de aici (Șara, Turbata, Drăslăvăță, o abatere spre dreapta care se unesc, dând pârâul Hușilor (vezi harta alăturatăă. Ceva mai sus
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dea bani. E umilitor pentru elevi să poarte hainele purtate de colegii lor. Cunosc unul căruia umilința asta nu i-a trecut niciodată. Anul ăsta poate că o să mă resemnez, dată fiind situația. Înainte o rezolvam vânzând pe plajă coliere, rame de fotografii, cutii și alte mărunțișuri lucrate de copii peste iarnă din scoici, dar în vara asta n-am vândut mare lucru, au fost puțini turiști... Fără să bage de seamă, ajunseseră la marginea Bugazului. Era deja ceasul apusului care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca la tomograf a trecutului ei, de la care va trebui să-și ia rămas bun. Intruziunea fanteziei în realitate șterge contururi ori, invers, le evidențiază până la obsesie, imperativ. Din te miri ce tresăriri ale memoriei, împrejurări de altădată dau năvală. Rama vizuală a computerului devine o scenă populată de oameni, de peisaje puse în mișcare, parcă pentru ea, într-o demonstrație a resurselor apte să țină la respect halucinațiile, incomod balast pentru bunul mers al narațiunii. O problemă de echilibru, foarte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
când în textul Autobiografiei apare viziunea, se deschide poarta spre supranatural. O formulă foarte atipică față de tot restul textului și pe care de fapt, autorul are grijă să o și izoleze, atribuind-o altcuiva, cumnatei sale, și punând-o în rama povestirii în povestire. Ea se și întitulează de altfel „Povestire despre mama mea. Ce s-a întâmplat după plecarea mea de la ea.” și se termină prin cuvintele „Până aici povestirea despre mama mea.” În plus, aceste porți spre supranatural, ni
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și gubernia Tula (1898). Ia parte la recensământul populației din Moscova, în 1882, și descoperă cu groază mizeria în care se trăia la periferia orașului. Și în tot acest timp caută, caută, caută. Caută un Hristos care, din icoanele cu rame aurite ale bisericilor, să coboare în stradă și să-i hrănească pe cei săraci, să-i îmbrace pe cei goi, să-i sprijine pe deznădăjduiți. În 1880, lucrează la „Critica Teologiei Dogmatice” prin care urmărea să demonstreze îndepărtarea Bisericii Ortodoxe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care sîntem supuși. Doar așa, crede îndreptățit autorul, vom înțelege cultura și textura societală, sensul și efectele veritabilei băi mediatice, fără a ignora tectonica politică. Și fără a uita că această "noutate" (v. p.8) nu poate fi scoasă din rama determinismului tehnologic după cum nu se poate lepăda, într-o lume interconectată, de sentimentul responsabilității la scară planetară. Ceea ce-și propune Douglas Kellner, recunoscînd puterea mediatică, este tocmai necesara "alfabetizare" în domeniul criticii media (ca "mediu cultural înșelător"). Inventariind reacțiile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama ferestrei și plasa anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mea și m-a primit în clasă cu drepturi depline - m-a înscris în clasa I. Domnul Caia m-a învățat să citesc, să scriu și să socotesc. Să scriu pe o tabliță. O tablă mică, dreptunghiulară, din gresie, cu ramă de lemn, pe care scriam cu o ”cretă” specială, pe care o ”culegeam” dintr-o lutărie. Scrisul pe o astfel de suprafață se putea șterge ușor dacă nu erai atent. Un adevărat chin. Tot domnul Caia este cel care îmi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
întâmpinat. S-a spart o sticlă de șampanie. Au rostit cuvântări amiralul Bălănescu și viceamiralul Scodrea. La ora 1020 a fost scufundată o ancoră de flori, omagiu adus marinarilor morți pe mare. Au avut loc regate de bărci cu 8 rame și baleniere, curse de înot, sărituri în apă. S-au distribuit premii oferite de domnița Ileana, Liga Navală, Divizia de Mare, ziarul „Universul” și ONEF. La ora 1330, înalții oaspeți și personalitățile prezente au luat dejunul la bordul navei-bază „Constanța
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de carte, pe la festivaluri de poezie, pe la colocvii ale revistelor literare. Pentru poet și cartea de poezie am bătut zeci de kilometri... Cândva pe la Iași, alături de Laurențiu Ulici, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, pe la Galați cu Ioan Flora ne regăsim în ramele unor fotografii care au devenit rame cu umbre... Deși ești, ceea ce zic cântecele, o "brăileancă negricioasă" ai dat mereu culoarea acelor imagini... Cu siguranță literatura română merita, de mult, un premiu Nobel: L. Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe la colocvii ale revistelor literare. Pentru poet și cartea de poezie am bătut zeci de kilometri... Cândva pe la Iași, alături de Laurențiu Ulici, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, pe la Galați cu Ioan Flora ne regăsim în ramele unor fotografii care au devenit rame cu umbre... Deși ești, ceea ce zic cântecele, o "brăileancă negricioasă" ai dat mereu culoarea acelor imagini... Cu siguranță literatura română merita, de mult, un premiu Nobel: L. Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu. Marin Preda, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
XVIII-a. Sunt aici peste 70 de invitați de seamă, am participat la diferite colocvii, dezbateri, lansări, cum vi s-a părut această ediție și cu ce a venit nou în acest an? Ni se potrivește totul aici: Iașii cu ramele umbrelor vechi ale Junimii, străzile cu terasele cafenelelor unde, de fapt, se-ntâmplă/ continuă "convorbirile literare". Chiar și epitetul lui Eminescu de "epigoni" ai celor de ieri: îmbătrânim pe pagini bătrâne, visătorind pe pagini noi... Ideea de-a rememora fondatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de carte, pe la festivaluri de poezie, pe la colocvii ale revistelor literare . Pentru poet și cartea de poezie am bătut zeci de kilometri... Cândva pe la Iași, alături de Laurențiu Ulici, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, pe la Galați cu Ioan Flora ne regăsim în ramele unor fotografii care au devenit rame cu umbre... Deși ești, ceea ce zic cântecele, o "brăileancă negricioasă" ai dat mereu culoarea acelor imagini... A.B.Următoarea mea carte de interviuri (în care se va găsi și acest dialog) are ca temă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe la colocvii ale revistelor literare . Pentru poet și cartea de poezie am bătut zeci de kilometri... Cândva pe la Iași, alături de Laurențiu Ulici, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, pe la Galați cu Ioan Flora ne regăsim în ramele unor fotografii care au devenit rame cu umbre... Deși ești, ceea ce zic cântecele, o "brăileancă negricioasă" ai dat mereu culoarea acelor imagini... A.B.Următoarea mea carte de interviuri (în care se va găsi și acest dialog) are ca temă principală prietenia literară. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de grea e munca scrisului și cât de prost plătită este ea în general în epoca noastră. Știu, de asemenea, că nimeni nu e perfect și încerc să recunosc mereu când greșesc. Totodată, am învățat să nu pun niciodată în ramă, că să zic așa, niciun scriitor. Încerc să trăiesc firesc aceste legături de prietenie și aceste amintiri din lumea literară pe care mi le-a îngăduit Dumnezeu, fără patetisme falsificatoare și fără exaltări nepotrivite. De altfel, am și mulți prieteni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mele, ci pentru că a înțeles starea ce am vrut să o transmit, a rezonat cu ea și, prin observațiile emise, a pus-o și mai bine în valoare pentru cititori. Exact ca un tablou care, fără un pass-partout și o ramă potrivită, nu este suficient de bine pus în valoare. Și ar mai fi un motiv; poate... la fel de subiectiv: între timp, draga noastră Ana Luiza a ales să plece dintre noi. Așa că, reproducerea mesajelor se dorește a fi și un remember
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a murit conservator, un veritabil tory, membru în clubul Atheneum. V.A. : Și Coposu era prieten cu PĂtrășcanu, dar asta nu îi afecta orientarea politică. Îmi amintesc ce am citit des‑ pre cei de la Criterion : erau împreună, prieteni la cata‑ ramă, cei de stânga cu cei de dreapta ; dihotomia cu care operează azi comentatorii politici ai epocii mi se pare deseori cam deplasată. A.M.P. : Nu știu. Ghiță n-a fost niciodată legionar. El a încercat să se înroleze de partea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]