3,429 matches
-
că ungurii și românii de rînd nu se urăsc. Ura aceasta a fost răspîndită numai de presă, școli și de către intelectualii din cele două tabere. El apela la unguri și români ca să se unească împotriva dușmanului comun: bolșevismul rusesc 214. Reconcilierea oferită de Iorga era bazată pe Sistemul de la Versailles. În acest context, exista o unitate fără nici o fisură între istoricii Noii școli și Iorga. Ungaria se putea opune Sistemului de la Versailles prin unitatea dintre simpatizanții naziști, conservatori, liberali și socialiști
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
membri mai puțin importanți, aflați cu toții sub supravegherea "iubitei Dudui". Influența Magdei Lupescu asupra lui Carol rămînea la fel de puternică. Codreanu avea dreptate remarcînd că "ordinele Madamei erau dorințele regelui". După desființarea partidelor politice, Iorga a considerat că "a venit vremea reconcilierii". O nouă Constituție Corporatistă a fost instituită, Iorga avînd un rol important în elaborarea ei. Constituția a fost supusă unui referendum prin balotaj deschis și a fost aprobată cu un procentaj mult prea impresionant de 99% din voturi. A fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru Afaceri Externe a ținut o cuvîntare, subliniind că problema Basarabiei era încă nerezolvată. Regele și regimul politic erau îngrijorați mai ales în privința Legiunii. Prin aprilie, Regele și Tătărăscu au inițiat deschideri serioase către Legiune, intenționînd să ajungă la o reconciliere cu aceasta. Pe la începutul lui aprilie, "Războiul fals" a luat sfîrșit. Hitler a încălcat neutralitatea Danemarcei și a Norvegiei. În Danemarca erau puține șanse de rezistență, dar în Norvegia situația era diferită. Iorga s-a adresat într-un editorial îndureratului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se încheia astfel: "Poate că în anarhia bucureșteană se va găsi mai devreme sau mai tîrziu un glonte și pentru ucigașii lui Iorga"52. Ziarul "Popolo di Roma" (un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pp. 42 și 282 77 Ibidem, pp. 250-251. Contele Hunyadi a fost cel care a susținut apropierea ungaro-română. Iorga remarca că era cum nu se poate mai potrivit ca o persoană purtînd numele de Hunyadi să fie partizanul unei asemenea reconcilieri. "Neamul românesc", 14 aprilie 1932 78 "Neamul românesc", 11 și 15 martie, 8 aprilie 1932 79 Memorii, vol. VI, p. 387 80 Iorga, My American Lectures, p. 79 81 "Neamul românesc", 24 februarie 1932, vez și Memorii, vol. VI, p.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei Își târâseră patria În pragul catastrofei, trădând sacrificiile eroilor din primul război mondial și deschizând drumul pentru un al doilea. Ei erau „Vinovații”, decreta o broșură britanică, arătându-i cu degetul pe conservatori, care promovaseră Înainte de 1940 politica de reconciliere. Ei și sistemul lor erau ținta planurilor schițate În timpul războiului cu privire la perioada postbelică. Astfel, rezistența era peste tot implicit revoluționară. Era un aspect inerent. Renegând societatea care dăduse naștere fascismului, oamenii visau În mod firesc o „revoluție care să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insurecțională de care discursul socialist sau comunist nu putea scăpa, chiar și În versiunea sa temperată, creștin-democrații (Maurice Schumann și Georges Bidault În Franța, Alcide De Gasperi În Italia și Konrad Adenauer În Germania Federală) au pus Întotdeauna accentul pe reconciliere și stabilitate. Creștin-democrația a evitat să apeleze la sensibilitatea unei clase anume, punând În schimb accentul pe reforme sociale și morale. A insistat În special asupra importanței familiei, o temă creștină cu implicații politice semnificative Într-o perioadă În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din populația olandeză avea o atitudine „prietenească” față de Germania; pentru olandezi, era important ca Germania redresată economic să fie slabă din punct de vedere politic și militar. Părere Împărtășită cu Însuflețire de Belgia. Nici una dintre aceste țări nu concepea o reconciliere cu Germania fără implicarea liniștitoare a Marii Britanii. Impasul a fost depășit prin evenimentele internaționale din 1948-1949. Odată cu lovitura de stat de la Praga, apariția unui stat vest-german, blocada Berlinului și planurile NATO, politicieni francezi ca Georges Bidault și Robert Schuman au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prisma amăgirilor imperiale. Cum avea să recunoască mai târziu și Monnet În memoriile sale, Marea Britanie nu fusese invadată sau ocupată: „Nu simțea nevoia să exorcizeze istoria”. Britanicii au trăit al doilea război mondial ca pe un moment de unitate și reconciliere națională, și nu ca pe o breșă corozivă În structura statului și națiunii, cum a rămas În memoria celor de pe continent. În Franța, războiul a revelat viciile culturii politice naționale; În Marea Britanie, el a părut să valideze instituțiile și obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câtuși de puțin nouă. În iunie 1926, diplomatul francez Jacques Seydoux Îi informa pe superiorii săi politici, Într-o notă confidențială, că „este mai bine să conlucrăm cu germanii și să dominăm Europa decât să ne punem Împotriva lor... o reconciliere franco-germană ne va permite să ieșim și mai rapid din strânsoarea anglo-americană”9. Un raționament similar ghidase calculele diplomaților conservatori care l-au susținut pe Pétain În 1940. Dar, În cazul tratatului cu Germania din 1963, o asemenea strategie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de acuzele teribile ale criticilor lor. Unii dintre membrii și simpatizanții partidelor comuniste occidentale le-au părăsit, Însă convingerile celor rămași au fost reînnoite. În Europa de Est, lepădarea de Stalin a avut un impact chiar mai dramatic. Interpretată În contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai teme de schimbare și nu se opune liberal-democrației, economiei mixte, științei moderne, gândirii raționale - nici măcar politicii seculare. S-au făcut primii pași - foarte timizi - spre reconcilierea cu celelalte confesiuni creștine și s-a recunoscut Întrucâtva - nu complet - că stătea În puterea Bisericii să descurajeze antisemitismul prin reformularea ideii mai vechi că evreii l-au ucis pe Iisus. Mai presus de orice, Biserica Catolică nu mai era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doreau să depășească impasul central-european, trebuiau să o facă ei Înșiși, negociind direct cu autoritățile din Est. Plecând de la aceste considerente, Brandt și Behr au conceput o abordare a Estului care viza ceea ce Bahr numea Wandel durch Annäherung - „schimbare prin reconciliere”. Scopul era „depășirea Ialtei” printr-o multitudine de contacte (diplomatice, umane, instituționale) și „normalizarea” relațiilor dintre cele două Germanii și din toată Europa fără a stârni neliniști acasă sau În străinătate. Printr-o acrobație retorică tipică, Brandt a abandonat discret
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de război cu Albania din 1940 (situație remediată abia În 1985), negând existența unei largi comunități slave la frontiera cu Iugoslavia și Bulgaria, conservatorii aflați la putere În Grecia postbelică au optat categoric pentru ordine și stabilitate, În detrimentul democrației sau reconcilierii. Îmbinând vechile preocupări naționale cu noile demarcații internaționale, regele grec, Împreună cu armata și miniștrii săi se prezentau În fața Occidentului drept aliați demni de Încredere Într-o regiune instabilă. Loialitatea le-a fost răsplătită din plin2. În februarie 1947, Italia a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contaminarea picturii cu elemente care țin de arta grafică, a afișismului, a caligrafiei etc., Rapetti vede o "tendință transgresivă" determinată de influența din ce în ce mai mare a afișului, a imaginii publicitare. Madona Stolojan a lui Dimitrie Paciurea este un exemplu excelent al reconcilierii unor arte aparent imposibil de extras din convențiile lor, sculptura și pictura, prin evaluarea celei de-a treia dimensiuni într-un sens deopotrivă decorativ și bidimensional, așa cum un alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
obiectele expuse de către regina Maria se află și alte obiecte de artă aplicată datorate doamnelor din anturajul reginei. Pentru a completa cadrul august al recomandării artelor decorative, criticul face apel la portretul bizantin pe care pictorul Verona îl face reginei, reconciliere tactică cu arta bizantină ca epitom al artei naționale. "Pictorul Verona a avut fericita idee de a reprezinta într-o schiță mai mult decorativă pe Augusta ocrotitoare ca Împărăteasă bizantină, cu diadema și mantia sclipitoare de aur și pietre scumpe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semn"204. După Ion Frunzetti, tiparul Art Nouveau filtrat de iconografia bizantină imprimat însă sculpturii nu este rezultatul unei opțiuni estetice ca urmare a unei reale afinități pentru Jugendstil și Art Nouveau a sculptorului, ci consecința unei soluții tehnice privind reconcilierea sculpturii, prin excelență volumetrică, cu bidimensionalitatea canonică a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică. Pictura bizantină este antimimetică, nu urmărește identificări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste podoabe să aibă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
state membre. În contextul actual, o întrebare absolut îndreptățită e: „În ce măsură modelul social european orientat spre promovarea coeziunii sociale este convergent cu obiectivele hotărâte de statele membre în Strategia de la Lisabona (2000)?”. Provocarea majoră cu care Uniunea Europeană se confruntă este reconcilierea „nevoii de a construi societăți prospere și competitive, asigurând protecția socială a cetățenilor noștri” (Alhadeff, Hugendubel, 2005, p. 103). Cu alte cuvinte, în ce măsură este într-adevăr viabil un model social european care încearcă să îmbine coeziunea socială cu creșterea economică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
instrumentele modelului social european, printre care Strategia Europeană de Ocupare și Metoda Deschisă de Coordonare, corespund nevoii de a găsi noi parametri ai arhitecturii sociale europene. Reforma actuală a statului bunăstării trebuie să formuleze o nouă paradigmă care să asigure reconcilierea politicii sociale și economice. (B. Palier, 2004, p. 12). Uniunea Europeană este orientată mai degrabă spre promovarea unor inițiative comune în domeniul politicii sociale în contextul unei coordonări deschise decât spre constituirea unui sistem unic interstatal de politică socială. Uniunea Europeană reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Snow, din cauza apropierii sale de stînga și ajutorului consistent pe care acesta i-l acordase lui Mao în anii '30. Ca urmare, Administrația n-a putut înțelege importanța gestului lui Mao. Mesajul era simplu. Mao voia să susțină personal reconcilierea chino-americană1386. Kissinger avea să remarce, în memoriile sale, că "subtilitatea excesivă blocase comunicarea"1387. Pe 5 octombrie 1970, Nixon a trimis Beijingului un mesaj care nu era nici pe departe subtil: a declarat revistei "Time" că "dacă există vreun lucru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
memoriei este identificată de către J. Olick ca fiind "noul principiu de legitimare" politică în contemporaneitatea postnaționalistă. Legitimitatea politică în ordinea actuală a postnaționalismului pare a fi condiționată de ritualul simbolic de penitență publică la care statele naționale se autosupun în vederea reconcilierii prezentului cu trecutul. Regretul a fost instituit astfel ca principiu politic al noii etici europene a memoriei (Olick și Coughlin, 2003, p. 38). Proiectul politic al Uniunii Europene își construiește propria sa identitate și memorie continentală, înrădăcinate în baza unor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
existat, printre alții, și bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori (Rostás și Momoc, 2013). Astfel, imaginea alb-negru pictată de modelul carceral al societății românești sub comunist este pătată cu culoare, chiar dacă fresca rezultată rămâne în nuanțe predominant cenușii. În fine, ultima strategie de reconciliere cu trecutul o reprezintă ceea ce în cultura academică germană a fost numit "normalizare". În acest punct, o incursiune în istoria modului în care societatea germană și-a administrat moștenirea nazistă apare ca fiind o prefață necesară pentru discuția ideii de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și veniturile implicate de respectivă activitate. ... b) În cadrul activității/activităților analizate se identifică separat domeniile de interes precizate în formularele de raportare cuprinse în prezenta procedură și se prezintă activele, capitalurile, datoriile, cheltuielile și veniturile aferente acestora. ... c) Se realizează reconcilierea informațiilor furnizate de Raportul financiar cu cele din Situațiile financiare. ... Notă: Valorile pe total activități din cadrul tabelelor centralizatoare ale Anexelor A, B și C trebuie să coincidă cu valorile posturilor din situațiile financiare întocmite pe fiecare exercițiu financiar în parte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207780_a_209109]
-
prezentarea administratorului entității: (i) natura B. Bazele de conversie utilizate pentru exprimarea în moneda națională a elementelor de activ și de pasiv, a veniturilor și cheltuielilor evidențiate inițial într-o monedă străină C. Informații cu privire la profitul sau pierderea realizată: (i) reconcilierea dintre rezultatul exercițiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentată în declarația de impozit; (îi) măsura în care calcularea profitului sau a pierderii exercițiului financiar a fost afectată de o evaluare a elementelor care, prin derogare de la principiile contabile generale și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/219529_a_220858]