3,968 matches
-
cu ceea ce-i spusese Mma Potokwane -, nu va avea altă scăpare decât să cumpere un inel cu diamant. Nu voia ca Mma Ramotswe să-și închipuie că nu-i apreciată. O prețuia nespus de mult; îi era extraordinar, smerit de recunoscător că a acceptat să-l ia de bărbat și, dacă era nevoie de un diamant cu care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-am nimic de făcut, răspunse Mma Potsane. Pe-aici nu prea se-ntâmplă nimic. Mma Ramotswe îi înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Matekoni nu-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
va fi departe de a fi simplu în ceea ce privește implicațiile morale. Adesea ignoranța era de preferat cunoașterii. Dovleacul, însă, era gata și venise timpul să se așeze în jurul mesei, pentru prima oară ca o familie. Mma Ramotswe spuse o rugăciune. — Suntem recunoscători pentru acest dovleac și această carne, spuse ea. Sunt frați și surori de-ale noastre care n-au pe masă o mâncare cât de cât decentă, ne gândim la ei și ne rugăm ca, pe viitor, să aibă dovleac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar îndrăzni să-i facă nimic. Când o să-i treacă mânia, care cu siguranță îl încearcă acum, o să-și dea seama că l-a lăsat să scape ușor și, dacă are vreo urmă de conștiință, ar putea să-i fie recunoscător pentru că n-a mai dezgropat în public cele întâmplate în urmă cu zece ani. Dar își avea și ea îndoielile în privința conștiinței lui și reflectă că s-ar putea să nu-i fie câtuși de puțin recunoscător. Cât despre propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-i fie recunoscător pentru că n-a mai dezgropat în public cele întâmplate în urmă cu zece ani. Dar își avea și ea îndoielile în privința conștiinței lui și reflectă că s-ar putea să nu-i fie câtuși de puțin recunoscător. Cât despre propria-i conștiință: îl mințise și recursese la șantaj. Făcuse asta doar pentru a obține o informație pe care n-ar fi putut-o căpăta pe altă cale. Și, din nou, se punea problema spinoasă a scopurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
titlu de ultimă recomandare, te rog să nu uiți un lucru: dintotdeauna prinții recenți ca Enro au avut obiceiul să extermine clasele regale rivale, părinți, copii și aliați. Ești încă în viață. Pentru acest lucru numai, ar trebui să fii recunoscător marelui om care guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să aruncați cu mingea în aer, vor veni și ele spre voi și vor prinde mingea. -Maimuțele sunt drăguțe, fac și ele ce facem noi! Sunt vesele și vor să se joace cu noi!Dați-le banane, să vedeți ce recunoscătoare vor fi! -Le putem da tot ce avem în rucsace, smochine, nuci și mere... le place! -Și ne împrietenim mai repede cu ele dacă primesc mâncare de la noi! -Acum vă iau de sus, fetițe năzdrăvane, și vă duc la păsări
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-Am venit să vă doresc ședere plăcută, împărăția mea este deschisă pentru oricine care vine cu intenții pașnice. Vă felicit pentru interesul vostru față de mediul acvatic, vă doresc cât mai multe descoperiri utile și nu în ultimul rând, vă sunt recunoscătoare pentru eliberarea mea din exilat. -Voi, scafandrii, sunteți pământeni și vă întoarceți la casele voastre, dar voi, piticii, Sid și Sad, Obon și Obona, Miru și Mira, Dumu și Dimi, Pin și Pan sunteți oaspeții mei, iar dacă vă place
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
explicat. Cât costă o campanie ca asta? — La atât de multe apariții, trebuie să fie vreun soi de discount. Ascultă, las’ pe mine. Știu vreo doi oameni la Beobachter. Probabil că o să pot afla asta pentru tine. — Ți-aș fi recunoscător, Alex. — Vrei să-ți faci și tu reclamă, poate? Îmi pare rău, Alex, dar ăsta e un caz. — Pricep. Spionezi concurența, hmm? — Cam așa ceva. Mi-am petrecut restul după-amiezii aceleia citind rapoartele Gestapoului despre Streicher și partenerii săi de la Der
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuse Leigh. — Am adus eu tot ce trebuie. Adriana ridică deasupra capului o pungă din hârtie și zâmbi. De multe ori, lui Leigh i se părea enervant stilul abrupt al Adrianei, uneori chiar obositor, dar în seara asta îi era recunoscătoare pentru că prelua controlul asupra situației. Trecuseră aproape doisprezece ani de când Leigh văzuse pentru prima dată zâmbetul Adrianei, dar încă o impresiona și o făcea să se simtă puțin neliniștită. Cum e posibil ca o ființă să fie atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
reaminti Adriana. — Cam așa. Bine, trebuie să fug. Vorbim mai târziu? — Cred că da. Îți mulțumesc foaarte mult, querida. Ciao! Adriana se prăbuși pe canapea și îi făcu semn lui Otis să vină lângă ea. El scoase un scurt ciripit recunoscător și țopăi în poala Adrianei. O atinse pe mână ca să-i mai dea un strugure, dar Adriana era deja ocupată să formeze un număr de telefon. — Biroul lui Leigh Eisner, se auzi vocea plictisită a secretarei. — Bună, Annette, sunt Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Russell. A fost o scăpare într-o perioadă din viața mea când mă simțeam mai vulnerabilă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Emmy și Adriana se uitară una la alta. — Ce? De ce vă uitați una la alta? Adriana se simți recunoscătoare că Emmy preluă discuția cu cel mai liniștitor ton de care era în stare și cea mai diplomatică abordare. Noi nu spunem că tu nu crezi că e adevărat, dar... în fine... asta înseamnă că e valabil și pentru Jesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pierre, e foarte drăguț acolo și voi trimite o mașină să te aducă. O să am grijă de toate cheltuielile, o să-ți dau cât îmi ceri. Dacă ai putea să ne împărtășești din cunoștințele tale pentru câteva ore, o să-ți fim recunoscătoare. Te rog, nu spune nu. Înainte ca Henry să apuce să deschidă gura, Julie turui mai departe: Și aș putea comanda orice fel de mâncare dorești. Ce spui? Să comand mâncarea de la Elaine’s? În opinia ta, ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
își amintea de Rosarito. — Pentru Dumnezeu, don Augusto, pentru Dumnezeu...! — Am spus doar că ipoteca s-a reziliat, că am anulat-o și că, dacă ea nu-și preia casa, pe mine nu mă mai privește. Și dacă-mi este recunoscătoare sau nu, asta nu mă mai interesează! — Dar, don Augusto, nu fiți așa de pornit! Ce vrea ea e să se împace cu dumneata, să redeveniți prieteni...! — Da, acum, când i-a declarat război celuilalt, nu-i așa? Înainte eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ruiz y Ruiz. — De-ar fi așa... Da, așa e, așa - și rosti vorbele astea cu un asemenea accent, încât nu lăsa loc niciunui dubiu. Păi atunci..., atunci..., spuneți-i nepoatei dumneavoastră că-i accept explicațiile, că-i sunt adânc recunoscător pentru ele, că voi continua să-i fiu prieten, un prieten leal și nobil, dar numai prieten, da?, nimic mai mult decât prieten, doar prieten... Și nu-i spuneți că eu unul nu sunt un pian pe care poți cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au încheiat laolaltă cu mustrările de conștiință. A fost doar iluzia unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut. Probabil că celorlalți le voi fi recunoscătoare fiindcă nu m-au vrut. Și acum vine treaba de care voii să-ți vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unor politicieni cam devianți că partidul lor „înghite” astfel de persoane (a Monei și a lui Valer, de fapt), mai ales când sunt femei. Acestora din urmă le sunt recunoscătoare că m-au vrut. Probabil că celorlalți le voi fi recunoscătoare fiindcă nu m-au vrut. Și acum vine treaba de care voii să-ți vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Supermenajera MULȚUMIRI Le sunt extrem de recunoscătoare multor persoane care sau dat peste cap pentru a mă ajuta să scriu această carte. Lui Emily Stokely, maestră în ale gospodăriei, pentru că m-a învățat să fac pâine. Lui Roger Barron, pentru că a fost atât de generos cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sunt acasă, așa că n-am ce face și o las să-și bage nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trei pastile verzi și, după câteva încercări, dă peste un bufet plin cu pahare. Poftim. O să-ți ia durerea cu mâna. Îmi toarnă niște apă rece de la frigider. Bea asta. — Mersi, spun, înghițind pastilele cu o grimasă. Vă sunt foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați fost foarte amabili că mi-ați permis să vă inoportunez. — Vorbește o engleză impecabilă, nu ? Eddie ridică din sprânceană către Trish. — E englezoaică ! spune aceasta triumfătoare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am amuzat deloc. — Mamă, îmi pare atât de rău... — Bine măcar că am reușit să opresc povestea să nu ajungă la presă. Am vorbit la Carter Spink și m-au încredințat că nu vor merge mai departe. Ar trebui să fii recunoscătoare pentru asta. — Cred... că da. — Unde ești ? îmi întrerupe scurt bâiguielile. Unde ești în clipa asta ? Mă aflu într-o cămară, înconjurată de cutii de cereale. — Sunt... în casa cuiva. Departe de Londra. — Și ce-ai de gând să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le putea opri. Nu pot să fac slujba asta. Sunt... un caz pierdut. — Ba sigur că poți. Caută în rucsac și scoate o cutie de Cola. Poftim, ia asta. Nu poți să lucrezi fără combustibil. — Mersi, zic, și o iau recunoscătoare. O deschid și iau o înghițitură, și e cea mai minunată băutură pe care am gustat-o vreodată. Mai iau o gură mare și lacomă, apoi încă una. — Să știi că oferta încă mai e valabilă, adaugă după o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]