6,309 matches
-
un dezastru, în al doilea, Viky ar redeveni grațioasă și neînsemnată și eu aș aștepta cu nerăbdare să mă descotorosesc de ea. Ființa ei n-ar mai putea să-mi furnizeze nici o reflecție profundă. Oricum ar fi, mai târziu voi regreta clipele actuale de trăire intensă pe care fac toate sforțările să le alung. Aștept să treacă timpul, căci așa suntem predestinați. Și la urmă, bătrâni, bolnavi, cu moartea alături, constatăm ca nu mai putem opri timpul în loc. Ce încet trec
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răul, proțăpit, Îți taie greu avântul; Nu te grăbi să ai averi Când conștiința-i goală Și mari erori, strânse poveri, Îți fierb adânc în oală; Gândește-o noapte de-are rost Ce-ți vine într-o clipă, Să nu regreți apoi ce-a fost, C-ai săvârșit-o-n pripă; Înțelepciunea, cu-al ei dar S-o ai mereu în cale, Și vei pricepe ce e har Ce-s drepte osanale. 26 februarie 2004 MĂ REPET Mă repet. La bătrânețe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lua parte cu atâta interes la viața colegiului încît scrie un prolog în versuri pentru carnavalul 1910! Și își continuă, metodic, după obiceiul lui, consolidarea sa spirituală și culturală. E hotărât, acum, să nu se mai preoțească, dar nu va regreta niciodată viața și formația sa de seminarist. De altfel, urmele educației clericale nu se vor șterge niciodată, Salazar a fost un seminarist fericit. Dacă n-ar fi avut atât de dezvoltat poate că s-ar fi întors, păstor sufletesc, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
formăm în privința ei o opinie care s-ar putea considera definitivă". Iată, bunăoară, un fragment din lecția de deschidere a cursului de Economie Politică 1918-1919, fragment pe care Salazar îl reproduce în A minha resposta: "Ca profesor, nimic n-aș regreta mai mult, decât dacă n-aș putea depune toate sforțările pentru ca, în cadrul materiilor pe care le predau, să fac familiare studenților mei toate faptele importante, toate marile idei și marile curente de opinie care străbat lumea și, de bine de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fi respinși. Totuși, au respectat ordinele și n-au făcut nici o încercare de a pătrunde în curte. Încheie: - Încep să cred că precauțiile noastre au fost ridicole, dar sunt de părere că mai bine să fii prevăzător decât să regreți. Nu mai este nici un dubiu. Trebuie să punem mâna pe acest om înainte de a ne gândi măcar la un al treilea mandat. Nici un răspuns. Patru ore, gândea Jefferson Dayles, patru ore mai erau până ce avea să-și cunoască soarta. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cele adevărate - și e mai onorabil să le cauți pentru durerile adevărate, decât pentru cele simulate. Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede. A regreta că nu te-ai născut altfel, este a regreta că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru durerile adevărate, decât pentru cele simulate. Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede. A regreta că nu te-ai născut altfel, este a regreta că te-ai născut tu, și nu s-a născut altcineva. A dori să fii altfel, este a dori să mori tu și să se nască altcineva. Căci tu, tu ești tu. Mila, când nu e însoțită de o iubire
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
momentul primului "da". Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia să alungi tentațiile, din toate puterile, în fiecare moment al vieții. Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă. Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei, decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altfel, pentru că orice vorbă a ta, orice act al tău stau față cu întreaga ta ființă fizică și morală, ca rezultatul unei operații de cifre față cu cifrele operate, ca un compus chimic față cu elementele care-l alcătuiesc. A regreta că n-ai făptuit altfel, este ca și cum rezultatul hidrogenului și oxigenului ar regreta că nu-i aur, suma lui doi plus doi că nu-i zece. Dacă încă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le făceai pentru ea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întreaga ta ființă fizică și morală, ca rezultatul unei operații de cifre față cu cifrele operate, ca un compus chimic față cu elementele care-l alcătuiesc. A regreta că n-ai făptuit altfel, este ca și cum rezultatul hidrogenului și oxigenului ar regreta că nu-i aur, suma lui doi plus doi că nu-i zece. Dacă încă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le făceai pentru ea, să știi că iubirea ta n-a murit cu totul. Ambiția de a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai rară și pe femeia de alături mai prețioasă decât dacă aș fi mers cu brațul după talia iubitei. Dacă ea mi-ar fi spus acum cuvântul unic, mi-ar fi dat să sorb tot văzduhul albastru, dar aș fi regretat poate că farmecul ascuțit se rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adela își acoperi cu rochia până și vârful botinelor. I-am povestit excursia pe care o făcusem cu zece ani în urmă la mănăstirea Horaița și pe muntele din fața noastră. Ea admiră numele diminutiv atât de potrivit al Horăicelului și regretă că n-a fost atunci cu mine. I-am atras atenția că e prea tânără ca să fi putut lua parte la excursia aceea. Și cum veni vorba despre tinerețea care a trecut, ea se supără, amenință că se întoarce înapoi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la Adela. Am venit de la ea adinioarea. Dar e imposibil să nu mă duc. Voi găsi pe drum un pretext. Imaginea ei îmi înăbușă respirația. Mă duc să mă liniștesc de ea cu prezența ei. Ultima zi. Ultima. O fi regretînd? Mi-a spus noutatea ca un lucru neașteptat și contrariant: "Știi, trebuie să plecăm mâine. Mama a primit o telegramă. Afacerile moșiei." Acum e încă aici! Noaptea care vine are să doarmă aici, aproape. Dar mâine, pe vremea asta, are să fie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
desparte categoric de unul dintre idolii tinereții sale, William James (ca și prin disprețul pragmatismului, al utilitarismului). Resemnarea se sub-înțelege, ca și inutilitatea regretului față de ceea ce ți se întîmplă: Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe amîndouă" (p. 30). Omul nu are inițiativă, fiind supus hazardului. Nimic din ceea ce se va produce nu poate fi anticipat, viitorul fiind considerat ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amorul este instinctul. Chiar și femeia, mai apropiată de natură, este socotită inferioară bărbatului dintr-un anumit punct de vedere, ceea ce nu-l împiedică pe Ibrăileanu să susțină emanciparea politică a femeii. În aceeași ordine de idei, într-un aforism, regretă tocmai tenuitatea, inconsistența materiei, a corpului, atât de impropriu pentru o conștiință superioară: "Crima fundamentală a naturii împotriva omului e că a pus conștiința unui Kant într-un corp de mamifer supus legilor stupide ale naturii, care (...) poate stinge pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe cer. - Din păcate, laptele pe care l-am muls, s-a vărsat pe jos... - Am să-l beau În Calea Lactee, spuse el. Tot ce se varsă aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el zâmbind pentru prima oară În dimineața aceea... - Nu regret, s-a Întâmplat ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
beau În Calea Lactee, spuse el. Tot ce se varsă aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el zâmbind pentru prima oară În dimineața aceea... - Nu regret, s-a Întâmplat ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
România. În urmă cu doi ani de zile fusese detașat de intreprinderea lui În Capitala Greciei În calitatea de inginer constructor. În faza inițială,stătuse În cumpănă să accepte ori nu oferta dar, așa cum se dovedise ulterior nu avea ce regreta. Avea contractat construirea unui complex comercial În partea de west a capitalei, lucru ce nu era ușor, pe care Însă, din bine, În mai bine, colecta aprecierile beneficiarului. Din prima zi a sosirii sale În capitala acestei țări, se instalase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cuvânt de onoare...!! Totuși, unde sunt acte, certitudinea nu lasă loc Îndoielilor”. Amicii gazdei priveau la Doctor cu ură. Asemenea Îndrăzneală, Întrecea orice măsură, urmând să fie pedepsită. Ei așteptau un singur semn dela nefericita gazdă ca „Marele Norocos”, să regrete ziua În care norocul s’a milostivit de el! În asemenea Împrejurări, Tony Pavone nu era băgat În seamă de nimeni. Aceste clipe de un Înalt dramatism, Îi genera o teamă nedeslușită... o teamă de moarte!! Nu putea nici să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbet echivalent, cu acela a unui câine turbat...! Odată afacerea Încheiată, cele două zaruri Își Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale, Înțepenise o zi și o noapte În colțul camerii unde se așezase Într
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șopti stăpânindu-și vizibil emoția. „Dragă Atena, visez cu ochii deschiși, un vis minunat. Această „Idilă”, a luat naștere atunci când sufletul meu rătăcea pendulând În singurătate, fără speranță, pierdut În teribila imensitate a timpului...!! Orice clipă pierdută, poate o vom regreta mai târziu.Vino...!” Docilă, Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea senzația nelămurită,el fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Te Întreb și mă Întreb. Cu ce m-am făcut vinovată? Dacă nu mai corespund pretențiilor tale,spune...! Eu nu sunt obligată să-ți suport grosolăniile tale, lipsa ta de bune maniere...!!” O lăsă vorbind singură, ducându-se În dormitor regretând venirea aici. Se dezbrăcă de haine mai mult rupându-le, reușind să intre În așternut Într’o stare de inconștiență totală! La a doua lor perioadă de evoluție, „Toxinele Radioactive”, se deslănțuiră cu o violență greu de imaginat, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cutremură de groză la gândul incontestabil, acum se află În burta hidosului Înfometat care desigur, Îl Înghițise fără al mai trece prin măsele!! De regulă niciodată nu purta un cuțit ori altă armă În caz de pericol, iar În prezent regreta ignorarea unui asemenea mijloc de apărare. Bănuielile sale se mai Întemeiau avânduse În vedere umezeala și nu nu putea distinge nimic, În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]