4,965 matches
-
trecând prin neoretorică, semiotică și terminând cu heremenentica. Metafora având la bază o „substituție subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac”, cealaltă urmărind „să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”. (P. Ricoeur, 1984:25,380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac”, cealaltă urmărind „să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”. (P. Ricoeur, 1984:25,380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi pune în evidență calitatea de „ornament estetic” al acesteia, care deși este mai întâi prelucrată, decodată cognitiv de către receptor, adevărata ei țintă este nivelul emoțional afectiv, care odată atins face să vibreze întreaga ființă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
metaforic, oricât de garnisit, ornamentat și plăcut ar fi din punct de vedere estetic, repetat de prea multe ori devine banal, „metaforă moartă”, ba chiar doar o haină de sărbătoare pentru a „ieși cu ideile noastre în lume”. „Pentru ca figura retorică să fie recunoscută ca atare și să aibă efect asupra receptorului, ea trebuie să fie percepută ca abatere de la sensurile primare” (Sălăvăstru, 1995:211) sau de la „gradul zero”, literalitatea limbajului. Pentru Jean Paulhan receptarea mesajului presupune „decriptarea” limbajului metaforic prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nouă”, nu rămâne decât că „tropul, neînvățându-ne nimic, are doar o funcție decorativă” (P. Ricoeur, 1984:82-83), neluându-se, astfel, în calcul funcția referențială, repusă în drepturi de întreprinderi contemporan. Chiar dacă unele lucrări și teorii contemporane reconsideră alături de funcția retorică sau performativă a metaforei și funcția referențială (P. Ricoeur în Metafora vie, unele teorii epistemologice), altele, considerate încercări ale modernității târzii, repun accentul pe funcția retorică sau performativă dar pe alte aspecte și cu alte conotații. Dacă acceptăm premisa că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în drepturi de întreprinderi contemporan. Chiar dacă unele lucrări și teorii contemporane reconsideră alături de funcția retorică sau performativă a metaforei și funcția referențială (P. Ricoeur în Metafora vie, unele teorii epistemologice), altele, considerate încercări ale modernității târzii, repun accentul pe funcția retorică sau performativă dar pe alte aspecte și cu alte conotații. Dacă acceptăm premisa că „cel puțin ca intenție, orice discurs ce stă sub semnul retoricului urmărește să <<facă>> din auditoriul său <<altceva>>, atunci vom putea accepta și concluzia că „prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Metafora vie, unele teorii epistemologice), altele, considerate încercări ale modernității târzii, repun accentul pe funcția retorică sau performativă dar pe alte aspecte și cu alte conotații. Dacă acceptăm premisa că „cel puțin ca intenție, orice discurs ce stă sub semnul retoricului urmărește să <<facă>> din auditoriul său <<altceva>>, atunci vom putea accepta și concluzia că „prin aceasta el se manifestă ca un discurs educațional”, formativ. (Sălăvăstru, 1995:211-212). În modernitatea târzie, rolul discursivității nu este altul decât cel formativ, de emancipare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau „jocuri de sens”, care se dovedesc a fi doar pure „speculații lingvistice”, „licențe lingvistice” fără vreo legătură solidă cu realitatea, dar cu efecte notabile asupra receptorului. În acest cadru intră: unele încercări poetice postmoderniste, unele producții literare, unele încercări retorice, fenomenul „limba de lemn” și poate multe altele. Minciuna, ca stratagemă discursivă manipulatorie, prezintă atât sens cât și referință, valoarea ei referențială fiind însă falsul. Este cu atât mai greu de depistat și de ocolit efectele ei nocive, cu cât
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un „după”, metaforele invocate fiind grăitoare: oamenii paleoliticului „sunt înzestrați”, sau „achiziționează” (bipedia, limbajul, gîndirea simbolică, instituțiile sociale); în contrast, lumea agricultorilor, realmente creativi din punct de vedere cultural, „crește”. Epoca paleolitică devine, așadar, în mare măsură rezultatul unei antiteze retorice, al unei definiții în negativ, ale cărei criterii esențiale au fost dintotdeauna reprezentate de absența producției agricole și a sedentarismului: „[...] our understanding of Palaeolithic people is very often phrased in terms of the farmers they are not, rather than the
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nu toți contemporanii lui au avut aceeași atitudine față de evenimentele din 1633. Thommaso Campanella de pildă, îl apără de două ori, chiar din închisoare, pe Galilei; preotul Ismail Boulliaud și-a exprimat deschis indignarea față de verdictul Inchiziției, întrebîndu-se mai mult retoric: ) ; Mersenne, la doar un an după condamnarea lui Galilei, publică în limba franceză, Mecanica acestuia; Deodati, Peiresc și Gassendi, au scris cardinalilor italieni, apărîndu-l deschis pe Galilei. Iată că verdictul Inchiziției în problema Dialogului, a generat o adevărată mișcare pro-Galilei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
toți aceia care - eroi sau umili, excelenți sau de rând - trăiesc în adevărul destinului lor (frumusețea sau adevărul unui destin nu provin din excelență, ci din calma asumare a premiselor lui), se deschide zona vastă a vieților care, practicând o retorică falacioasă a posibilului, reflectă o inadecvare la resursele de libertate conferite. Din lumea celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Constantin Țoiu / 111 Capitolul III. Refugiile ekphrastice și efectul Wang fo / 145 Concluzii / 181 Bibliografie / 199 Indice / 211 Abstract / 217 Résumé / 221 Cuvânt-înainte Meritul principal al volumului de față este că își propune să analizeze în romanul românesc postbelic figura retorică moștenită de la retorica elenistă, ekphrasis, pe care criticii moderni au definit-o drept "descrierea unei opere de artă într-un text literar". Cristina Sărăcuț pornește de la o prezentare a câtorva dintre teoriile care privesc descrierea operei de artă într-un
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pornește de la o prezentare a câtorva dintre teoriile care privesc descrierea operei de artă într-un text literar, căutând să sintetizeze cercetările care s-au referit la acest topos 1 în studiile occidentale și românești. Lunga tradiție a acestei figuri retorice, care pornește încă din Antichitate, trece prin Renaștere și Manierism pentru a fi apoi adaptată de literatura modernă, nu poate fi prezentată în câteva pagini și de altfel autoarea alege să se refere cu precădere la lucrările științifice despre ekphrasis
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a povestirii 29. Genette problematizează particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur ornamentală, subliniată și în retorica tradițională, și o funcție simbolică, explorată
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
utilizează discursul lui Pașaliu implică prezența unei priviri exterioare: conjunctivul cu valoare de imperativ ("Să vorbim"), formulele de interpelare directe ("domnul meu", "domnilor studenți"), verbele la imperativ ("închipuiți-vă"), verbele la persoana I, plural, (vedem), și, în egală măsură, interogația retorică ("Dar ce fel de muzică scot ei, când sunt trimiși la plimbare pe digul de piatră?"). Dimensiunea declamatorie a fragmentului subliniază și particularitatea esențială a descrierii ekphrastice reflexive. O descriere ekphrastică reflexivă pune descriptarul și descriptorul într-un context dialogic
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dimensiune a ekphrasis-ului (dimensiunea declamatorie) decurge rolul pe care tabloul Femeie citind îl are în romanul lui George Bălăiță. Recursul la pictura flamandă se justifică la nivelul construcției personajelor Antipa și Pașaliu, nivel la care descrierea ekphrastică îndeplinește o funcție retorică. Înțeleasă în termenii definiției concepute de Sophie Bertho funcția retorică poate fi definită drept efectul persuasiv și afectiv pe care tabloul îl provoacă unui personaj 15. Rolul retoric al descrierii ekphrastice presupune câteva adnotări: Antipa și Pașaliu au perspective diferite
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Femeie citind îl are în romanul lui George Bălăiță. Recursul la pictura flamandă se justifică la nivelul construcției personajelor Antipa și Pașaliu, nivel la care descrierea ekphrastică îndeplinește o funcție retorică. Înțeleasă în termenii definiției concepute de Sophie Bertho funcția retorică poate fi definită drept efectul persuasiv și afectiv pe care tabloul îl provoacă unui personaj 15. Rolul retoric al descrierii ekphrastice presupune câteva adnotări: Antipa și Pașaliu au perspective diferite asupra tabloului lui Janssens. În fragmentul citat, Antipa rămâne un
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
personajelor Antipa și Pașaliu, nivel la care descrierea ekphrastică îndeplinește o funcție retorică. Înțeleasă în termenii definiției concepute de Sophie Bertho funcția retorică poate fi definită drept efectul persuasiv și afectiv pe care tabloul îl provoacă unui personaj 15. Rolul retoric al descrierii ekphrastice presupune câteva adnotări: Antipa și Pașaliu au perspective diferite asupra tabloului lui Janssens. În fragmentul citat, Antipa rămâne un contemplator pasiv al tabloului. Niciuna din replicile sale nu comentează compoziția plastică sau mesajul ei. În plus, Antipa
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
conformism într-un cadru familial. Asta văd aici. Și mai văd: tiranie și intoleranță într-o ambianță domestică banală" (vezi nota 13) - fie "tiranie și intoleranță într-o ambianță domestică banală" (vezi nota 13). Dacă putem atribui ekphrasis-ului un rol retoric la nivelul construcției personajului, în ceea ce privește statutul fragmentului ekphrastic la nivelul discursului putem constata faptul că el îndeplinește o funcție de mise en abyme. Criteriul pe care teoreticianul narațiunii îl impune existenței funcției de mise en abyme constă în asemănare 18. Putem
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
două zile subliniază nongratuitatea exercițiului ekphrastic. Cele cinci referințe ekphrastice și descrierea ekphrastică a tabloului flamand demonstrează realația subterană care subordonează universul romanului universului pictural. În plus, fragmentul descriptiv redactat după modelul descrierii ekphrastice reflexive îndeplinește două funcții evidente: funcția retorică la nivelul personajului și funcția de micro-temă la nivelul construcției discursului. Cazul romanului lui George Bălăiță pune în evidență faptul că fragmentul ekphrastic oscilează între impulsul mimetic al reprezentării suprafeței picturale în discurs și tentația organizării subiective a descrierii. Între
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dezvelit am văzut săpat în marmură nodul de care se născându-ne, ne rupem. Avea urme de praf ( vezi nota 24). Fragmentul acesta aduce descrierea ekphrastică la antipodul descrierii ekphrastice din epigramă, specie literară ce constituie originile ekphrasis-ului. Efectul lui retoric anulează orice dispoziție encomiastică a contemplatorului, imprimând pasajului nuanțe peiorative. Ultimul element pe care privirea lui Vasi îl înregistrează este anatomic: buricul. Descriptarul nu-l numește printr-un cuvânt, ci printr-o perifrază ("nodul de care născându-ne de rupem
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
volum din trilogie este Refugii. Explicația titlului devine explicită în secvența dialogului dintre Ioana și Helgomar, când Ioana îi încurajează confesiunile îndemnându-l să recite împreună versurile poemului lui Emil Botta, Aproape novembre 31, care se încheie cu o interogație retorică: Unde sunteți 32. Helgomar refuză, pretextând că le strică și o lasă pe Ioana să le recite. Ideea lipsei locului securizant este introdusă chiar din primele pagini ale romanului, când doctorulu Vlad consultă fișa noii paciente, Ioana Olaru, recent aduse
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în scenă a reacțiilor celor doi protagoniști ai dialogului, doctorul Vlad Cosma și Ioana Olaru. Pentru Vlad Cosma pictura din cabinetul său este un prilej de introspecție, dar și de excurs intertextual. Siluetele orbilor figurați pe pânză îi amintesc întrebarea retorică din poemul Orbii pe care Baudelaire îl scrie pornind de la acest tablou: "De ce-și ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?"35. Asimilarea tabloului poemului baudelarian provoacă și o reevaluare a valorilor personale; răspunzând întrebării din poem, doctorul Vlad Cosma
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ortodox, ci protestant, fiind străin de duhul Ortodoxiei. În plus, filosoful român, un fin cunoscător al dreptului canonic, îi cere confratelui de la "Universul" să-i citeze textele din acest statut care anulează autonomia episcopală, precum și canoanele respective. Este o întrebare retorică întrucât aceste texte și canoane pe care își sprijină argumentul jurnalistul de la "Universul" sunt inexistente. În privința punctului doi care vizează neconsultarea de către Patriarh a Sinodului, Nae Ionescu insistă tocmai asupra existenței chestiunii dogmatice, cu atât mai mult cu cât documentele
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
amestecată cu cercetări istorice) doar de douăzeci de ani. Este vorba despre un câmp de cercetare diversificat, capital pentru înțelegerea lumii noastre, care nu a încetat să se dezvolte: studiul construirii autorității științifice și a criteriilor de științificitate, critica modalităților retorice de expunere a științei, analiza comparată a formelor de organizare a cercetării științifice, a relațiilor între stat, institute de cercetare, piață, mecenat, societate civilă, a implicațiilor (filosofice, etice, juridice, politice) transformărilor induse de descoperirile științifice. IV. Domeniu și extradomeniu în
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în toate. Să afirmi că orice text este o construcție este un truism, să afirmi că un text al științelor umane este o ficțiune, în măsura în care el nu poate pretinde un adevăr definitiv este un abuz de limbaj sau un efect retoric. Într-adevăr, este bine să deosebim cu grijă între ficțiune, greșeală, minciună, fals, argument ideologic, model, ipoteză etc. În ficțiune, autorul își manifestă intenția de a inventa în mod conștient și deliberat: ceea ce oferă spre lectură este ingeniozitatea unei povești
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]