3,370 matches
-
În același timp pragmatică, idealistă și teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În locul lui. Pe 31 decembrie 1991, la miezul nopții, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a Încetat să existe. Dispariția Uniunii Sovietice a fost un eveniment extraordinar, fără egal În istoria modernă. Nu a fost un război cu alte state, o revoluție sângeroasă sau o catastrofă naturală. Un mare stat industrial - o superputere militară - pur și simplus-a prăbușit: autoritatea i s-a scurs din vene, iar instituțiile s-au evaporat. Destrămarea nu a fost totuși lipsită de violență, cum s-a văzut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar tot ea a accelerat integrarea, slăbind vechile granițe etnice și sociale. Deși mitul comunist al unității frățești impunea ca amintirile și confruntările din timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei Înșiși pentru că liderii și politicienii au avut o mentalitate de vasali. Situația a durat zeci de ani, dar astăzi, pe câmpul de luptă din Kosovo, putem spune că lucrurile s-au schimbat”. Câteva luni mai târziu, În urma unor ciocniri sângeroase Între poliție și demonstranți, soldate cu morți și răniți, Serbia a dizolvat Adunarea provinciei Kosovo, plasând regiunea sub controlul direct al autorităților de la Belgrad. Evenimentele din sudul țării afectau direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă”, adică Serbia și Muntenegru), care a durat până la un efemer armistițiu mediat de Națiunile Unite la Începutul anului următor. După ce croații și musulmanii din Bosnia s-au pronunțat pentru independență În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În seama istoricilor, care aveau acum acces la arhive și puteau scrie povestea corect, spre folosul generațiilor viitoare. Dar, În ce privește deceniile poststaliniste, toată lumea era de acord că trebuia să aibă loc o răfuială publică cu crimele și criminalii cei mai sângeroși: liderii comuniști cehi care colaboraseră la Înăbușirea Primăverii de la Praga, polițiștii polonezi vinovați de asasinarea părintelui Popie³uszko (vezi capitolul XIX), autoritățile est-germane ce ordonaseră Împușcarea celor care Încercau să escaladeze Zidul Berlinului etc. Rămâneau Însă nerezolvate două dileme mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
probabil mai mult de-a face cu mândria rănită decât cu un rasism nedisimulat. În 1939, Franța era Încă o mare putere internațională. Apoi, În numai trei decenii, ea a suferit o Înfrângere militară strivitoare, o ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958) o schimbare de regim care semăna foarte bine cu o lovitură de stat. La Grande Nation acumulase atâtea pierderi și umilințe din 1914, Încât tendința compensatorie de a exalta onoarea națională cu orice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa când aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să cerceteze cărțile fundamentale legionare: 1. Corneliu Z. Codreanu Pentru legionari Cărticica șefului de cuib Circulare 2. Ion Moța: Cranii de lemn 3. Vasile Marin: Crez de generație 4. Horia Sima Doctrina Mișcării Legionare Istoria Mișcării Legionare Sfârșitul unei domnii sângeroase Era libertății vol. I II Prizonieri ai Puterilor Axei Guvernul Național Român de la Viena 5. Traian Brăileanu Teoria comunității omenești Sociologia și arta guvernării 6. Traian Herseni Mișcarea Legionară și țărănimea Mișcarea Legionară și muncitorimea 7. Victor Puiu Gârcineanu Din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.” (C. Z. Codreanu-Legea onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de conformație, apariția unor părți ale corpului fetal în conductul pelvin. Prin examen intern vaginal se stabilește poziția fetusului în conductul pelvin, mărimea fetusului, eventualele rețineri ale membrelor sau așezări anormale. Remedierea distociei se face prin: metode nechirurgicale (nesîngeroase), chirurgicale ( sîngeroase) în funcție de natura și gravitatea situației. Manoperele utilizate pentru remedierea distociei sunt: tracțiunea, respingerea, rotația, versiunea. Tracțiunea este o manoperă obstetricală care se utilizează pentru extragerea fătului din conductul pelvin spre exterior atunci când acesta are o poziție normală în conductul pelvin
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
incorporate Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea, în 1877, după un război sângeros etc. Apariția revistei Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din fundal să evoce Sfânta Treime, însă totul este la vedere în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află într-o tensiune nervoasă care exercită o presiune teribilă, fracturându-l spasmotic. Gestul ambiguu de mângâiere pe care-l afișa în prima ipostază Judith, semnalizând de fapt și sursa plăcerii sale, capul tranșat al lui Holofern, devenit fetiș sângeros, se transformă aici în gestul mâinilor crispate asemeni unor ghiare, evocând animalul de pradă. Această lectură devine posibilă pe fondul investigațiilor freudiene, a popularității de care se bucura neurologul Charcot la Viena, ale cărui opere erau traduse chiar de către Freud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care este silită s-o sprijine de coapsă, în timp ce Holofern, victimă paralizată de sațietatea sexuală, la picioarele ei, întruchipează deja pe cel învins. Surprinde expresia aproape extatică a lui Judith, al cărui frumos corp gol se asociază cruzimii și actului sângeros care urmează. Gudrun Körner este de părere că intriga politică și sensul patriotic al gestului lui Judith nu au fost complet eliminate din tablou, dar că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că ceea ce prevalează este tema decadentă a războiului dintre sexe365. Chiar dacă intriga politică nu a dispărut complet, cum susține Gudrun Körner, ea a devenit o temă secundară, un simplu reper consultativ, deoarece subversiunea lui Klimt constă tocmai în resemantizarea actului sângeros al Judithei, care nu mai reclamă o somație patriotică, introducând în scenă o juisanță de ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este niciodată înfățișată în act, dar capul său este așezat pe lira care a servit ca instrument al artei sale. Asemeni unui trofeu, capul de efeb al lui Orfeu pare montat pe corzile lirei, iar asocierea dintre prezentarea trofeului sângeros solicitat și obținut de Salomeea, capul tăiat al sfântului Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic în aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal care se sustrage contingentului, contextului istoric, politic, timpului, în general. În programul revistei, de la bun început arta este socotită simbolică, termenul fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
I. Caragiale. "Este o epocă furtunoasă cea în care noi pornim la drum. În jurul nostru bubuie furtuna dezlănțuită a vieții care se înnoiește. În vacarmul luptei, în mijlocul problemelor urgente pe care fiecare zi le scoate la iveală, în prezența răspunsurilor sângeroase date de viața rusească, Imuabilul pălește, ba chiar dispare (pentru mulți dintre noi). Simpatia ni se îndreaptă către toți cei care muncesc pentru "renovarea" existenței; nu respingem niciuna dintre problemele epocii actuale, dar credem cu fermitate că este imposibil de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile de a venera pe Saturn, pe Cybela, pe Ceres Matricea Universală: sacrificii sângeroase, rituri sensuale, rituri bestiale"505. În cele din urmă, trebuie să conceadă că nimic din toate acestea nu se află în tabloul cuminte al pictorului. În schimb, în ceea ce privește o altă pictură a acestuia, Prometheu, criticul face o analiză plină de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci se desfășoară în prezența lui. Expresie a unei psihologii morbide, suport al unei senzualități sangvine, această punere în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în povestirea lui Flaubert, Salomeea este îmbrăcată în bijuterii, în pietre prețioase, corpul ei, aproape gol, făcând prin strălucirea cărnii concurență strălucirii aurului și a mineralelor rare, la fel, rama aurită a tabloului servește deopotrivă drept cadru nudității și actului sângeros, al cruzimii, reinvestindu-le estetic. Am putea reformula în termenii antropologiei lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Levi Strauss: ceea ce este crud în act se transformă, este preparat la nivelul unei abile puneri în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul sângeros al decapitării este eufemizat sexual, fie în dansul Salomeei, fie în gestul final, deopotrivă cumplit și senzual, al sărutului. Rama aurită servește astfel drept punere în scenă, ca spectacol strălucitor al actului crud, este integrată, la rândul ei, în aria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]