4,482 matches
-
căci a lor este Împărăția cerurilor! 4. Ferice de cei ce plîng, căci ei vor fi mîngîiați! 5. Ferice de cei blînzi, căci ei vor moșteni pămîntul! 6. Ferice de cei flămînzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați! 7. Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8. Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9. Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
pe iarbă, a luat cele cinci pîini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pîinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20. Toți au mîncat și s-au săturat, și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărîmituri. 21. Cei ce mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. 22. Îndată după aceea Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum." 33. Ucenicii I-au zis: "De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?" 34. Cîte pîini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și puțini peștișori." 35. Atunci Isus a poruncit norodului să șadă pe pămînt. 36. A luat cele șapte pîini și peștișorii, și, după ce a mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Isus a poruncit norodului să șadă pe pămînt. 36. A luat cele șapte pîini și peștișorii, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt, și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37. Au mîncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de fărîmituri. 38. Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
asupra rănilor, asupra întîlnirii în tren cu generalul... ― Foarte rău îmi pare că nu rămâi aproape de mine, dar pentru tine e mult, mult mai bine în sat, la coloana de muniții, zise Klapka. De altfel, sunt sigur că te-ai săturat de visuri, adăugă mai domol, parcă s-ar fi temut să nu-i răscolească vreo rană. Soarta ți-a dat un avertisment atunci... ― Da, atunci soarta m-a dușmănit, fiindcă, drept să-ți spun, nici sufletul meu n-a fost
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
chiar dacă-mi sunt frați trupește, iar mama a înțeles destul pe patul morții și a răsuflat ușurată cậnd le-am aruncat bezmeticilor acelora tărușii din bătătura casei și mi-a spus: - Bine, mamă, că i-ai pus la punct! Se săturase pậnă peste cap de ei, posesivi și iscoditori, bătậnd zilnic pragul casei, doar-doar vor mai afla cậte ceva, doar-doar vor mai putea bậrfi puțin. Niciodată nu mi-a păsat de ei, dar nau contenit să-mi facă rău toată viața
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pungă gros! Să ți se facă de iubire și să iubești, să n-ai parte de andropauză nici În vise! Uralele din cârciumă acoperă vocea lui Dona Dumitru Siminică, iar o șampanie pocnește instantaneu, semn că oamenii nu s-au săturat Încă de zgomotele din noaptea de revelion. Gore, autorul urării, s a urcat pe un scaun În mijlocul locantei, a dus o mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate să potolească asistența, abia după ce scoate o goarnă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aia zdravănă, nu păcălită. Goreeeee, fratele meu, sare Sandu de pe scaun, cu melodia asta ai ajuns direct la casa sufletului, nu trebuie să-mi mai pui nimic la urechi, las-o pe asta să meargă pe repetare, nu mă mai satur de ea! Bate-un vânt rece din barcă la Chilia-n pooooort! Gicu nu are de ales și le face jocul celor doi. Îi place cum cântă Ploieșteanu, Însă este de părere că prea multă tristețe nu face bine În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
edgar alan po. Fața lui Gore se lungește văzând cu ochii. De unde ai auzit tu de po, Gicule? Sandule, butonam televizorul și am dat Întâmplător peste o emisiune culturală, că de greve, discuții, promisiuni și răbdări sindicale prăjite m-am săturat. Și am auzit de po ăsta, m-a dat pe spate. Uite la Gore ce față a făcut. Măăă, Gore, vezi că te-am Încuiat? Sandule, a avut po ăsta o viață de telenovelă, să n-am parte de Încă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! {EminescuOpIV 66} FRUMOASĂ ȘI JUNĂ Frumoasă și jună, oh, dragă-mi mai ești! Eu caut și caut în ochi-ți cerești Și-n veci nu mă satur și-n veci aș căta, Iubită, dorită, o gură - așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țese; Și apele mișcă în păture plane - 140În funduri visează a lumei icoane. Și unde-n dumbravă-i săpată cărare, O mândră femee s-arată călare, Pe calul ei graur se-nvîrtește-n laturi, De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o prind, ea n-a voit să stee Ci într-o parte-ntoarse dulcea-i față; Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață: Să-mi dea o gură ori să nu-mi mai deie? De-astfel de toane vecinic nu te saturi. Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. Împrotiviri duioase-a frumuseții În lupte dulci disfac urâtul vieții, Ce n-au amar, fiindcă au măsură. {EminescuOpIV 337} UȘOARE SUNT VIEȚELE MULTORA
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! "O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, "De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi. "Las-să orbesc privindu-i, iar tu, ascultă-ncoace "Cum stă la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata, 3. așa am eu parte de luni de durere și partea mea sunt nopți de suferință; 4. Mă culc, și zic: Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrși noaptea?" Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. 5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele mele zboară mai iuți decît suveica |esătorului, se duc și nu mai am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de piele și nu mi-a mai rămas decît pielea pe dinți. 21. Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m-a lovit. 22. De ce mă urmăriți ca Dumnezeu? Și nu vă mai săturați de carnea mea? 23. Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise; să fie scrise într-o carte; 24. aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier și cu plumb în stîncă pe vecie... 25. Dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lui, dar bunăstarea lui nu va ține. 22. În mijlocul belșugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui. 23. Și iată, ca să-i umple pîntecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mîniei Lui și-l va sătura cu o ploaie de săgeți. 24. Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă. 25. Își smulge din trup săgeata, care scînteie la ieșirea din fierea lui și îl apucă spaimele morții. 26. Toate nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, 30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem, 31. dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?" 32. Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; 33. dacă mi-am ascuns fărădelegile ca oamenii și mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34. pentru că mă temeam de mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te iau, boierule? Urcă colo pe capra căruței și să-i dăm bice, cum se spune - a sfârșit ieșeanul vorba, izbucnind într-un râs sănătos. Nici eu nu m-am putut abține și i-am ținut isonul. Când ne-am săturat de râs, am pornit la drum. Nu se putea ca întrebările să ne dea pace. Ca și altădată, ieșeanul a slobozit prima întrebare: Cine a fost ctitorul mănăstirii din poiana „de la marginea Codrilor Iașilor”? Păi care-i voievodul care, la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și cum ieri a fost sfânta zi în care am isprăvit trebușoara asta, astăzi ne aflăm aici la un pahar de vorbă, alint de muzică lăutărească și nu ne săturăm privind la ochii frumoși ai hangiței. Iaca, ai aflat și povestea noastră - cei doi mușterii - pe care îi ai în față, scumpă hangiță - a încheai vorba ieșeanul, făcând gestul ridicării pălăriei și al înclinării în fața unei doamne... Mă bucur mult
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zi mai frumoasă, Nu contează cât de multe vorbe rele s-au spus, Contează ce simțim în acest moment, Și nu vreau ca despărțirea să ia locul iubirii, Nici să mai stau și să plâng în neștire. Încetează! M-am săturat să îți tot explic, Totul e doar o pierdere de timp, El nu te înșeală, el e lângă tine, Nu vorbește cu alta, te iubește pe tine, Suflete, dacă nu poți să crezi asta, Spune-mi și încerc să rezolv
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
alta, te iubește pe tine, Suflete, dacă nu poți să crezi asta, Spune-mi și încerc să rezolv eu năpasta. Dacă tot pe una o ții, Înseamnă că e inutil a mai gândi, Deja e prea de tot, m-am săturat, La cât de multe lacrimi am vărsat. Nu, nu mă doare, nu, nu mai simt nimic, Pe el vreau doar să îl văd fericit. Și, în plus, de el mă leagă atâtea amintiri, Tu știi cât de mult l-am
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Și Ezechia a întrebat pe preoți și pe Leviți de grămezile acestea. 10. Atunci, marele preot Azaria, din casa lui Țadoc, i-a răspuns: "De cînd au început să se aducă darurile în Casa Domnului, noi am mîncat, ne-am săturat, și a mai rămas mult, căci Domnul a binecuvîntat pe poporul Său. Și iată ce mare grămadă a mai rămas!" 11. Ezechia a dat poruncă să pregătească niște cămări în Casa Domnului; și le-au pregătit. 12. Au adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
i-a fost mirarea Martei când a venit de la școală și a vazut-o pe veveriță adunând nuci lânga scorbura ei. -Ce faci cu nucile? Ai inceput să te pregătești deja pentru iarnă? Foarte mândră veverița i-a răspuns: -M-am săturat să stau singură cât timp tu ești plecată la școală. Vreau să merg și eu la scoală și pentru asta va trebui să învăț să socotesc cu ajutorul nucilor. De citit și de scris o să învăț cu tine. Sinceră să fiu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
au poftit lângă ele făcându-le semn grațios cu mâna, să se bucure împreună de frumusețea mării interminabile care le plăcea enorm. Ei doi aveau ochii gri-albaștrii și le priveau încântați; ele... ochii liliacului în floare și nu se mai săturau de atâtea indigouri ca și de infinita Mare Neagră care în acele zile, era nesfârșit de albastră. Aruncând privirea la gâtul lor le-a văzut tensiometrele și a realizat încordat: - Trebuie să fiți cadrele medicale din tabără! Și ele i-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în verdele pastelat al grădinilor. De obicei, pe acolo mașinile treceau rar însă șoseaua degaja o lumină diurnă, un farmec neștiut care-o captiva. Terminase lecția și trebuia să aștepte cursa navetei obișnuite... inspira aerul curat și nu se mai sătura să-l savureze. Era extraordinar de plăcut, percepea aerul tare al înălțimilor, care-i dădea putere, amestecat cu cel al unei activități umane neartificiale... fumul ieșea din coșuri, lemnul ars împrăștia prospețime și dispărea peste sat; umiditatea excesivă însă îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]