3,827 matches
-
picioarelor și a privit ca peste gardul vecinului, o frumoasă parte a Văii Racovei. Poate cea mai frumoasă! Cu șesul ei Înverzit și acoperit de aburii albi ai dimineții, prin iarba Înaltă până la șold cârsteii se strigau a iubire, prin sălciile din lunca râului cu maluri joase și În care porțiunile liniștite, late și mai adânci alternau cu cele Înguste, cu valuri mici și Învolburări unde strălucea horbotele albe de spumă, cu pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu e acel Omar, nu? Gazda lui ridica din umeri. Împlinise cincizeci de ani, iar persanul era cu doar patru zile mai mic. Ei doi, judecați laolaltă, făceau cât jumătățile aceluiași fruct. Când venise, Omar îi plantase caiși și o salcie lângă iaz. Acum toți erau pomi cu coroană și doar labirintul de iederă se vedea ca o inimă sfârtecată de ulii în câmp: îți spunea despre cum îi mințiseră zilele, nopțile, anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce treabă avea ea? Tot maică-sa o învățase că, o dată dusă după bărbat, s-a terminat, trebuie să nu ieși din cuvântul lui... Dogarul mai venise de câteva ori, nu întrebase nimic, dăduse ajutor și abia când au pus salcia la acoperiș a îndrăznit să aducă vorba despre actul casei. Țigăncile împodobiseră căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Atunci a intrat fata lui Aristică pentru prima dată la el. Înăuntru mirosea a sulfină și dușumelele pocneau sub pași. Pe masa scundă Veta a văzut un teanc de cărți groase, cu coperți de piele și câteva ramuri înverzite de salcie, care parcă înveseleau locul. Pe pereți, chiriașul așternuse preșuri colorate și tablouri. Nu mai cunoștea odaia lor rece. Maică-sa o chemase să-i ajute la strânsul rufelor, și ea n-ar mai fi terminat. - Atunci ai dumneata grijă, încheiase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cărui dezlegare o vor căuta până În ultima zi a vieții lor. Adeseori, ca singură răsplată pentru trista corvoadă a unei asemenea existențe, se aleg cu câte o băncuță de lemn pe care se așază la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
existau Înainte ca eu să fi fost conceput. Am suportat mental degradanta companie a doamnelor romanciere victoriene și a coloneilor În rezervă care-și aminteau că fuseseră Într-o viață anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să plece imediat, Într-o noapte, la Abbazia. M-a Îmbrățișat În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În aer deasupra corolei În care Își Înmuiase limba lungă. Frumoasele lui larve negre (ce semănau cu o cobră minusculă când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de salcie și la gâtul ei alb, stingherit de un bizar disconfort pe care-l asociasem Înainte doar cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
uitată (În fr. În orig.). . Aparținând bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de aur În zborul lui ușor / Străbate Înmiresmate câmpuri (Salcia). . Înghețată În albastru, cu aripa mărețului Sylvan (În fr. În orig.). . Omletă cu dulceață de fragi (În fr. În orig.). . Terenuri de vânzare (În fr. În orig.) . Arahide (În fr. În orig.) . Cine iubește cu foc pedepsește cu foc (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că minciuna mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
undeva parcă la capăt de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să sfârșesc în acel depărtat loc și toiagul orbului, cadențându-mi parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu însă nu se revărsase încă. În dimineața de după acea noapte în care credeam că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a mă dezmetici, spre a mă trezi iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a mă dezmetici, spre a mă trezi iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân părea, cânta din muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea ochelari negri, de orb. Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân părea, cânta din muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea ochelari negri, de orb. Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț al salciei. Cânta melodii pe care mi se părea că le știu de demult, tânguitoare și totuși zglobii în felul neobișnuit al bărbatului aceluia de a le chema sub salcie. Îl ascultam, fără gând, fără a mă interesa ce-i cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bastonul alb al nenorocirii sale și-l atârnase de un braț al salciei. Cânta melodii pe care mi se părea că le știu de demult, tânguitoare și totuși zglobii în felul neobișnuit al bărbatului aceluia de a le chema sub salcie. Îl ascultam, fără gând, fără a mă interesa ce-i cu el, cum de ajunsese și el la acel capăt de Lume. Îl ascultam, lăsându-mă doar învăluit de taina cântecelor, de lumina începutului de toamnă, spălată de orice umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el, cum de ajunsese și el la acel capăt de Lume. Îl ascultam, lăsându-mă doar învăluit de taina cântecelor, de lumina începutului de toamnă, spălată de orice umbră, lumină pură pogorând nu din înălțimile cerului, ci țâșnind parcă din salcia aceea, din toiagul alb al orbului, din întinsul luciului de apă, din cioturile munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină venită din străfunduri, revărsată peste Lume ca o dărnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vreo poznă, pe mine mă pedepsea primul. Mama l-a lăsat și s-a întors la părinți, în Ardeal. Aveam zece ani pe-atunci. Nu-mi îngăduia s-o văd. Ne-am reântâlnit prima oară după 14 ani... Întâmplător, la Sălcii ― un sat pe valea Someșului. Eram în manevre. Am intrat într-o dugheană să cumpăr timbre și țigări. Ea m-a recunoscut, i-am întors spatele... Își scoase mâinile de sub pled și începu să-și mângâie genunchii. Nu am mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decât bisectoarea dintre mare și cer. Vreau să plutesc pe un poem tras de vulturi. Important e să știi să-ți primenesti la timp utopiile. Performanța presupune competență dublată de tenacitate. Scopul ar trebui să înnobileze mijloacele. Idealurile împlinite devin sălcii. Scriitorul valoros are timp să fie și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră. Talentul și chinul artistului polarizează magma spre sens. Scriu ca să deranjez neantul. Cultivarea talentului poate fi justificarea esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, apoi compromis în morală. Plăcerile nelimitate ne - ar transforma , în scurtă vreme, în asceți. Uneori, nu te iartă nici cei care te înțeleg. Lingușitorii pot face un dictator din cel mai blând conducător. Umilința metamorfozează coloana vertebrală într-o salcie plângătoare. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița de argint. Răzbunarea nu înseamnă eliberare, ci o reîmprospătare a urii. Când crezi că ești înconjurat doar de dușmani, începi să - ți dai aere de mareșal
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte părți nu avea garduri. Spre apus, începea țarina în care hlujii tăiați toamna trecută, erau rezemați de copaci în glugi rare. Un câine flocos, pe prispă, doarme nestingherit de străini, dar care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului... și mai departe, se întindea crângul până la șiragul de plopi și sălcii din luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub fiecare tufă, fiecare gâză își căuta un loc sub soare. Mierla fluiera atât de frumos și fermecător, încât toate vietățile din jur o ascultau. Seara și dimineața cânta privighetoarea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]