3,958 matches
-
vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și capul i s-au întins cuminți de-a lungul scândurii cu miros de vin. Nici eu nu prea știam ce o să se întâmple. Apoi am apucat un ciob de cărămidă, l-am înfipt printre pene și sângele mi-a țâșnit în față. Puiul a ridicat în pripă capul, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-o parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu frunțile teșite. De teama epidemiilor, conducerea de atunci nu a aprobat înființarea grădinii decât în afara orașului, în pădurea de la poalele turnului de apă. Terenul pe care se plimbau porcii, gâștele și vacile era împrejmuit doar cu un gard de scânduri. Unii susțin cu tărie că era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
clipă Dondică, ajutându-se de arătătorul de la mâna dreaptă cu care bara buzele. M-am hotărât: am să plec chiar amu și mâine dimineață o să încep lucrul. -Tocmai bine! Zise Vasile, pentru că eu și tata mergem la iarmaroc după niște scânduri, iar mama și cele două surori ale mele se duc la hramul bisericii în satul din partea cealaltă de pădure, arătând în direcția la care se referea. Și-au dat mâna ca și cum s-ar cunoaște de foarte multă vreme și, cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să înțeleagă măcar atîta? Cum a simțit Dumitra cea schiloadă că e pe ducă, s-a îmbrăcat cu haina ei de sărbătoare, și-a întins trupul mic cât a putut mai bine, fără să economisească din spațiu dintre cele patru scânduri. N-a renunțat nici la o părticică din dreptul ei, dar n-a luat o poză prea impertinentă, ca și cum nu s-ar mai teme de dojană. Fața ei era sfioasă, așa cum se cade să fie la o ocazie atât de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu un etaj, locuința noastră. Într-una din cele două camere de jos locuiau fetele, cealaltă folosea drept bucătărie. În camera de sus trebuia să stau eu. Ioana se căznise mult timp să curețe și să împodobească pereții goi și scândurile putrede, căci încăperile folosiseră numai ca adăpost pentru sacii de făină. Și izbutise admirabil. La mine pusese covoare pe jos și pernele aduse de la Cavarna, iar într-un colț alcătuise un pat moale. Fereastra da drept spre mare. Eram impresionat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e drept că rareori Ioana găsește câte o explicație și încearcă pentru un timp să se apere cu ea. Cu atât mai impresionant, căci știe că încercarea e inutilă, părcă e cel din mijlocul oceanului ce se ține de o scândură neînsemnată ca să se salveze. Viky pleca la Cavarna; m-am decis să o întovărășesc. Ioana nu putea merge pe jos cei patru kilometri sub căldură și a rămas în port. La despărțire era tristă, ca și cum ar fi cutremurat-o o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clătină încet din cap și, din nou, își mustră vasalii. Nu putea vorbi tare, dar dorința i se citea clar în ochii adânciți în orbite. Oamenii ridicară încetișor partea de sus a trupului pe care boala îl slăbise ca o scândură, dar, când încercară să-l ajute să stea în capul oaselor, Hanbei îi împinse la o parte. Mușcându-și buzele, se ridică, încet, din pat. Această faptă necesita, în mod vădit, un efort enorm din partea unui bolnav care abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe întreagă, se terminase, iar curentul puternic al râului Ashimori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, în odaia lor îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot din direcția coridorului de miazănoapte. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră în galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând înnebuniți, năvăliră în galop în mijlocul forțelor clanului Akechi, în timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelul. Unul dintre turnuri era aproape dărâmat, iar bombardamentul făcuse mulți morți și răniți. Pe lângă toate acestea, încă mai era anotimpul ploios și tot mai mulți oameni se îmbolnăveau, iar proviziile alimentare se stricau din cauza umezelii. Apărătorii adunaseră uși și scânduri și construiseră bărci ușoare, cu care să atace corăbiile de război ale lui Hideyoshi. Două sau trei dintre micile nave se scufundaseră, dar supraviețuitorii înotaseră până înapoi la castel și declanșaseră un al doilea atac. Când sosi armata clanului Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar nici să se întindă complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După ce săpară o groapă în pământ, pajii săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai perfect se înmuie în apa caldă, privind stelele de pe cerul înserării. „E cea mai mare desfătare din lume,“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței, și tot drăguți. Am întâlnit bărbați care nu purtau rochițe, dar afară de faptul că erau bărbați nu prea aveau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași masă, în lumina puternică ce venea de sub tavanul scund de scândură. Lucian se ridica de pe bancă și venea să se așeze lângă doamna Chivu, abia atingând banca. Își simțea și acum voința anihilată. Se trezea cu obrajii prinși între palmele ferme ale doamnei Chivu. Capul îi era răsucit și bărbia îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse niciodată până atunci, aruncând pumni de buline de hârtie albă. Fulgi de zăpadă care se așterneau pe scândura scenei, albind-o. De acum și până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se întâmple pe scenă, Lucian avea să fie ca și spectator. Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
auzit de la cineva. Zice că-i sigur. Ție îți place religia? Dar n-aștepta răspunsul și adăuga imediat: mie puțin îmi pasă că n-o să mai facem religie. Cătălin își amintea cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă, tampoanele cisternelor afară în noapte... Alina Negulescu, cl. a III
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Teodorescu, cl. a V-a, Turnu-Măgurele. Poveștile tale nu sunt destul de reușite ca să le putem publica. Povestea "Oușor"... Afară la ușă se auzea șoapta Feliciei: Rareș! Rareș, pot să intru? Trebuie că stătea atât de aproape că atingea cu buzele scândura ușii. Ce vrei, Felicia? Pleacă! Du-te la culcare! Nu pot să dorm, se auzi de dincolo de ușă șoapta ei contrariată. Rareș se ridică din pat și deschise ușa. De ce nu poți să dormi? Era clar, Felicia venise pusă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea de capete adunate în jurul estradei, în aerul limpede și călduț. Într-un fel însă, numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva din mulțime
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]